Pornind de la articolul domnului Radu Preda "Plagiatul ca pacat"

În prealabil postat de DragosP

Și la Năstase, să fim serioși, a fost o glumă. Chiar concluziile spun că nu sunt dovezi (eu nu afirm nimic legat de vinovăția reală a lui).

Cand a fost arestat domnul Adrian Nastase m-am mirat. Nu stiu nici acum daca (intr-adevar) s-a dorit sa se dea un exemplu sau Justitia a inceput sa-si faca datoria.

E firesc si omenesc sa intelegi durerea unui om care trebuie sa ispaseasca o pedeapsa; e crestineste sa nu te bucuri de raul care i se intampla; (rau pentru care, de cele mai multe ori, este responsabil).

Dar n-am inteles atunci si nici acum nu pot sa inteleg, reactia opiniei publice: de la diverse televiziuni, de prin ziare on-line sau din „comentariile” timpului.

Nici o clipa n-am vazut o reactie fireasca fata de un fapt care trebuia sanctionat (daca era un fapt real): plata pentru o infractiune, raspunderea pentru o fapta pedepsita de legile tarii.

Se spunea atunci pe la mitinguri despre „solidaritatea cu fostul premier”. Adica, ce sa faca cetatenii solidari? Sa mearga impreuna si la inchisoare? Sa faca cu schimbul la stat in celula ca sa-i treaca timpul mai usor domnului Nastase? Dar acum ce facem? Ne solidarizam cu toti oamenii care, vinovati/nevinovati sunt condamnati de Justitie?

In mitingurile ad-hoc se striga atunci: " un om ca Nastase nu merita sa faca puscarie !"
Dar ce, puscaria e pe merit? Ar trebui sa fie conform legii. Pai ce rost mai are atunci Justitia? Pentru cine mai sunt facute legile?

In România, de cele mai multe ori legile sunt facute pentru oamenii obisnuiti („prosti”). Ei le respecta, ei platesc taxe, ei sunt amendati; „prostii” (vinovati sau nevinovati) fac inchisoare.