crestinismul "schizofrenogen"?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de dobrin7m

Bine ar fi daca am reusi sa ne comparam doar cu sfintii si niciodata cu semenii de langa noi adica cum suntem noi fata de cum au fost sfintii si niciodata cum suntem noi fata de cum sunt cei de langa noi.

A compara, inseamna "a sti". Pentru sfinti n-avem nevoie de alte dovezi ca sa intelegem unde ne situam fata de ei. Problema se pune cand facem greseala de a ne compara cu cei de langa noi, ca si cum... am sti cum ii vede Dumnezeu pe ei. Eu cred ca aici este capcana in care cadem cu totii. Aceasta comparatie partinitoare fata de cel de langa noi. De ce? Intram intr-un magazin sau intr-o institutie publica, iar imaginea noastra lasa de dorit in comparatie cu a altora; poate din cauza hainelor mai modeste, poate fiindca "look"-ul nu e chiar unul "cool". Si in timp ce unul primeste totala bunavointa, celalalt este privit cu ostilitate si servit ca pe o mare pacoste... Dar oare Dumnezeu ne trateaza preferential? Daca s-ar scarbi de noi, asa cum ar trebui, si dupa propriile noastre metode pe care le aplicam cu cei din jur pe care nu-i cunoastem, ce s-ar alege de noi? Cata rabdare ii trebuie lui Dumnezeu si cate lectii ne trimite sa ne indrepte, in timp ce noi suntem orbi si surzi fiindca ne facem ca nu vedem si ca nu auzim mesajele Lui? De fiecare data zicem ca e vorba de altii si ca noi suntem OK, sau pe-aproape, dar atat timp cat facem diferente, nu e deloc OK si ca mai avem mult de lucrat cu sufletul si cu mandria noastra!