Sfantul Evanghelist Luca

Sfantul Evanghelist Luca Mareste imaginea.

Predica la Sfantul Evanghelist Luca

18 octombrie

Frati crestini,
Intr-o zi de 18 Octomvrie, acum o mie opt sute si ceva de ani, Sfantul Evanghelist Luca a trecut prin martiraj la viata cea vesnica. Si asa, batran fiind pe pamant, el a trecut cu slava de mucenic la viata cea in veci neimbatranitoare...

Lumina acestei vieti el o vazu in Antiohia Siriei, intr-o familie de bun neam. Si daruit cu viata aceasta, primi totodata de la bunul Dumnezeu, inca alte multe si alese daruri sufletesti pe care, cu sprijinul familiei, le spori si le impodobi cu ravna vietii sale. Asa el dobandi invatatura elineasca si egipteana, nu numai in ramura filosofiei, dar indeosebi in arta si stiinta de medic, ajungand un prea iscusit doctor. Odata cu acestea insa, cultiva ca pe o placuta indeletnicire si pictura. Iar in cele din urma, dorind sa cunoasca si invatatura biblica, se duse la Ierusalim.

In acel timp insa, Mantuitorul lumii propoveduia invatatura Sa cea Dumnezeiasca, asa ca in chip firesc cel dornic de lumina, s-a dus la Acel ce este insasi lumina si intelepciunea vietii. Si in curand ajunse ucenic al Domnului nostru Iisus Hristos. Sf. Luca e unul din cei 70 de ucenici ai Mantuitorului, despre care el insusi scrie in Evanghelia sa: «Dupa aceasta a mai ales Domnul si alti 70 de ucenici si i-a trimis cate doi inaintea Sa, in toate cetatile si locurile, unde avea sa mearga El». (Luca X 1). Si astfel cu ravna apostolica si Sf. Luca a propoveduit omenirii ca Mesia a venit si e de fata... Iar cand s-a implinit vremea ca Domnul nostru Iisus Hristos sa patimeasca si sa se jertfeasca pe cruce, si el ca si ceilalti ucenici si apostoli, era umbland cu sfasietoare dureri in suflet. Dar iata ca lacrami samanand, s-a invrednicit sa secere snopii bucuriilor, caci a treia zi inviind Domnul, se arata lui Luca si Cleopa pe calea spre Emaus. Si lor ca unor ucenici iubiti, Mantuitorul le-a talcuit Scriptura si i-a mangaiat. Iar ei cunoscand cum ca Hristos e cu ei, abia dupa cina, cand a binecuvantat si a frant painea si dupa care s-a facut nevazut, au marturisit focul dragostei lor zicand: «Au nu ardea inima in noi, cand ne graia pe cale, talcuindu-ne scripturile?»

Si cu aceasta lumina plecand apoi in lume, dupa ani si ani de marturisiri sfinte, Sf. Luca se intalni in cetatea Troia de langa Constantinopol, cu Sf. Apostol Pavel. Acolo se cunoscu cu cel mai zelos Apostol al neamurilor, cu care si pleca sa propoveduiasca credinta in Europa. Si asa si doctorul Luca a ajuns sa fie partas suferintelor si ostenelilor Apostolului Pavel, in misiunile sale de raspandire a crestinismului: in Asia, in Grecia si pana la Roma. Si atat de mare era pretuirea Sf. Apostol Pavel, fata de Sf. Luca, incat mai totdeauna il pomeneste in epistolele sale astfel: «va saluta si Luca iubitul doctor», (Colos. 4, 14), iar altadata, scriind din inchisoare si pomenind de greutatile pe care le are de indurat, spune Sf. Apostol Pavel: «Ca numai Luca singur este cu mine». (2 Timot 4, 10).

Dupa martirajul Sf. Pavel la Roma, Sf. Evanghelist Luca s-a dus si a propoveduit crestinismul pana in Egipt, dar cu deosebire starui el in Grecia si mai ales in Beotia, unde si organiza viata bisericeasca. Si asa dupa indelungate si trudnice raspandiri ale invataturii lui Hristos Domnul, la o varsta de peste 80 de ani, primi cununa de martir, fiind spanzurat de un maslin.

Mormantul a ajuns imediat cunoscut tuturor crestinilor, ca un loc minunat, daruit cu tamaduirea pentru tot felul de suferinti, dar mai ales pentru dureri de ochi. Iar dupa 200 de ani, imparatul Constantie, fiul lui Constantin cel Mare, lua Sf. sale Moaste cu multa pompa imparateasca si le aseza in biserica Sf. Apostoli din Constantinopol, unde, de asemenea, multe si mari minuni a savarsit.

Frati crestini,
Precum ati vazut, Sf. Luca, vestitul doctor, si-a inchinat intreaga sa viata Domnului nostru Iisus Hristos. Pe El l-a urmat si pe El l-a propovaduit si altora ca sa fie fericiti credinciosi ai Domnului. Dar ceea ce mi-a ramas sa va spun, e ca Sf. Luca a si scris viata Domnului nostru Iisus Hristos si a Sf. Apostol Pavel. El a scris una din cele patru Evanghelii, si Faptele Sfintilor Apostoli. Si asa, prin aceste doua carti in veci nemuritoare, el predica tuturor veacurilor si omenirii din orice loc, Viata, Invatatura si Faptele Mantuitorului, precum si ale unor Apostoli.

O, ce Dumnezeiasca carte este Sf. Evanghelie dupa Sf. Luca! In ea nu se cuprinde numai cuvant omenesc. ci mai intai si intai, cuvantul lui Dumnezeu. Noi putem spune ca Dumnezeu s-a slujit de acest cuvant omenesc scris prin pana Sf. Luca, pentru a arata cat de mare este puterea cuvantului celui Dumnezeiesc. Si de aceea se si spune ca fiecare Evanghelie nu este a Sf. Matei, sau a Sf. Marcu, ci e Evanghelia dupa Sf. Luca, sau dupa Sf. Ioan. Caci autorul este Insusi Dumnezeu, pe cand cei ce le-au scris, nu au fost decat cei mai fericiti dintre oameni, fiind inspirati de Duhul Sfant.

Insa, ceea ce trebuie de stiut, e ca omenirea toata crestina, din trecut si de astazi si de oricand, numai prin aceste Sf. Evanghelii, ca prin niste ferestre ceresti de lumina, poate sa vada pe Insusi Dumnezeu si adevarurile Sale ce sclipesc de intelepciunea cea nemuritoare. Pentru ca Insusi Domnul nostru Iisus Hristos a spus: «Cine m-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal»... Ori noi prin Sf. Evanghelie, vedem intru totul pe Fiul lui Dumnezeu, asa cum a trait si a invatat... De aceea Evanghelistul, infatisandu-ne pe Domnul nostru Iisus Hristos, il auzi cum iti graieste, ca si Sf. Ioan Botezatorul: «Iata Mielul lui Dumnezeu»...

Nu e mai putin adevarat insa, ca fiecare Evanghelie din cele patru, poarta pecetea Apostolului care a scris-o si a scopului ce el a urmarit, scriind acea Sf. Evanghelie. Astfel Evanghelia dupa Sf. Matei, fiind scrisa catre Evrei, are un caracter: in ea se arata Mantuitorul ca implinitorul legii vechi; Sf. Marcu, scriind Romanilor, arata pe Domnul ca are toata puterea si marirea; pe cand Sf. Luca, scriind pentru Elini, il infatiseaza pe Fiul lui Dumnezeu ca Mantuitor al lumii ; si in sfarsit, Sf. Ioan e ca un mare vestitor ceresc al tuturor.

In aceasta privinta, pe buna dreptate s-a spus ca Evanghelia Sf. Luca «e nu numai Evanghelia copilariei Mantuitorului, plina de fragezime si de poezie; dar ea este si Evanghelia milostivirii, Evanghelia izbavirii tuturor. Ceea ce cerceteaza el si vrea sa puna in lumina, este duiosia inimii lui Iisus Hristos; usurinta si bogatia de iertare, comorile nemarginite de nadejde, fericirea impacarii cu Dumnezeu. Gasiti in Sf. Luca toate aceste pilde frumoase, care intorc in chip firesc pe cei pacatosi, cand sufletul lor se lupta cu deznadejdea» (Vezi Bougaud, de Evangeliis, 134). Sf. Luca infatiseaza grecilor si intregii lumi pagane de atunci si de oricand, pe Hristos Cel milostiv, care se pleaca catre cei bolnavi, care imbratiseaza pe fiul risipitor, care duce la staul oaia cea ratacita, care are mila catre samariteni, catre sutasi, vamesi, zahei pacatosi si pacatoase, care se roaga pentru cei care il dau mortii, si care, pironit pe cruce, gaseste inca multamirea ca sa ierte pe talharul care sufera alaturea de el... (idem 135). Toate acestea le gasiti pe larg aratate de Sf. Luca. Insa ceea ce omenirea poate afla in aceasta Sf. Evanghelie dupa Luca, si care nu se gaseste la ceilalti evanghelisti, e istorisirea mai pe larg despre Fecioara Maria si despre Nasterea Mantuitorului, precum si despre copilaria Lui.

Cat priveste chipul maestrit al scrisului Sf. Evanghelist Luca, un vestit scriitor al timpurilor de astazi - Chateaubriand - spune ca «la cele mai ilustre talente din Roma si din Grecia, nu se poate gasi asa ceva, care sa fie totdeodata simplu si minunat»... De aceea putem spune ca «Evanghelia Sf. Luca infatiseaza geniul antichitatii grecesti si ebraice» (Génie du christianisme, cartea V cap. II). Dar noi o spunem, ca Sf. Evanghelie dupa Luca e ceva mai mult decat cea mai stralucita opera a celui mai stralucit geniu omenesc, caci ea e insusi cuvantul lui Dumnezeu, care e adevarul, binele si frumosul ce e mai presus de orice putere de creatie si stralucire omeneasca. De aceea plangem de durere la gandul ca poate sa fie crestin care sa nu fi cetit, daca nu in fiecare luna sau in fiecare an Sf. Evanghelie cea dupa Sf. Luca, dar vai, poate niciodata in viata!...

Ne oprim aici, pentru a putea pomeni si de cealalta scriere a Sf. Luca, si anume despre Faptele Sf. Apostoli, care de asemenea se cuprinde in Biblie, oranduita fiind imediat dupa cele patru Sf. Evanghelii. In aceasta carte, Sf. Luca infatiseaza istoria primelor zile ale crestinismului, de la Inaltarea Mantuitorului si pana la cel de-al doilea an al inchisorii Sf. Pavel la Roma. Ea desi are ca titlu «Faptele Apostolilor», nu cuprinde faptele tuturor Apostolilor, ci numai ale lui Petru, Ioan, ale celor doi Iacobi, si indeosebi, mai pe larg ale Sf. Pavel. Si aceasta ne-o explicam in chip firesc, prin faptul ca ucenicul care a scris Sf. Evanghelie si din cele ce a auzit de la Sf. Pavel, era cel mai chemat sa scrie pe larg viata si faptele parintelui sau duhovnicesc, pe care le cunostea foarte cu amanuntul. Cetind aceasta prima istorie a raspandirii crestinismului in lurne, cu faptele cele minunate ce se savarseau, te simti plin de fiorii unui nou dor de misionarism pentru vremurile de astazi. Ravna apostolilor, jertfa vietii lor, invatatura lor Dumnezeiasca, si mai ales actiunea Sf. Duh in lume, sunt tot atatea chemari de peste veacuri, ca si prezentul sa-l traim in lumina timpurilor apostolice de misiune, de munca si rugaciune si de intrupare a idealului crestin, cand toti cei ce credeau in Hristos erau precum ne spune Sf. Luca «un suflet si-o inima», si toti marturiseau, prin faptele lor, cele spuse de Insusi Mantuitorul, ca e mai fericit a da decat a lua. Si ceva mai mult, pe cand lumina credintei se raspandea pretutindeni, vedem tot din Faptele Apostolilor, cum acele intrupari de rautate ale conducerii de atunci, dispar ca o umbra ce a zbuciumat cu chinuri viata omenirii de pana atunci. Cetiti Faptele Apostolilor si va asigur ca vom ajunge la convingerea ca cea mai sfanta istorie a omenirii, scrisa de Sf. Luca, e singura temelie de deschidere a unei lumi istorice de fericire si inaltare a omenirii de astazi si de totdeauna. Caci in Faptele Apostolilor se poate vedea cum se naste o lume noua care creste si infloreste prin credinta cea in Hristos Domnul...

Fratilor, inainte de a incheia, tin sa pomenesc si de cele ce se spune despre Sf. Evanghelist Luca, ca pentru prima oara, el a pictat cu mare maiestrie icoana Maicii Domnului, purtand in brate pe Pruncul Cel Dumnezeiesc. Si pe care icoana, ducandu-o la Fecioara Maria, i-a spus: «Darui celui ce s-a nascut din mine si al meu, sa fie cu icoanele acestea». Si tot Sf. Luca a mai zugravit si icoanele celor doi mari Apostoli Petru si Pavel. Iar de atunci au inceput a fi cinstite in lumea crestina Sf. Icoane... Iata fratilor, ce minunata viata, plina de daruri stralucitoare are Sf. Apostol si Evanghelist Luca. Ea este mai presus de orice cuvant de lauda, caci daruri ceresti cuprinde. De aceea si eu graiesc cele cuprinse la cantarea sfanta: «Ce te vom numi pe tine Sf. Luca - acuma de Dumnezeu graitorule? Apostol, ca bine ai vestit noua pe Hristos? Doctor, ca patimile sufletului tamaduiesti? Sfesnic carele stralucesti noua lumina intelegatoare? Treapta si temei credintei? Caci tu ne-ai scris noua prea cinstita Evanghelie». (Stihira de la Vecernie).

Da, Sf. Luca e unul din cei patru stalpi Evanghelisti, pe care omenirea toata poate inalta o imparatie de fericire, unde vesnic sa fie prezenta, in chip real, Icoana cea vie a Mantuitorului, Imparatul pacii, care totdeauna a mangaiat, a vindecat, a intarit si a revarsat stralucire peste cei ce fac lucrul Evanghelistului.
Amin.

Protosinghel Dr. Vasile Vasilache
Predicatorul Sfintei Patriarhii in perioada 1940-1944

(Predica rostita la Radio Romania in 17 octombrie 1943)

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 12920

Voteaza:

Sfantul Evanghelist Luca 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE