Cum ar trebui

[aubergine]

În prealabil postat de Corinusha

AlinB, deja ma enervezi....deci serios, esti enervant de-a dreptu.
Nu Alin, nu ma dau credincioasa-mai-buna-decat-crediniosii, dar as putea oricand sa m dau credincioasa-mai-buna-decat-tine, ca eu nu-s o fiara ca rine sa atac persona pe toate partile.
Ai impresia ca pentru ca nu cred in ce au scris unii sa zisi sfinti nu sunt credincioasa si pentru ca nu cred in institutia bisericii care in afara de a ne seca de bani se a contrui o groaza de biserici de care ne putem lipsi, ca totusi, avem biserici, in loc sa se construiasca ceea ce avem nevoie (spitale, scoli, gradinite). Romania nu mai are nevoie de alte biserici, sunt deja destule, dar unde-s centrele medicale, scolile si gradinitele, mai ales la sat? Ele nu prea exista pentru ca unora li se rupe de ei si prefera sa construiasca o biserica de x milioane de euro..

Domnul Alin incearca sa va deschida ochii si mi se pare ca isi pierde vremea intr-un mod inutil.

In loc sa ii multumiti pentru ce face pentru d-voastra, o luati ca pe un atac la persoana. Sa stiti ca nu intotdeauna cei care zic ca d-voastra si va lingusesc va vor neaparat binele, e de multe ori mai buna o critica, o mustrare, dar noi suntem prea orgoliosi ca sa acceptam critica, prea mandri.

D-voastra aveti o idee fixa sa vorbiti de rau sfintii, ii faceti asa zisi sfinti, pai d-voastra va puteti compara cu ei, si cum indrazniti sa ii vorbiti atat de urat?

Cand va aud cum vorbiti de biserica, nu pot simti decat revolta si tristete, cat sunteti de ratacita si ce indoctrinata cu ideile ateiste auzite pe la Tv. Sa spuneti ca nu avem nevoie de biserici, ca sunt prea multe, pai niciodata nu sunt destule biserici, la ce populatie are Romania, la sarbatori nici nu incape lumea in bisericile centrale ale orasului, d-voastra sunteti crestina, in primul rand? Ca vad ca biserica o dispretuiti, sfintii la fel, Scriptura la fel, nu inteleg de ce mai intrati aici, ce asteptati? O vorbarie goala si fara sens, asta se poate face si pe alte saituri....

Biserica e cel mai important lucru de pe lumea aceasta, daca nu ai Biserica cum te poti impartasi cu Trupul si Sangele Mantuitorului, cum poti avea viata in tine, o conditie esentiala pentru mantuire??

Catedrala Mantuirii Neamului este construita din imprumut de la banci care va fi achitat din donatiile credinciosilor, nu de la bugetul bde stat, nu inteleg cu ce va deranjeaza asta.
In privinta scolilor si gradinitelor cu ce e de vina Biserica ca nu sunt? Mai bine ati da vina pe politicieni, ca ei nu isi fac treaba.

[AlinB]

În prealabil postat de AGabriela

AlinB: "Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită."

DECI LUATI SEAMA LA DVS CEL CREDINCIOS CARE NU STITI DECAT SA MUSTRATI SI SA JUDECATI SA NU CADETI ....AVETI MARE GRIJA CA VENI-VA UN MOMENT IN CARE VA VA FI PUSA LA INCERCARE ATAT DE MULTA CREDINTA SI NU MARE SA VA FIE MIRAREA CAND NU VETI FI INTELES DE CEILALTI (SI MOMENTUL ACELA NU VA VENI PENTRU CA VI-L DORESC EU).

Deci daca cineva iti spune verde in fata care e problema, atunci te superi ca n-ar fi "duhul blandetii".

Ai vrea sa reformulez ca sa vezi ce inseamna de fapt opusul la "duhul blandetii"?

Si ispita care ar fi in cazul asta, pentru mine? Sa cred ca totul in viata, inclusiv viata spirituala si bunavointa lui Dumnezeu insasi depinde de absenta/prezenta dragostei unei femei?
Prin chestii de genul asta am trecut, deci pot sa-ti spun cu toata compasiunea si inteelegerea ca nu faci bine ce faci.
Atat timp cat ai sa privesti lucrurile astfel, nu o sa ai parte nici de liniste, nici de fericire si nici de relatia multdorita.

Chiar daca ai sa ai o relatie, e putin probabil ca barbatul sa poata duce toata aceasta greutate pe care tu insuti nu vrei sa o duci.

Esecul in directia asta poate insemna ca e timpul sa-ti dai seama unde gresesti, sa tai o dependenta care este patologica si iti submineaza viata spirituala.

Crestineste vorbind, persoana potrivita in casatorie nu este persoana care te satisface deplin intelectual/financiar/afectiv/emotional, mama/tatal care nu l-ai avut si ti-au lasat un gol in viata, ci persoana in viata careia poti face o schimbare in bine, persoana care te poate provoca sa te schimbi in bine chiar daca te invata ca n-ai suficienta simt pedagogic, rabdare, credinta, dragoste, etc. si chiar te invata uneori la modul dureros.

Iti place varianta asta a casatoriei? Sunt sigur ca nu mai mult decat calugaria.

P.S.: Daca puteti observa domnule AlinB ca in acest topic v-am respectat si v-am scris doar la pers a doua pl., sau poate va este ochiul prea pln de credinta ca sa mai vedeti acest lucru si sa incercati sa faceti la fel

Imi pare rau dar nu vad in contextul asta cum adresare la persoana a doua singular ar fi o lipsa de respect asa cum nu vad cum e compatibil respectul care pretinzi ca il ai cu atitudinea din spatele vorbelor de mai sus.

Te-ai gandit ca s-ar putea sa ai niste trasaturi de caracter care sa puna barbatii pe fuga, dupa ce incep sa te cunoasca mai bine, indiferent ce iti place tie sa crezi (pozitiv, evident) despre tine ca femeie?

Chiar daca natura nu te ajuta prea mult acum, fata de 10 ani in urma, sa zicem, dar chiar si atunci, un caracter frumos, bland, impaciuitor, ascultator, amabil, fara prefacatorie si falsa politete te-ar putea sau fi putut ajuta mai mult sa intri in atentia unui barbat cumsecade.

[Florinvs]

"Si ispita care ar fi in cazul asta, pentru mine? Sa cred ca totul in viata, inclusiv viata spirituala si bunavointa lui Dumnezeu insasi depinde de absenta/prezenta dragostei unei femei?"

-Cei care au ales calea monahismului evident ca nu mai simt nevoia sa fie iubiti de o femeie;

-Insa cei care au ales calea lumeasca , - ca si barbati- evident ca nu pot aveea o viata fericita fara a iubi si a fi iubiti de o femeie! Doar si in Biblie scrie ca "omul nu trebuie sa fie singur"! Pur si simplu nu merge fara........
Am cunoscut oameni de exceptie, foarte seriosi la locul de munca, care-si faceau si inca isi mai fac meseria cu o pasiune si o cinste exemplara, foarte sociabili cu prietenii, foarte saritori in a-i ajuta pe altii- ma refer la ceferisti in general si mecanici de locomotiva in special- dar care cand stiau ca dupa 24 de ore de munca veneau acasa la femeia iubita, uitau de toate greutatile avute la locul de munca, de toata oboseala si incordare acumulata (si nu era deloc usor, la raspunderea imensa pe care o aveau/o au)......

[Solveig]

În prealabil postat de AlinB

Fii serioasa, sunt oameni care se impartasesc de ani de zile si nu simt mai mult decat ca au indeplinit un ritual si atat.
Pentru ca sa-ti dea un impuls duhovnicesc, Sf. Impartasanie trebuie primita cu o stare duhovniceasca adecvata.
Altfel, cum este si scris, poti sa te si pagubesti in loc sa te folosesti.

Eu stiu ce am simtit eu-Domnul prin Impartasanie m-a scos din moarte si m-a adus la viata. Si pe altii pe care-i stiu.
Din aceia de care spuneti eu n-am vazut. Or fi, nu zic, dar aceia nu inteleg poate despre ce e vorba si trebuie sa li se explice, ma gandesc...
Si apoi, nu stiu cine isi poate fabrica o stare duhovniceasca adecvata asa dintr-o data, Sfanta Impartasanie o primim cu smerenie pentru ca altfel murim, cadem in deznadejde, pacatuim, suntem prinsi de lupul cel intelegator. In plus, sufletul omului e schimbator (caci cine dintre noi poate spune ca e egal lui insusi mereu?), daca asteptam pana vine starea duhovniceasca adecvata...si care ar fi aia, de fapt? oare nu constientizarea faptului ca fara El nu putem face nimic?
Dupa cum zicea cineva (parintele Vasile Vlad de la Cluj) ne e frica sa ne impartasim, cand ar trebui sa ne fie frica sa nu ne impartasim.

[AGabriela]

În prealabil postat de Iliana

Cred ca in asemenea momente din viata conteaza foarte mult sa vrei cu adevarat sa iesi din aceasta stare, nu doar sa spui ca vrei...Dumnezeu stie foarte bine cand vrem cu adevarat, ne stie inima, nu conteaza ce spunem noi. Trebuie sa vrem cu adevarat sa ne lasam in voia Lui, nu doar sa spunem sau sa credem ca vrem. De multe ori noi credem ca ceea ce ne dorim este bine, nici macar nu vrem sa vedem altceva.

Am spus foarte clar ca situatia imi aduce razvratire si ca intr-adevar sunt momente in care simt ca nu mai vreau sa fac nimic. Si ce alta cale as mai putea sa vad decat monahismul, drum pe care am spus ca nu voiesc a merge.

În prealabil postat de Iliana

Egoisti si mandri, credem ca stim ce e bine, iar Dumnezeu trebuie sa ne dea ce vrem, cand vrem si, mai ales, PE CINE VREM NOI! De cele mai multe ori persoanele in situatia asta isi doresc un ANUMIT barbat /o ANUMITA femeie (nu un sot/sotie), dar nu vor sa recunoasca, iar daca acea persoana nu e sa fie al/a lor, se supara rau de tot si ''sufera'' foarte tare! Devin foarte sensibile, plang, au nevoie de compasiune! Confunda sensibilitatea cu mandria, cu orgoliul (sau poate nici macar nu stiu sa faca diferenta), iar cand cineva le spune lucrurile astea in fata , se supara si mai rau, pentru ca ele nu vor sa vada realitatea ci vor doar sa le bata cineva cu palma pe umar si sa le spuna: lasa c-o sa treaca, ramai asa cum esti, esti o fiinta sensibila, buna, iubitoare, ceilalti sunt rai si neintelegatori, inclusiv Dumnezeu, doar tu esti bun/buna, tu nu ai gresit cu nimic....nu e vina ta....CEILALTI sunt vinovati.

Nu vreau o ANUME persoana, doar sa fiu linga cineva pe care sa-l ajut si sa ma ajute spre mantuire, indiferent ca este usor sau greu.

În prealabil postat de Iliana

Un dus rece, urmat de asumarea greselilor proprii si de recunoasterea slabiciunii si a necredintei noastre este singura posibilitate!

Fiti fara grija ca nu am dus lipsa de "dusuri reci". Mi-am recunoscut mandria si necredinta si o fac in continuare. Problema majora este ca le constientizez pur rational, nu si cu inima

În prealabil postat de Iliana

Nu exista formule magice sau ceva anume de facut pentru a iesi din aceasta situatie, asa cum cer unele persoane sa li se spuna atunci cand cer ajutor, spun de multe ori: spuneti-mi concret ce sa fac, cum sa fac, vor o formula magica, un ritual, sau eventual sa cumpere ceva ca sa rezolve problema, cand le dai ''doctoria'' cea adevarat n-o primesc, nici macar atunci cand le-o da un medic (duhovnic) bun...

Si care este doctoria? Am spus clar ca am facut acatiste, merg la biserica, ma spovedesc si ma impartasesc cand imi da voie duhovnicul...insa in momentul de fata nu ma mai ajuta. Singurul lucru care ma linisteste este paraclisul Maicii Domnului cantat de o voce care stie sa cante psaltica, dar daca il citesc eu vine furtuna de razvratire in sufletul meu.

În prealabil postat de Iliana

Probabil ca vor doar compasiune si, eventual, sa li se spuna ca ei n-au gresit cu nimic, sa se autoconvinga ca ei sunt in regula, totul e normal cu ei, dar n-au noroc, nu vrea Dumnezeu (asa spune prietena mea)!

Nu vreau compasiune, vreau doar o solutie care sa linisteasca apele ceva mai multa vreme, sa mi se spuna pe "tonul" potrivit unde si ce gresesc, cum as putea sa aduc mintea in inima etc. pentru ca eu nu mai stiu si, repet, sunt momente in care simt ca nici nu vreau. Caut sa invat cum sa vreau fara sa dau vina pe cineva ca m-ar forta sa fac anume lucruri.
Sunt insa persoane (poate si eu fac la fel) cand spui ca iti "este sete" nu fac decat sa te bage cu capul in butoiul cu "apa" si sa zica "Na, bea pana te saturi!".

Si ca sa il contrazic pana la capat pe domnul AlinB, fiti fara grija, nu m-ati suparat si nici nu imi sunteti antipatica. Tot ce ati spus este adevarat, numai ca sunt momente in care sufletul meu nu le poate percepe. Mintea da, dar sufletul nu.

[Florinvs]

Bun, ca sa nu zic doar vorbe, sa ma gandesc la niste ideei concrete:

1. Nu stiu mai exact ce meserie ai ai si daca-ti place ceea ce faci. Daca esti cu mai multi colege/colegi in birou de exemplul in "pauza de cafea", la o gluma, o discutie, etc se pot afla multe, folosind "metode specifice"", in sensul de a participat la conversatie, dar a-l lasa pe om sa zica (un fel de "tras de limba"discret);

2. Dupa servici (nu stiu cum e programul tau!)- daca zici ca stai in Bucuresti (daca stai in Ploiesti pe acolo nu prea stiu öbiectivele asa bine, in afara de "Muzeul ceasurilor"")- le zici frumos la colege sa mergeti prin targ'' (asa ca intre femei) si sa zicem un traseu: de la Piata Victoriei pe Calea Victoriei pe jos pana in zona Lipscani, unde ar fi si magazine macar sa-ti "clatesti"ochii, dar si terase unde se poate servi o cafea, suc, etc! Iar la o discutie intre femei imposibil sa nu afli si informatii utile;

3. Este adevarat ca barbatul trebuie sa faca primul pas, insa dupa cum constat (din moment ce esti singura!) ca barbatii de acolo cam ""lemn'' Tanase"", ramane singura varianta ca sa actionez tu. Simplu: intai "studiez terenul"", folosind ochiu si timpanu'', si inclusiv la o "barfa"" intre femei sunt convins ca se discuta multe, iar apoi imposibil sa nu fie cineva singur de care sa-ti placa.

[Florinvs]

4. Important ar fi ca, dupa ce termini serviciul, sa stai cat mai putin in casa (in afara de indeplinirea treburilor gospodaresti; oricum, la bloc foarte multe nu ar fi) si sa socializez cat mai mult! Nu stiu ce ti-ar place sa faci in timpul liber- un sport eventual

[Corinusha]

În prealabil postat de aubergine

Domnul Alin incearca sa va deschida ochii si mi se pare ca isi pierde vremea intr-un mod inutil.

In loc sa ii multumiti pentru ce face pentru d-voastra, o luati ca pe un atac la persoana. Sa stiti ca nu intotdeauna cei care zic ca d-voastra si va lingusesc va vor neaparat binele, e de multe ori mai buna o critica, o mustrare, dar noi suntem prea orgoliosi ca sa acceptam critica, prea mandri.

D-voastra aveti o idee fixa sa vorbiti de rau sfintii, ii faceti asa zisi sfinti, pai d-voastra va puteti compara cu ei, si cum indrazniti sa ii vorbiti atat de urat?

Cand va aud cum vorbiti de biserica, nu pot simti decat revolta si tristete, cat sunteti de ratacita si ce indoctrinata cu ideile ateiste auzite pe la Tv. Sa spuneti ca nu avem nevoie de biserici, ca sunt prea multe, pai niciodata nu sunt destule biserici, la ce populatie are Romania, la sarbatori nici nu incape lumea in bisericile centrale ale orasului, d-voastra sunteti crestina, in primul rand? Ca vad ca biserica o dispretuiti, sfintii la fel, Scriptura la fel, nu inteleg de ce mai intrati aici, ce asteptati? O vorbarie goala si fara sens, asta se poate face si pe alte saituri....

Biserica e cel mai important lucru de pe lumea aceasta, daca nu ai Biserica cum te poti impartasi cu Trupul si Sangele Mantuitorului, cum poti avea viata in tine, o conditie esentiala pentru mantuire??

Catedrala Mantuirii Neamului este construita din imprumut de la banci care va fi achitat din donatiile credinciosilor, nu de la bugetul bde stat, nu inteleg cu ce va deranjeaza asta.
In privinta scolilor si gradinitelor cu ce e de vina Biserica ca nu sunt? Mai bine ati da vina pe politicieni, ca ei nu isi fac treaba.

Cred ca persoana indoctrinata suneti dvs., nu eu. Si nu-s atee, dar pur si simplu nu pot sa cred in unii "sfinti" care au ajus sfinti ca asa a vrut un alt om, in afara de Iisus.

Sunt Biserici cu duiumul. Catedrala Mantuirii Neamului se construieste in mare parte din fonduri europene, dar nimeni nu se gandeste sa ceara fonduri europene pentru constructii de scoli si spitale.
Nu ma pot compara cu asa zisii sfinti si nici nu vreau. Nu ma cred sfanta chiar deloc si nici nu-mi doresc sa fiu.
Scriputura nu o dispretuiesc, ci mi se pare o opera bine scrisa, dar care poate totusi nu prezinta chiar totul cu acuratete si care poate contine inflorituri sau omisiuni.
In unii sfini nu cred, dar asa nu inseamna ca ii dispretiuesc.
Biserica nu mai e ce-a fost acum sute de ani, a ajuns un instrument de indoctrinare si manipulare in masa, un instrument instgator la ura fata de alti oameni care nu apartin bisericii respsective, un instrument al razboaielor (vezi Razboiul din Liban de exemplu) si un instrument de spalare de bani. De asta am eu probleme cu Biserica in general, dar sigur n-aveti cum sa intelegeti asa ceva, cand dvs. crdeti u atata tarie in Ea(Biserica). De asta nu imi place ideea de Biserica.

aubergine, eu nu l-am facut pe Alinb in nici un fel pentru ca are alte conceptii fata de mine. N-am nimic cu el, atata timp cat nu ma ataca pentru conceptiile si ideile mele. Doar pentru ca nu cred in ceva in care crede el (si altii) nu inseamna ca trebuie sa-mi fie bagate pe gat acest lucru si sa fiu facuta in diferite feluri, atata timp cat nici eu nu o fac. Sti, e usor sa ataci, cel mai usor lucru chiar, dar de ce?! pentru ca omul are alte coneptii, idei si pareri? L-am jignit cu ceva pe el personal?

Si nu ma auziti cum vorbesc, ci vedeti cum scriu eventual. Sunt pareri proprii pe care am dreptul sa mi le exprim, si nu pot fi sanctionata pentru asta pentru ca nu am jignit pe nimeni. Ca s-a simtit cineva jignit, asta-i alta problema.

Nu am nevoie de linguseala si nici nu ma astept ca lumea sa fie de acord cu mine, dar nici nu concep sa fiu atacata asa doar de dorul lelii, ca opiniile mele nu coincid cu ale persoanelor care ma ataca.
Eu inca n-am atacat pe nimeni pentru ca are opinii si crezuri diferite fata de ale mele si nu am nimic cu persoanele acestea. Faptul ca un om are alte opinii fata de majoritatea (sau presupusa majoritate, pentru ca sincer, nu stiu procente de ortodocsi PRACTICANTI) nu inseamna ca e de condamnat, ca e om rau, ca e incult sau altele. Inseamna pur si simplu ca are alte idei. Atat.

Si sustin in continuare constructia de scoli, gradinite si spitale in detrimentul bisericilor ca suntem un popor de analfabeti si inculti. Cautati niste statistici daca nu credeti, sa vedeti ca, chiar ducem lipsa de educatie si spitale.

[Marimira]

În prealabil postat de AlinB

Eu n-as putea zambi la povestea asta. Nu ne place durerea, oricare de pozitive ar fi rezultaltele ei la un moment dat.
Poate sa-ti ofere o consolare intelectuala, pentru cine o cauta, dar una sufleteasca cand esti in mijlocul suferintei, nu prea.

Mie mi se intampla sa zambesc cand sunt suparata si sa fac haz de necaz!

Trec mai usor peste situatiile grele, adesea!

Ideea era, desi esti "zgaltuita bine"...zambeste, va fi frumos in cele din urma!

Dupa zgaltuiala, poti ajunge o opera de arta!

multi oameni pot privi un lucru si fiecare poate sa vada altceva...!!!

Am indemnat-o sa zambeasca, pentru ca ideea era finalul fericit care i se putea la finalul "zgaltaielii"!

Credeam ca ati citit mai atent!

Si stiti, conteaza foarte mult ceea ce transmiti dar si modul in care transmiti...poate ati ranit si mai mult pe cineva?!....
...
Sau poate nu!

Va doresc numai bine domnul Alin B!

[Iliana]

Daca nu ai pace in suflet, daca nu poti fii fericita singura (adica fara un barbat, la asta ma refer), nu vei putea sa fi fericita nici cu un barbat! Nu o alta persoana ne poate face fericiti, nu iubirea unei alte persoane, ci numai iubirea noastra, cea pe care o simtim noi fata de altii! Poti sa fii iubita de zeci de barbati, dar daca tu nu iubesti pe nici unul din ei, degeaba!
Iar iubirea n-o putem simti decat daca-l avem pe Dumnezeu in suflet. Cauta sa iubesti tu mai intai, cauta sa fi fericita si multumita cu ce ai in momentul de fata si apoi asteapta restul. Dar mai intai asigura-te ca stii cu adevarat ce e iubirea, foarte multi o confunda cu alte sentimente/simtaminte/dorinte si tocmai de aia nici nu pot iubi si nici nu pot recunoaste iubirea adevarata!

Da, e o problema atunci cand faci tot ceea ce faci doar mecanic, cand nu simti nimic in rugaciune, dar parerea mea este ca astfel de etape parcurgem cu totii in viata si chiar de mai multe ori de-a lungul vietii, dar cred ca singura solutie este staruirea in rugaciune si lasarea in voia lui Dumnezeu!
Mie mi-au ajutat mult si cartile pe care le-am citit (mai ales Arsenie Boca, dar nu numai), interviurile si reportajele din Formula AS de-a lungul multor ani (ma refer in special la paginile de spiritualitate) si altele.

Si multa rabdare....

Doane ajuta!

În prealabil postat de AGabriela

Am spus foarte clar ca situatia imi aduce razvratire si ca intr-adevar sunt momente in care simt ca nu mai vreau sa fac nimic. Si ce alta cale as mai putea sa vad decat monahismul, drum pe care am spus ca nu voiesc a merge.



Nu vreau o ANUME persoana, doar sa fiu linga cineva pe care sa-l ajut si sa ma ajute spre mantuire, indiferent ca este usor sau greu.



Fiti fara grija ca nu am dus lipsa de "dusuri reci". Mi-am recunoscut mandria si necredinta si o fac in continuare. Problema majora este ca le constientizez pur rational, nu si cu inima



Si care este doctoria? Am spus clar ca am facut acatiste, merg la biserica, ma spovedesc si ma impartasesc cand imi da voie duhovnicul...insa in momentul de fata nu ma mai ajuta. Singurul lucru care ma linisteste este paraclisul Maicii Domnului cantat de o voce care stie sa cante psaltica, dar daca il citesc eu vine furtuna de razvratire in sufletul meu.



Nu vreau compasiune, vreau doar o solutie care sa linisteasca apele ceva mai multa vreme, sa mi se spuna pe "tonul" potrivit unde si ce gresesc, cum as putea sa aduc mintea in inima etc. pentru ca eu nu mai stiu si, repet, sunt momente in care simt ca nici nu vreau. Caut sa invat cum sa vreau fara sa dau vina pe cineva ca m-ar forta sa fac anume lucruri.
Sunt insa persoane (poate si eu fac la fel) cand spui ca iti "este sete" nu fac decat sa te bage cu capul in butoiul cu "apa" si sa zica "Na, bea pana te saturi!".

Si ca sa il contrazic pana la capat pe domnul AlinB, fiti fara grija, nu m-ati suparat si nici nu imi sunteti antipatica. Tot ce ati spus este adevarat, numai ca sunt momente in care sufletul meu nu le poate percepe. Mintea da, dar sufletul nu.