Este crestineste sa iei chirie?

[AlinB]

În prealabil postat de Ekaterina

Imi pare rau Alin, dar te acuz de aceeasi fuga de realitate. Indiferent de cum percepi tu mesajul meu, sau ce vrei sa intelegi din el, nu ai cum sa negi ca romanii sunt prost remunerati, ca sunt categorii profesionale (i-am dat ca exemplu doar pe medici si profesori pentru ca am o deosebita stima pentru pregatirea lor, dar mai sunt atatia), care nu isi pot permite sa stea cu chirie.

Nu isi permit sa stea cu chirie intr-un apartament de 250euro sa zicem.
Dar altul de 150euro sa zicem?
Care e scuza?
Confortul? Atunci a cauta un anumit nivel de confort, pe cheltuiala altora, este crestineste?
Vad ca eviti sistematic sa raspunzi la asta, desi am spus-o nu doar o data.

Tu vezi nesimtirea chiriasului care vrea sa stea in zone centrale iar eu vad ca oricat de periferica este zona sub 1200ron nu lasa nimeni.

Deci asta ar fi raspunsul tau?

In Bucuresti?

Ma indoiesc, dar daca e asa, poate ar trebui sa se mute in provincie?
Sunt sigur ca ar gasi si chirii de 100euro in orase nu tocmai amarate iar salariul de profesor e acelasi peste tot.

SAU ar putea sa imparta apartamentul cu cineva si costurile scad la jumatate, si cu chiria si cu intretinerea.

Plus, e o fapta crestineasca sa ofere cuiva un acoperis la un pret modic.

La astea ce obiectii ai?

Daca eu ca proprietar inchiriez cuiva si la sfarsitul lunii ii iau tot salariul, ma intreb daca ar trebui sa imi fac probleme de constiinta.

Romanul are o vorba: nu e prost cel care cere, ci cel care da.
Cum poti sa inchiriezi o locuita cu o suma care nu-ti mai lasa bani nici de mancare, cum spui tu si sa dai vina pe altii pe urma?

Asa cum spunea cineva intr-o alta postare, orice om trebuie sa traiasca. Acum daca asta este tara, astea sunt salariile mizerabile, si nimeni nu face nimic, macar noi sa ne sprijinim intre noi, sa fim mai uniti, mai intelegatori. Dar aici ai dreptate, ce imi doresc eu nu mai are legatura cu realitatea in care traim.

Da, dar asta trebuie sa porneasca de la tine, nu ca pretentie emisa asupra altora.

Asadar, daca tu inchiriezi un apartament de 250 euro si ai pretentia ca sa renunte proprietarul la 100euro, adica sa ii ramana lui mai putin bani, pornind de la ideea ca are suficienti, ca sa-ti ramana tie mai multi bani, nu este crestinism este ... greu de spus un cuvant dar nu ar fi unul bun in orice caz.

Dar daca tu inchiriezi un apartament cu 250euro si mai iei un student in gazda cu 100euro, ai obtinut ce ai vrut (100euro mai putin la chirie), ai si un bonus financiar (jumatate la intretinere) si ai facut si o fapta crestineasca, ajutand pe cineva.

Asta este atitudinea corecta, crestineasca.

Astept un raspuns la obiect, apropo de "fuga de realitate".