Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Nastya

Cand a vazut lumina si a auzit glasul Mantuitorului Iisus Hristos, Saul s-a schimbat brusc. Cand a vazut lumina si a auzit glasul Mantuitorului Iisus Hristos Saul nu era „vrednic” dar a fost ales sa devina VREDNIC.

Consider că aţi precizat un criteriu absolut decisiv al autenticităţii experierii Luminii: schimbarea. Înduhovnicirea celui care trăieşte această experienţă.
(Oare câţi oameni s-au schimbat, convertindu-se şi înduhovnicindu-se, ori, pur şi simplu luîndu-şi mai în serios pocăinţa, ca urmare a "luminii" din pozele respective? Să fiu iertat, dar dacă lumina aceea ar fi fost ceea ce crede Cătălin, noi cei de pe forum, mai ales cei care cred că ea e har, am fi fost deja alţi oameni... Aşa consider.)

Cât priveşte vrednicia lui Saul, însuşi Apostolul vorbeşte despre ea, în mai multe locuri din Epistole. Cu toate acestea, numeroşi teologi atrag atenţia deseori că Saul nu era un oarecare om, fără însuşiri remarcabile ci, tocmai pentru că era foarte credincios, instruit şi hotărât (în credinţa lui pe care o moştenise de la părinţi şi pe care o şlefuise la şcoala lui Gamaliel) Domnul l-a ales pentru minunata slujire. (Mai sunt, desigur, şi alte motive ale alegerii lui Saul, pe care Dumnezeu nu le-a ascuns de noi ci le-a revelat prin vasele Lui alese.)
Dumnezeu nu mutilează personalitatea omului ci o respectă, o orientează către mântuire, în acord cu Planul Său de Părinte Iubitor.

[catalin2]

În prealabil postat de cezar_ioan

Consider că aţi precizat un criteriu absolut decisiv al autenticităţii experierii Luminii: schimbarea. Înduhovnicirea celui care trăieşte această experienţă.
(Oare câţi oameni s-au schimbat, convertindu-se şi înduhovnicindu-se, ori, pur şi simplu luîndu-şi mai în serios pocăinţa, ca urmare a "luminii" din pozele respective? Să fiu iertat, dar dacă lumina aceea ar fi fost ceea ce crede Cătălin, noi cei de pe forum, mai ales cei care cred că ea e har, am fi fost deja alţi oameni... Aşa consider.)

Aceasta experienta o pot trai cei care iau si contact cu harul, nu doar cei ce il privesc doar. De exemplu ucenicii Sfantului Serafim si Parintelui Paisie, ambii nu doar au vazut, erau si in lumina emanata de cei doi sfinti. Altul e cazul iudeilor, care doar vedeau acea lumina. La fel si in alte cazuri, cand doar vedeau acea lumina. De exemplu Lumina de la Iersualim, e tot o lumina nemateriala la inceput. Una este s-o privesti in poze si alta e sa fii acolo. Dar minunile nu duc intotdeauna la sporire duhovniceasca. De exemplu Iisus a facut o multime de minuni dar iudeii au ramas la fel, ba chiar L-au si rastignit. Cu atat mai mult o poza.

Pe site-ul nostru, crestin ortodox, gasiti cartea: "Teologia mistica", "Teologia mistica a Bisericii de Rasarit", de Vladimir Lossky
Daca aveti ragaz, cititi macar capitolul „Lumina dumnezeiasca”:
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...sca-82725.html

Poate cititi si:
Preasfintitul Corneliu, Episcopul Husilor, „Schimbarea la Fata a Domnului descopera lumina cea pururea fiitoare”
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...re-141496.html

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Nastya

Pe site-ul nostru, crestin ortodox, gasiti cartea: "Teologia mistica", "Teologia mistica a Bisericii de Rasarit", de Vladimir Lossky
Daca aveti ragaz, cititi macar capitolul „Lumina dumnezeiasca”:
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...sca-82725.html

Poate cititi si:
Preasfintitul Corneliu, Episcopul Husilor, „Schimbarea la Fata a Domnului descopera lumina cea pururea fiitoare”
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...re-141496.html

Mulţumesc frumos!
Voi răsfoi chiar acum şi voi încerca să studiez mâine.
Mulţumesc, Doamne ajută!

Mi-a fost greu sa aleg un fragment din cartea lui Vladimir Lossky:

<<Cei mai multi dintre Parintii care au vorbit despre Schimbarea la Fata confirma natura necreata, dumnezeiasca, a luminii care s-a aratat Apostolilor. Sfintul Grigorie de Nazianz, Sfintul Chiril al Alexandriei, Sfintul Maxim Marturisitorul, Sfintul Andrei Criteanul, Sfintul Ioan Damaschinul, Sfintul Simeon Noul Teolog, Eftimie Zigaben se exprima in acest sens si ar fi foarte imprudent sa se interpreteze aceste texte ca fiind o emfaza retorica.

Sfintul Grigorie Palama dezvolta aceasta invatatura in raport cu problema trairii mistice. Lumina pe care au vazut-o Apostolii pe Muntele Tabor este proprie lui Dumnezeu prin fire. Vesnica, nesfirsita, existind in afara de timp si spatiu, ea aparea in teofaniile Vechiului Testament ca slava a lui Dumnezeu: aparitie inspaimintatoare si de nesuportat pentru creaturi, fiind exterioara, straina firii omenesti inainte de Hristos, in afara Bisericii.

Pentru aceasta, dupa Sfintul Simeon Noul Teolog, Pavel pe drumul Damascului, neavind inca credinta in Hristos, a fost orbit si trintit la pamint de aparitia luminii dumnezeiesti. Dimpotriva, Maria Magdalena, dupa Sfintul Grigorie Palama, a putut vedea lumina Invierii care umplea mormintul si facea sa se vada tot ce se afla in el, cu tot intunericul noptii, "ziua vazuta" neluminind inca pamintul; tot aceasta lumina a facut-o sa vada ingerii si sa vorbeasca cu ei. In clipa Intruparii, Lumina dumnezeiasca s-a concentrat, ca sa spunem asa, in Hristos, Dumnezeu-Omul, in care salasluia trupeste plinatatea dumnezeirii.

Aceasta inseamna ca firea umana asumata de Hristos era indumnezeita prin unirea ipostatica cu firea divina; ca Hristos, in timpul vietii Sale pamintesti, a stralucit totdeauna lumina dumnezeiasca, ramasa nevazuta pentru cea mai mare parte dintre oameni. Schimbarea la Fata nu a fost un fenomen circumscris in timp si spatiu: in acel moment, pentru Hristos, chiar in firea Sa umana, nu s-a produs nici o schimbare, ci schimbarea s-a produs in constiinta Apostolilor care, pentru un anumit timp, au primit puterea de a vedea pe Invatatorul lor asa cum era El, stralucind de lumina cea vesnica a dumnezeirii Sale. Pentru Apostoli, aceasta era o iesire din istorie, incunostiintare despre realitatile cele vesnice.

Sfintul Grigorie Palama spune in cuvintul sau la Schimbarea la Fata: "Lumina Schimbarii la Fata a Domnului nu a inceput si nu a luat sfirsit; ea a ramas necircumscrisa (in timp si spatiu) si imperceptibila simturilor, cu toate ca a fost vazuta cu ochii trupesti..., dar printr-o transmutare a simturilor lor, ucenicii Domnului trecura de la trup la Duh".

Pentru a vedea Lumina dumnezeiasca cu ochii trupesti, asa cum au vazut-o ucenicii Domnului pe Muntele Tabor, trebuie sa ne impartasim din aceasta lumina, sa fim preschimbati de ea intr-o masura mai mica sau mai mare. Experienta mistica presupune deci o schimbare a firii noastre, preschimbarea prin har. Sfintul Grigorie Palama spune in chip lamurit: "Cel care participa la energia dumnezeiasca... ajunge el insusi, intr-un fel, lumina; el este unit cu Lumina si, o data cu Lumina, el vede cu o deplina constiinta de sine tot ceea ce ramine ascuns celor ce nu au acest har; el depaseste astfel nu numai simturile trupesti, ci si tot ceea ce poate fi cunoscut (prin inteligenta)..., caci cei curati cu inima Il vad pe Dumnezeu... care, fiind Lumina, salasluieste in ei si li se descopera celor care Il iubesc, preaiubitilor Lui". >>
(Vladimir Lossky, "Teologia mistica", "Teologia mistica a Bisericii de Rasarit", Capitolul 11, Lumina dumnezeiasca)

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...sca-82725.html

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Nastya

Sfintul Grigorie Palama spune in cuvintul sau la Schimbarea la Fata: "Lumina Schimbarii la Fata a Domnului nu a inceput si nu a luat sfirsit; ea a ramas necircumscrisa (in timp si spatiu) si imperceptibila simturilor, cu toate ca a fost vazuta cu ochii trupesti..., dar printr-o transmutare a simturilor lor, ucenicii Domnului trecura de la trup la Duh".

Pentru a vedea Lumina dumnezeiasca cu ochii trupesti, asa cum au vazut-o ucenicii Domnului pe Muntele Tabor, trebuie sa ne impartasim din aceasta lumina, sa fim preschimbati de ea intr-o masura mai mica sau mai mare. Experienta mistica presupune deci o schimbare a firii noastre, preschimbarea prin har.

Excepţionale precizări!
Săru-mâna, domnule Nastya, mare bine ne-aţi făcut cu aceste selecţii şi cu trimiterile spre cărţile potrivite.
Dumnezeu să vă răsplătească!

[catalin2]

În prealabil postat de cezar_ioan

Excepţionale precizări!
Săru-mâna, domnule Nastya, mare bine ne-aţi făcut cu aceste selecţii şi cu trimiterile spre cărţile potrivite.
Dumnezeu să vă răsplătească!

Sper ca s-a inteles din mesajul precedent ca e vorba de cei ce sunt induhovniciti, imbunatatiti. Cum continua si pasajul: "Sfintul Grigorie Palama spune in chip lamurit: "Cel care participa la energia dumnezeiasca... ajunge el insusi, intr-un fel, lumina; el este unit cu Lumina si, o data cu Lumina, el vede cu o deplina constiinta de sine tot ceea ce ramine ascuns celor ce nu au acest har; el depaseste astfel nu numai simturile trupesti, ci si tot ceea ce poate fi cunoscut (prin inteligenta)..., caci cei curati cu inima Il vad pe Dumnezeu... care, fiind Lumina, salasluieste in ei si li se descopera celor care Il iubesc, preaiubitilor Lui".

[cezar_ioan]

În prealabil postat de catalin2

Aceasta experienta o pot trai cei care iau si contact cu harul, nu doar cei ce il privesc doar. De exemplu ucenicii Sfantului Serafim si Parintelui Paisie, ambii nu doar au vazut, erau si in lumina emanata de cei doi sfinti. Altul e cazul iudeilor, care doar vedeau acea lumina. La fel si in alte cazuri, cand doar vedeau acea lumina. De exemplu Lumina de la Iersualim, e tot o lumina nemateriala la inceput. Una este s-o privesti in poze si alta e sa fii acolo. Dar minunile nu duc intotdeauna la sporire duhovniceasca. De exemplu Iisus a facut o multime de minuni dar iudeii au ramas la fel, ba chiar L-au si rastignit. Cu atat mai mult o poza.

De acord, intră în joc şi credinţa, împietrirea inimii omului, precum şi intervenţia expresă a lui Dumnezeu (Care poate trimite un duh de orbire, cum aflăm mai des în VT).

[Decebal]

În prealabil postat de cezar_ioan

Consider că aţi precizat un criteriu absolut decisiv al autenticităţii experierii Luminii: schimbarea. Înduhovnicirea celui care trăieşte această experienţă.

(Oare câţi oameni s-au schimbat, convertindu-se şi înduhovnicindu-se, ori, pur şi simplu luîndu-şi mai în serios pocăinţa, ca urmare a "luminii" din pozele respective? Să fiu iertat, dar dacă lumina aceea ar fi fost ceea ce crede Cătălin, noi cei de pe forum, mai ales cei care cred că ea e har, am fi fost deja alţi oameni... Aşa consider.)

Trecând peste pozele de la care a plecat firul de discuţie, argumentul dumitale, frate Cezare, nu se prea susţine, în primul rând pentru că în cazul acestor poze nu este vorba despre experierea luminii necreate, ci despre un botez, ori ştim că marea majoritate a noilor botezaţi nu au o experienţă a luminii necreate la botez deşi primesc harul Botezului, iar în al doilea rând pentru că în general există sau pot exista multe tipuri de reacţii în cazul unor minuni, cazul celor nouă leproşi care au fost vindecaţi dar nu s-au întors să mulţumească lui Iisus fiind elocvent; faptul că unii sau mulţi nu se înduhovnicesc sau nu se schimbă măcar puţin în plan spiritual şi moral în urma unei minuni nu implică inautenticitatea minunii.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Decebal

faptul că unii sau mulţi nu se înduhovnicesc sau nu se schimbă măcar puţin în plan spiritual şi moral în urma unei minuni nu implică inautenticitatea minunii.

da, aceasta este o afirmatie cred eu corecta.
un alt exemplu care imi vine in minte sunt parintii induhovniciti care prin comportarea lor , felul lor de a fi, chiar simpla prezenta au miscat suflete si le-au indreptat spre Hristos. Ei bine sunt si oameni care au cunoscut astfel de parinti, si totusi nu s-au schimbat , si nu s-au pocait sau induhovnicit. Putem spune noi ca astfel acesti parinti nu sunt ceea ce sunt doar pentru ca nu toti oamenii care i-au cunoscut s-au indreptat?