In legatura cu avortul

[maverick_65]

În prealabil postat de N.Priceputu

Mulți din cei născuți cu handicapuri sau care au dobândit boli chinuitoare au mulțumit lui Dumnezeu pentru că i-a adus la viață. Iar viața asta este, oricum, foarte trecătoare și doar pregătitoare pentru cea veșnică

În prealabil postat de dobrin7m

Mama daca e crestina cu adevarat stie ca trebuie sa iubeasca si dusmanii deci si pe violatorul sau.

Sunt doar doua dintre citatele care ma determina sa spun ca se exagereaza. Daca e asa cum afirmati inseamna ca planeta aceasta este doar o "pepiniera" de suflete, suflete care trebuie sa duca pacatele generatiilor din urma pana la izbavire, suflete care trebuie sa se lipseasca de multe daca vor sa ajunga in Rai, suflete care trebuie sa urmeze reguli dure si restrictive ale vietii, suflete care trebuie sa iubeasca pe toti din jur indiferent de raul care-l primesc, suflete care nu au voie sa refuze propriul destin (sinucidere) pentru ca ajung in Iad, suflete care de multe ori vor primi doar tacere de la Creatorul lor atunci cand se vor ruga pentru ceva anume (indiferent de natura) etc. In felul acesta, nici 1% din populatia planetei nu cred ca va ajunge in Rai, restul devine "carne de tun" pentru Iad.

Dar subiectul este despre avorturi, un fenomen in ziua de astazi si probabil amploarea lui a determinat biserica sa reactioneze atat de vehement. Da, este pacat dar cred ca este intr-adevar un pacat mai mare decat crima atunci cand respectiva sarcina a aparut dupa un contact sexual la care si-au dat acordul amandoi partenerii, o sarcina care a fost rezultatul liberului arbitru. Dar...cand sarcina apare la o fata de 10-12-14-... ani care a fost violata de tatal ei atunci nu vad de ce se aprind spiritele cand se aduce in discutie avortul. Ce ar trebui sa faca fata respectiva? Sa-si creasca fericita copilul si sa-si ierte tatal cat mai repede posibil??? Ce viata ar fi asta? Ce pacate ar putea sa aiba o fata la varsta asta incat sa indure asa ceva o viata intreaga? Ce vina are ea ca nu stiu ce stramos a facut nu stiu ce pacate? Nu mi se pare cinstit. Cred ca un avort intr-un asemenea caz si incercarea de refacere a vietii, departe, alaturi de un partener care sa fie hotarat sa-si petreaca ani din viata pentru a "bandaja" sufletul fetei abuzate e tot ce se poate face mai bun pentru ca tanara familie sa poata construi un nou camin "stabilizat" psihic. Pe partea cealalata, daca copilul s-ar naste atunci ar fi 2 vieti care pleaca din start cu un handicap in lume: proaspata mamica care ar avea permanent in fata ochilor amintirea cosmarului din copilarie si copilul care, pe langa faptul ca probabil va avea un retard din cauza faptului ca tatal si bunicul este acelasi barbat, va fi marcat (si marginalizat) pe viata. Ma indoiesc ca un asemenea copil ii va multumi lui Dumnezeu ca este in viata la fel cum ma indoiesc ca fata isi va putea ierta tatal. Desigur, o sa-mi sariti in cap si o sa ma intrebati ce drept are fata respectiva sa omoare copilul din pantece. Raspunsul este foarte scurt: cu acelasi drept cu care a fost violata.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de maverick_65

Desigur, o sa-mi sariti in cap si o sa ma intrebati ce drept are fata respectiva sa omoare copilul din pantece. Raspunsul este foarte scurt: cu acelasi drept cu care a fost violata.

Asta e ca si cand cineva ar intreba: cu ce drept eu va iau gatul ? Iar eu as raspunde: acelasi drept cu care dv mi-ati spart dintii.

Singura deosebire este aceea ca micutul nu a spart dintii nimanui.

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Asta e ca si cand cineva ar intreba: cu ce drept eu va iau gatul ? Iar eu as raspunde: acelasi drept cu care dv mi-ati spart dintii.

Singura deosebire este aceea ca micutul nu a spart dintii nimanui.

Nici pe departe comparatia nu e potrivita.
Mai degraba respectivul incearca sa insinueze ca acel micutz ar fi de fapt violatorul.
Sau in cardasie cu el.
Deci merita sa moara, ca mama sa aiba o viata linistita.
Adica un viol, se repara cu o crima.

Ciudata logica, oare ce fel de oameni sunt cei care au astfel de standarde de normalitate?

În prealabil postat de maverick_65

Sunt doar doua dintre citatele care ma determina sa spun ca se exagereaza. Daca e asa cum afirmati inseamna ca planeta aceasta este doar o "pepiniera" de suflete, suflete care trebuie sa duca pacatele generatiilor din urma pana la izbavire, suflete care trebuie sa se lipseasca de multe daca vor sa ajunga in Rai, suflete care trebuie sa urmeze reguli dure si restrictive ale vietii, suflete care trebuie sa iubeasca pe toti din jur indiferent de raul care-l primesc, suflete care nu au voie sa refuze propriul destin (sinucidere) pentru ca ajung in Iad, suflete care de multe ori vor primi doar tacere de la Creatorul lor atunci cand se vor ruga pentru ceva anume (indiferent de natura) etc. In felul acesta, nici 1% din populatia planetei nu cred ca va ajunge in Rai, restul devine "carne de tun" pentru Iad.

Hristos ne-a chemat la iertarea vrăjmașilor arătându-ne că în aceasta avem Viață, că rămânân în ură rămânem în moarte. Nu este un chin să ierți; din contră: ești chinuit dacă rămâi în ură.

Și nimic nu ne-a impus Dumnezeu, ci ne-a lăsat libertatea să alegem între viață și moarte. Dovadă tocmai miliardele de avorturi despre care vorbim, din libertatea noastră de a alege (și) moartea.

Cât privește sinuciderea, asta vine din mândria de a dori să fim noi stăpânii propriului destin. Sunt stări de fapt pe care nu vrem să le acceptăm: nu noi ne dămi viața, nu suntem noi stăpânii ei. O putem suprima, însă nu ne îmbunătățim „destinul”. Putem să (ne) facem rău, dar niciun bine nu putem face fără Dumnezeu, căci El este autorul binelui; noi putem doar să participăm la el. Răul, însă, nu are niciun autor, este doar refuzul binelui.

Suntem înconjurați de estimări procentuale și suntem tentați să le aplicăm și cu privire la numărul celor mântuiți. Aici e o taină a lui Dumnezeu și trebuie s-o lăsăm așa, sperând doar că cei mântuiți vor fi cât mai mulți. Poate și încercând să facem ceva pentru ca numărul lor să crească.

Desigur, o sa-mi sariti in cap si o sa ma intrebati ce drept are fata respectiva sa omoare copilul din pantece. Raspunsul este foarte scurt: cu acelasi drept cu care a fost violata.

Cu alte cuvinte, niciun drept; doar o libertate. Folosită bine sau rău. Nu poți șterge un viol suprimând viața copilului. Răul este făcut pentru totdeauna. Pentru omul necredincios faptele la care ne cheamă Hristos sunt grele, de neacceptat. Cel care alege Viața, însă, face ascultare până la capăt. Și cunoaște fericirea; acum, în momentul în care împlinește poruncile/învățăturile Domnului.

[gpalama]

Pai de ce sa omori un copil nevinovat?

Nu mai bine omori direct violatorul? Si in felul asta stii clar ca ai scapat de cel care a facut asta.

Dar daca este pacat sa omori un om, chiar si violator, atunci nu este mai mare pacat sa omori un copil nevinovat?

[maverick_65]

În prealabil postat de AlinB

Mai degraba respectivul incearca sa insinueze ca acel micutz ar fi de fapt violatorul.
Sau in cardasie cu el.

Ati inteles gresit, recititi.

În prealabil postat de N.Priceputu

Și nimic nu ne-a impus Dumnezeu, ci ne-a lăsat libertatea să alegem între viață și moarte. Dovadă tocmai miliardele de avorturi despre care vorbim, din libertatea noastră de a alege (și) moartea.

Pentru omul necredincios faptele la care ne cheamă Hristos sunt grele, de neacceptat. Cel care alege Viața, însă, face ascultare până la capăt. Și cunoaște fericirea; acum, în momentul în care împlinește poruncile/învățăturile Domnului.

Aceste miliarde de avorturi de care spuneti sau cel putin, o mare parte dintre ele, nu s-ar fi intamplat daca trupul femeii ar fi fost altfel proiectat, in asa fel incat sa nu poata procrea daca ea nu vrea [in (sub)constient]. Dar probabil ca cine a "proiectat" corpul femeii nu a stiut viitorul, respectiv toate nenorocirile care se vor abate asupra trupului ei. Daca Dumnezeu ne-a lasat libertatea sa alegem atunci cred ca avem aceasta libertate si atunci cand decidem cum sa "remediem" raul care s-a abatut asupra noastra, doar acest rau nu vine de la Dumnezeu, nu? Nu putem sta cu capul plecat atunci cand ni se intampla ceva rau doar gandindu-ne ca poate asa a vrut Dumnezeu, nu stai cu casa daramata de un cutremur ci incepi sa o repari, nu stai bolnav ci incepi sa te tratezi etc.

"Pentru omul necredincios faptele la care ne cheamă Hristos sunt grele, de neacceptat"... poate nu ar fi atat de grele daca Dumnezeu ar vorbi cu noi atunci cand ne dorim asta, atunci cand ne dorim sa intelegem unele lucruri. Dar cand simti si apoi vezi ca rugamintile tale nu trec de tavan...

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de maverick_65

suflete care nu au voie sa refuze propriul destin (sinucidere) pentru ca ajung in Iad.

doar o mica nota: destinul ni-l facem noi.

În prealabil postat de maverick_65

Aceste miliarde de avorturi de care spuneti sau cel putin, o mare parte dintre ele, nu s-ar fi intamplat daca trupul femeii ar fi fost altfel proiectat, in asa fel incat sa nu poata procrea daca ea nu vrea [in (sub)constient]. Dar probabil ca cine a "proiectat" corpul femeii nu a stiut viitorul, respectiv toate nenorocirile care se vor abate asupra trupului ei.

Trupul lipsit de har trăiește sub legea inconștientă a firii. Care este o lume moartă în sine, în sensul că are în ea moartea, merge către moarte. Și de aceea avem parte de atâtea tragedii sau drame, căci, iată, corpul nu reacționează cum am vrea noi, ci după cum îi dictează firea inconștientă. Iar atâta vreme cât refuzăm să conlucrăm cu harul vom avea parte de toate nenorocirile, între care avortul și violul. Și cum nu suntem ființe individuale, plătim cu toții pentru păcatele tuturor, așa încât o nevinovată fată/femeie e victima neînduhovnicirii violatorului ei. De care neînduhovnicire nu este singur vinovat, ci o lume întreagă.

Dar ieșirea din această stare tragică nu se poate face cum am vrea noi. Avortul nu are cum să reprezinte o reparație, pe considerentul că Dumnezeu nu ne-a creat cu un sistem de protecție. Trebuie să luăm realitatea așa cum este, cât ar fi ea de dureroasă: timpul nu poate fi dat înapoi, iar violul nu poate fi anulat prin omorârea fătului.

Singurul fel în care putem ieși de sub constrângerile firii este conlucrarea cu harul, care ne unește cu Hristos cel înviat, dându-ne și nouă adevărata viață. Iar felul în care o victimă a unui abuz, crime, violențe poate face aceasta este cel arătat de însuși Domnul: iertarea.
Ispita mare este, însă, să nu ierți, și, printr-o perversă nevoie de compensare, poate, să comiți și tu o violență cel puțin la fel de mare asupra unei ființe nevinovate. Iar asta nu face decât să-ți omoare sufletul, să te afunde și mai tare într-o stare lipsită de har, deci de păcat, de moarte a sufletului.
Asta e singura vindecare posibilă, căci numai când ierți (și când ești iertat) te vindeci. Până atunci răul, morbul morții, rămâne în tine.

"Pentru omul necredincios faptele la care ne cheamă Hristos sunt grele, de neacceptat"... poate nu ar fi atat de grele daca Dumnezeu ar vorbi cu noi atunci cand ne dorim asta, atunci cand ne dorim sa intelegem unele lucruri. Dar cand simti si apoi vezi ca rugamintile tale nu trec de tavan...

Cu siguranță, Dumnezeu vorbește cu noi, dar trebuie și noi să fim cu luare aminte și să ne rugăm ca să înțelegem. Rugăciunea nu rămâne fără răspuns dacă este făcută din toată inima, cu toată durerea și sinceritatea. Dar răspunsul poate să fie neașteptat (doar este al unei Persoane), poate auzim altceva decât vrem să auzim. După rugăciune se pot limpezi străfundurile inimii, înțelegând deodată ce avem de făcut, ce cale să urmăm. Dar trebuie să fim în desăvârșită ascultare de Dumnezeu, având disponibilitatea totală de a-L asculta, cu adevărată lepădare de sine.

Cât privește dorința ca trupul femeii să fie proiectat în așa fel încât să procreeze numai dacă vrea, asta ar fi dus la alegerea plăcerii în detrimentul procreării, la un trai în desfrânare. Este ceea ce facem în zilele noastre, de fapt, „îmbunătățind” prin mijloacele contraceptive opera lui Dumnezeu. Rezultatul: căutăm tot mai mult plăcerea, fără nicio limită, refuzăm orice mică durere, orice disconfort, devenind tot mai egoiști, mai individualiști și, prin urmare, mai lipsiți de har și mai morți sufletește.

Dacă Dumnezeu a lăsat suferința ca o cruce peste lume e din cauză că fără ea nu putem să biruim trupul, firea lumească, contingentul în care ne afundăm tot mai tare. De aceea creștinii iubesc Crucea și o cântă în Biserică, iar când nu o au o caută, pentru că știu/simt că este mântuitoare și că este nedespărțită de învierea noastră.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de maverick_65

Aceste miliarde de avorturi de care spuneti sau cel putin, o mare parte dintre ele, nu s-ar fi intamplat daca trupul femeii ar fi fost altfel proiectat, in asa fel incat sa nu poata procrea daca ea nu vrea [in (sub)constient].

Asta e ca si cand ati cere ca florile sa nu fie proiectate in felul in care sunt: cu polenul staminelor in calea nectarului, ci sa dea polen numai cand vor florile, la pace cu bondarii. Ei bine, nu: asa a facut Dumnezeu lucrurile, incat, daca vrei nectar, atunci polenizeaza, bondare !