O povestire adevărată. O pildă vie de soț autentic

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de VladCat

A voit mai apoi să trăiască libertatea potrivit patimilor și obișnuințelor pe care le deprinsese. Unii oameni „de meserie” au sfătuit-o spre cele rele și a ajungs să lucreze într-un cazinou ca femeie ușoară.
Soțul, desăvârșit și mărturisitor, nu a încetat să se roage și să se neliniștească duhovnicește pentru ea în fiecare zi.

Seamănă cu:

Osea 1

2. Începutul cuvântului Domnului către Osea. Şi a grăit Domnul către Osea: "Ia-ţi de nevastă o femeie desfrânată şi să ai copii de desfrânată! Căci iată a desfrânat pământul lui Israel, abătându-se de la Domnul".
3. Atunci s-a dus el şi şi-a luat de soţie pe Gomer, fiica lui Diblaim, şi ea a rămas însărcinată şi i-a născut un fiu.

Numai Sfinții pot să facă așa ceva.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Seamănă cu:

Osea 1

2. Începutul cuvântului Domnului către Osea. Şi a grăit Domnul către Osea: "Ia-ţi de nevastă o femeie desfrânată şi să ai copii de desfrânată! Căci iată a desfrânat pământul lui Israel, abătându-se de la Domnul".
3. Atunci s-a dus el şi şi-a luat de soţie pe Gomer, fiica lui Diblaim, şi ea a rămas însărcinată şi i-a născut un fiu.

Numai Sfinții pot să facă așa ceva.

Chiar ca.....
Eu, necasatorit fiind, pana sa citesc istorisirea asta, aveam o pozitie foarte slab definita cu privire la casatorie: 1. nu intelegeam cum poate casatoria sa fie o mare taina (cam intelegeam eu ce se spune in teorie dar nu prea credeam) 2. nu stiam daca e pentru mine sau nu, daca sunt pregatit sau nu, etc. Dupa ce am citit povestea am inteles si felul in care poate fi o mare taina, si ca, cel putin momentan, nu e pt mine :)

[AlinB]

În prealabil postat de VladCat

Chiar ca.....
Eu, necasatorit fiind, pana sa citesc istorisirea asta, aveam o pozitie foarte slab definita cu privire la casatorie: 1. nu intelegeam cum poate casatoria sa fie o mare taina (cam intelegeam eu ce se spune in teorie dar nu prea credeam) 2. nu stiam daca e pentru mine sau nu, daca sunt pregatit sau nu, etc. Dupa ce am citit povestea am inteles si felul in care poate fi o mare taina, si ca, cel putin momentan, nu e pt mine :)

Sa speram ca o sa aiba aceeasi profunda intelegere si cei care se ofuscheaza cu ifose spirituale cum ca sotia e musai sa fie virgina si daca nu e, stramba din nas si mai rau (sunt parca cateva topice pe tema asta)

Sigur ca asa ar trebui sa fie dar daca nu e, nu e sfarsitul lumii nici paria societatii, mai ales daca s-a pocait pentru greseli.

[Florinvs]

În prealabil postat de AlinB

Sa speram ca o sa aiba aceeasi profunda intelegere si cei care se ofuscheaza cu ifose spirituale cum ca sotia e musai sa fie virgina si daca nu e, stramba din nas si mai rau (sunt parca cateva topice pe tema asta)

Sigur ca asa ar trebui sa fie dar daca nu e, nu e sfarsitul lumii nici paria societatii, mai ales daca s-a pocait pentru greseli.

Aici total de acord!

[Ekaterina]

În prealabil postat de VladCat

Chiar ca.....
Eu, necasatorit fiind, pana sa citesc istorisirea asta, aveam o pozitie foarte slab definita cu privire la casatorie: 1. nu intelegeam cum poate casatoria sa fie o mare taina (cam intelegeam eu ce se spune in teorie dar nu prea credeam) 2. nu stiam daca e pentru mine sau nu, daca sunt pregatit sau nu, etc. Dupa ce am citit povestea am inteles si felul in care poate fi o mare taina, si ca, cel putin momentan, nu e pt mine :)

Stai linistit Vlad, nici macar cei casatoriti nu inteleg asa usor taina casatoriei. Este nevoie de timp, de maturitate, de rugaciune - pentru ca Dumnezeu sa lumineze mintile sotilor spre a intelege casnicia asa cum trebuie, de lupta. Un psiholog spunea ca este nevoie de cel putin 10 ani ca intre soti lucrurile sa se sudeze intr-un mod autentic.

In povestirea postata sotul avea o masura foarte inalta, apropiata de sfintenie. El a ales sotia pe masura bunatatii sale, dar nu oricine poate sa poarte aceasta cruce, de aceea si modul in care fiecare isi alege sotia difera - in functie de masura la care se afla.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Ekaterina

Este nevoie de timp, de maturitate, de rugaciune - pentru ca Dumnezeu sa lumineze mintile sotilor spre a intelege casnicia asa cum trebuie, de lupta.

După ce te însori, pe lîngă demonii tăi mai trebuie să-i înfrunți și pe ai nevestei. Valabil și invers, bineînțeles. Cele două cruci care pînă atunci au fost separate devin dintr-o dată una mai mare pentru amîndoi.

[Ekaterina]

În prealabil postat de Florin-Ionut

După ce te însori, pe lîngă demonii tăi mai trebuie să-i înfrunți și pe ai nevestei. Valabil și invers, bineînțeles. Cele două cruci care pînă atunci au fost separate devin dintr-o dată una mai mare pentru amîndoi.

Si cu toate acestea cat de frumoasa este casnicia!! Pe masura nevointei este si bucuria, pe masura greutatilor este si odihna. Minunat a lasat Dumnezeu ca barbatul si femeia sa calatoreasca impreuna in aceasta viata - spre mantuire!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Ekaterina

Si cu toate acestea cat de frumoasa este casnicia!! Pe masura nevointei este si bucuria, pe masura greutatilor este si odihna. Minunat a lasat Dumnezeu ca barbatul si femeia sa calatoreasca impreuna in aceasta viata - spre mantuire!

Conform celor susținute de Sorin Dumitrescu, inițial omul a fost o ființă androgină, Adam-Eva, adică două persoane într-un singur trup. Apoi au fost separați (în urma păcatului?) și de atunci omul își caută jumătatea. Puțin probabil să fie așa, dar e o idee la care merită să medităm.

Am mai întîlnit o idee similară la Rafail Noica, el vorbind adeseori despre reîntregirea Omului, ca ființă unitară acum separată... Este de fapt idealul de Biserică, o Integrală de foarte multe persoane diferite care se completează formînd Trupul Lui Hristos.

Mă întreb cum ar fi arătat Pămîntul dacă omul nu ar fi căzut, care ar fi fost metoda de înmulțire, gradul de tehnologie atinsă șamd.

Oricum, căsătoria nu face altceva decît să unească două persoane într-o singură ființă - tainic. Nu de puține ori eu și soția am avut gînduri identice simultane sau am anticipat ceea ce celălalt urma să spună sau chiar am simțit într-un mod magic ce anume gîndea celălalt. Poate fi vorba de întîmplare, însă de la un punct încolo devine un lucru curios...

În prealabil postat de Florin-Ionut

Conform celor susținute de Sorin Dumitrescu, inițial omul a fost o ființă androgină, Adam-Eva, adică două persoane într-un singur trup. Apoi au fost separați (în urma păcatului?) și de atunci omul își caută jumătatea. Puțin probabil să fie așa, dar e o idee la care merită să medităm.

Am mai întîlnit o idee similară la Rafail Noica, el vorbind adeseori despre reîntregirea Omului, ca ființă unitară acum separată... Este de fapt idealul de Biserică, o Integrală de foarte multe persoane diferite care se completează formînd Trupul Lui Hristos.

Sunt totuși două idei diferite...Speculația lui Sorin Dumitrescu (deplasată după părerea mea) legată de androginitatea lui Adam și a Evei e o treabă, și esența unică a omului de care vorbește pr. Rafail e o altă treabă, e „ca toți să fie una”, așa cum am fost gândiți și creați dintru început.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Conform celor susținute de Sorin Dumitrescu, inițial omul a fost o ființă androgină, Adam-Eva, adică două persoane într-un singur trup. Apoi au fost separați (în urma păcatului?) și de atunci omul își caută jumătatea. Puțin probabil să fie așa, dar e o idee la care merită să medităm.

Poți găsi fragmentul sau înregistrarea unde spune acestea Sorin Dumitrescu? Pentru că ce descrii aici nu este altceva decât mitul androginului, al lui Platon.

Din ce ne spune Revelația este adevărat că Eva fusese cumva conținută în Adam, fiind luată din el (cu trupul, dar poate și cu sufletul, căci nu se spune că Dumnezeu a suflat și asupra ei), însă cum bine știm, această diferențiere a făcut-o Dumnezeu înainte de păcat. După ce au dat curs ispitei șarpelui dezbinarea s-a făcut simțită și între ei, iar unitatea lor nu mai poate fi regăsită decât în Hristos, Cel care zdrobește capul șarpelui.