In legatura cu avortul

[maverick_65]

În prealabil postat de AlinB

Mai degraba respectivul incearca sa insinueze ca acel micutz ar fi de fapt violatorul.
Sau in cardasie cu el.

Ati inteles gresit, recititi.

În prealabil postat de N.Priceputu

Și nimic nu ne-a impus Dumnezeu, ci ne-a lăsat libertatea să alegem între viață și moarte. Dovadă tocmai miliardele de avorturi despre care vorbim, din libertatea noastră de a alege (și) moartea.

Pentru omul necredincios faptele la care ne cheamă Hristos sunt grele, de neacceptat. Cel care alege Viața, însă, face ascultare până la capăt. Și cunoaște fericirea; acum, în momentul în care împlinește poruncile/învățăturile Domnului.

Aceste miliarde de avorturi de care spuneti sau cel putin, o mare parte dintre ele, nu s-ar fi intamplat daca trupul femeii ar fi fost altfel proiectat, in asa fel incat sa nu poata procrea daca ea nu vrea [in (sub)constient]. Dar probabil ca cine a "proiectat" corpul femeii nu a stiut viitorul, respectiv toate nenorocirile care se vor abate asupra trupului ei. Daca Dumnezeu ne-a lasat libertatea sa alegem atunci cred ca avem aceasta libertate si atunci cand decidem cum sa "remediem" raul care s-a abatut asupra noastra, doar acest rau nu vine de la Dumnezeu, nu? Nu putem sta cu capul plecat atunci cand ni se intampla ceva rau doar gandindu-ne ca poate asa a vrut Dumnezeu, nu stai cu casa daramata de un cutremur ci incepi sa o repari, nu stai bolnav ci incepi sa te tratezi etc.

"Pentru omul necredincios faptele la care ne cheamă Hristos sunt grele, de neacceptat"... poate nu ar fi atat de grele daca Dumnezeu ar vorbi cu noi atunci cand ne dorim asta, atunci cand ne dorim sa intelegem unele lucruri. Dar cand simti si apoi vezi ca rugamintile tale nu trec de tavan...

În prealabil postat de maverick_65

Aceste miliarde de avorturi de care spuneti sau cel putin, o mare parte dintre ele, nu s-ar fi intamplat daca trupul femeii ar fi fost altfel proiectat, in asa fel incat sa nu poata procrea daca ea nu vrea [in (sub)constient]. Dar probabil ca cine a "proiectat" corpul femeii nu a stiut viitorul, respectiv toate nenorocirile care se vor abate asupra trupului ei.

Trupul lipsit de har trăiește sub legea inconștientă a firii. Care este o lume moartă în sine, în sensul că are în ea moartea, merge către moarte. Și de aceea avem parte de atâtea tragedii sau drame, căci, iată, corpul nu reacționează cum am vrea noi, ci după cum îi dictează firea inconștientă. Iar atâta vreme cât refuzăm să conlucrăm cu harul vom avea parte de toate nenorocirile, între care avortul și violul. Și cum nu suntem ființe individuale, plătim cu toții pentru păcatele tuturor, așa încât o nevinovată fată/femeie e victima neînduhovnicirii violatorului ei. De care neînduhovnicire nu este singur vinovat, ci o lume întreagă.

Dar ieșirea din această stare tragică nu se poate face cum am vrea noi. Avortul nu are cum să reprezinte o reparație, pe considerentul că Dumnezeu nu ne-a creat cu un sistem de protecție. Trebuie să luăm realitatea așa cum este, cât ar fi ea de dureroasă: timpul nu poate fi dat înapoi, iar violul nu poate fi anulat prin omorârea fătului.

Singurul fel în care putem ieși de sub constrângerile firii este conlucrarea cu harul, care ne unește cu Hristos cel înviat, dându-ne și nouă adevărata viață. Iar felul în care o victimă a unui abuz, crime, violențe poate face aceasta este cel arătat de însuși Domnul: iertarea.
Ispita mare este, însă, să nu ierți, și, printr-o perversă nevoie de compensare, poate, să comiți și tu o violență cel puțin la fel de mare asupra unei ființe nevinovate. Iar asta nu face decât să-ți omoare sufletul, să te afunde și mai tare într-o stare lipsită de har, deci de păcat, de moarte a sufletului.
Asta e singura vindecare posibilă, căci numai când ierți (și când ești iertat) te vindeci. Până atunci răul, morbul morții, rămâne în tine.

"Pentru omul necredincios faptele la care ne cheamă Hristos sunt grele, de neacceptat"... poate nu ar fi atat de grele daca Dumnezeu ar vorbi cu noi atunci cand ne dorim asta, atunci cand ne dorim sa intelegem unele lucruri. Dar cand simti si apoi vezi ca rugamintile tale nu trec de tavan...

Cu siguranță, Dumnezeu vorbește cu noi, dar trebuie și noi să fim cu luare aminte și să ne rugăm ca să înțelegem. Rugăciunea nu rămâne fără răspuns dacă este făcută din toată inima, cu toată durerea și sinceritatea. Dar răspunsul poate să fie neașteptat (doar este al unei Persoane), poate auzim altceva decât vrem să auzim. După rugăciune se pot limpezi străfundurile inimii, înțelegând deodată ce avem de făcut, ce cale să urmăm. Dar trebuie să fim în desăvârșită ascultare de Dumnezeu, având disponibilitatea totală de a-L asculta, cu adevărată lepădare de sine.

Cât privește dorința ca trupul femeii să fie proiectat în așa fel încât să procreeze numai dacă vrea, asta ar fi dus la alegerea plăcerii în detrimentul procreării, la un trai în desfrânare. Este ceea ce facem în zilele noastre, de fapt, „îmbunătățind” prin mijloacele contraceptive opera lui Dumnezeu. Rezultatul: căutăm tot mai mult plăcerea, fără nicio limită, refuzăm orice mică durere, orice disconfort, devenind tot mai egoiști, mai individualiști și, prin urmare, mai lipsiți de har și mai morți sufletește.

Dacă Dumnezeu a lăsat suferința ca o cruce peste lume e din cauză că fără ea nu putem să biruim trupul, firea lumească, contingentul în care ne afundăm tot mai tare. De aceea creștinii iubesc Crucea și o cântă în Biserică, iar când nu o au o caută, pentru că știu/simt că este mântuitoare și că este nedespărțită de învierea noastră.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de maverick_65

Aceste miliarde de avorturi de care spuneti sau cel putin, o mare parte dintre ele, nu s-ar fi intamplat daca trupul femeii ar fi fost altfel proiectat, in asa fel incat sa nu poata procrea daca ea nu vrea [in (sub)constient].

Asta e ca si cand ati cere ca florile sa nu fie proiectate in felul in care sunt: cu polenul staminelor in calea nectarului, ci sa dea polen numai cand vor florile, la pace cu bondarii. Ei bine, nu: asa a facut Dumnezeu lucrurile, incat, daca vrei nectar, atunci polenizeaza, bondare !

[sophia]

Exista situatii in care ori ce s-ar spune, decizia este foarte grea si durerea enorma.
Chiar avand constiinta ca o faci pentru Dumnezeu si credinta ta, nu scapi de aceasta durere.
Chinuit esti si sa ierti si sa ramai in urma, ca sa parafrazez din mesajul lui N. Priceputu.
Suntem oameni si nu dumnezei. Si nu degeaba spunea Iisus intr-o pilda a sa:".... ceea la om nu este posibil este posibil la Dumnezeu". Exact n-am inteles aceasta fraza acolo, in contextul acela (ori se referea ca la om nu se poate, dar la Dumnezeu se poate si El va intelege si ierta acel lucru, ori ca ceva nu este posibil la om, dar Dumnezeu ii va da, il va ajut

Peste tot citesc ideea ca omul trebuie sa poata tot si sa fie Dumnezeu. De unde veniti voi cu ea? Unde scrie asta?
De ce nu puteti accepta ca suntem oameni, cu puteri limitate si nu dumnezei?

Vreau sa vad si eu unde ne cere Dumnezeu imposibilul, unde ne cere sa nu fim oameni?

Avortul nu este lucru bun, categoric. Dar de aici pana la a spune ca este usor si ca nu este suferinta si durere si ca ce mai scrieti voi aici, este cale lunga.

Lumea vine aici si isi pune intrebari si probleme firesti pentru un om cu suflet.
Este cumplit un viol, mai ales asupra unui copil de 9, 10, 12 ani.

Este cumplit si sa ai un copil chinuit, sau sa mori tu purtand sarcina (copilul daca se va naste va ramane orfan si chinuit).

Asa usor vorbiti despre niste lucruri cumplite.
V-ati gandit macar o data ce ati face/simti daca v-ati afla in situatia respectiva?

Nu se poate sterge suferinta cu buretele. Nu este posibil.

N. Priceputu - am sa-ti spun ceva.

Acel sfant pe care il porti in avatar (Parintele Galeriu) iti asculta durerea si nu o stergea cu buretele. Nu indraznea sa spuna ceea ce spui tu, ca prin credinta se va vindeca suferinta si ce mai scrii tu acolo.

El asculta durerea, se ruga cu tine la Dumnezeu si mai apoi cauta solutii reale, concrete sa te ajute.
Era preot bun si se ruga, si spunea predici superbe, dar cand era vorba de om si suferinta lui imediata, era cu el, era Omul.

Poate ca fiecare are dreptate in felul lui in ceea ce scrie pe acest forum, mai ales atunci cand scrie din sufletul lui, din experienta lui.

Dar nu avem voie sa ne punem in locul altuia si sa hotaram pentru el.
Putem sa ajutam cumva, dar nu asa.

Si as vrea sa mai stiu ceva: unde anume concret spune ca Dumnezeu ne-a lasat suferinta (numai suferinta), ca altfel nu ne putem mantui si nu suntem buni decat daca suferim.

Da, sunt lucruri care necesita suferinta, dar Dumnezeu nu o lasa anume. El nu ne-a lasat singuri. Ne-a lasat in grup mare. Si asta pentru a ne ajuta intre noi si a ne reduce suferinta.

Maverick pune niste probleme si intrebari sensibile si reale, mai ales in primul mesaj de pe pagina.
Este o lupta cumplita intre viata si moarte.
Si da, nici eu nu cred ca lumea asta a fost lasata sa fie numai o continua penitenta si suferinta pedeapsa. Dumnezeu a pedepsit candva omul, dar i-a dat totusi alte lucruri: i-a dat iubire, talente, frumosul, gandirea, sufletul etc.

Noi trebuie sa alegem intotdeauna dreapta masura, sa nu cadem in extreme.

Traim din pacate vremuri cumplite si un zbucium imens care nu stiu cum se va sfarsi. Cat de mare ar trebui sa ne fie credinta ca sa putem rezista fiecare singur in lumea aceasta?
Dumnezeu nu mai vine inca o data, asa ca acum 2000 ani sa stea de vorba cu noi si sa ne scape, sa ne invete.
Suntem pusi acum sa gasim singuri solutia si puterea de a ne rezolva problemele. Si din pacate...singuri, pentru ca nu suntem nici acum, ca nici atunci uniti si iubitori de aproape.

Credinta nu inseamna numai sa plecam fruntea si/sau sa aratam cu degetul pe celalalt: "face pacat, face rau!"

Eu nu stiu multe, dar stiu ca la foarte multi dintre noi nu este vorba de trai in desfranare si placere. Fiecare duce o cruce. Nu stim o noi...

[DragosP]

În prealabil postat de sophia

Noi trebuie sa alegem intotdeauna dreapta masura, sa nu cadem in extreme.

Corect: avortul este o crimă. Indiferent de justificările găsite.

În prealabil postat de sophia

N. Priceputu - am sa-ti spun ceva.

Acel sfant pe care il porti in avatar (Parintele Galeriu) iti asculta durerea si nu o stergea cu buretele. Nu indraznea sa spuna ceea ce spui tu, ca prin credinta se va vindeca suferinta si ce mai scrii tu acolo.

El asculta durerea, se ruga cu tine la Dumnezeu si mai apoi cauta solutii reale, concrete sa te ajute.
Era preot bun si se ruga, si spunea predici superbe, dar cand era vorba de om si suferinta lui imediata, era cu el, era Omul.

Poate că din ce am scris reiese că ignor realitatea suferinței sau nu o iau în serios, sau nu o înțeleg, nefiind a mea. Îmi pare rău dacă asta s-a înțeles. Nu neg suferința, de aceea am scris că e vorba de tragedii și de drame. Și trebuie să-i mângâiem pe cei care sunt în durere, nu să-i condamnăm. Dar nu-i faci bine omului spunându-i ce ar vrea el să audă. Nici Părintele nu făcea asta.
Cât despre îndemnul la iertare, în nenumărate rânduri Părintele asta spunea: „Nu ești vindecat dacă nu ierți; iertarea înseamnă vindecare.”

E adevărat și că ăsta e lucru dumnezeiesc, nu omenesc, căci este peste puterea noastră. Însă Hristos chiar ne cere să fim sfinți, să fim dumnezei; dar nu prin puterile noastre, ci cu harul Său.

Crezi, oare, că bunul părinte Galeriu, în înțelegerea pe care o avea pentru toți cei în suferință, a dat cuiva binecuvântare pentru avort?