|
|
|
|
|
#10
20.04.2013, 17:42:36
|
|||
|
|||
Acum Tu ești. Și-mi pare că nu Ești...
Un saltimbanc îmi pari, închipuit, Sforar neîntrecut în dulci povești. Și nu Te-aș crede, de n-ai fi murit! Îmi șade mintea, proastă, de-o atingi Cu meșteșugul Tău neîntrecut. În lacrimile mele Te prelingi, Când din preaplin, când, parcă, ne-născut... În rug mă pui, să-Ți ard cum numai paiul Și gros buștean, mă lași, să umezesc. M-ai năimit cu fluierul și naiul Ca din țurloaie, zilnic, să-ți doinesc. Dar vino, Doamne! și înalță-n mine În plin nimic ce-a plâns pân-a-nflorit Veninul dulce-al mierii, de albine. Și spune-mi iar: "Sunt Viu!", deși-ai murit... Că Tu, de nu-mi ești Viu: de ce trăiesc? Că de n-auzi: O, Doamne, cui doinesc? Ai înflorit în parcuri corcodușii... Te rog să-mi torni ulei în clanța Ușii! 20.04.2013 București Prietenilor mei, forumiștilor tuturor! Last edited by cezar_ioan; 20.04.2013 at 18:44:08. 
|
|
|
Threaded Mode