rugaciuni pentru ajutor la casatorie (dupa parintele ARGATU)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de ovidiu b.

Celor care bârfesc Biserica și preoții le poți cere ca, din respect față de tine, în prezența ta, să nu dezbată asemenea subiecte.

Respect fata de mine? Eu ca om nu contez catusi de putin. Cine vrea sa ma umileasca pentru faptele mele, sau pentru ce crede el ca insemn eu, nu are decat. Probabil chiar are dreptate daca ajunge la o astfel de atitudine, fata de mine. Cand insa e vorba de strabuni sau de ceea ce avem mai sfant: mantuirea, nu-mi pasa nici daca ofensez pe cineva, nici ce consecinte urmeaza sa suport; pur si simplu izbucnesc, (chiar strain fiind) daca, cel ce pune astfel problema, face parte din aceeasi categorie ca si mine (roman impotriva romanilor, ortodox impotriva ortodocsilor). Nu trebuie sa taci din respect, dar sa continui mergand dupa colt, fiindca fii sigur ca vin dupa tine sa-ti cer socoteala! Eu cred ca orice bun roman trebuie sa-si iubeasca neamul si sa nu lase nici pe vecin, nici pe prieten, nici pe sef, din nu stiu ce motive sau temeri, sa ne sfasiem intre noi. Cu atat mai grav, cand vorbim de calitatea de a fi ortodox!...

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Respect fata de mine?

Dragul meu, cred că nu ai înţeles. Când eşti între prieteni, oameni care necinstesc Biserica şi de la care nu poţi avea pretenţii, le poţi cere, ca din respect faţă de tine (care cinsteşti Biserica) să încheie discuţiile, tocmai pentru a evita o polemică şi implicit, tulburarea. Nu uita că pacea este de patru ori mai mare decât dreptatea. Iar dacă Dumnezeu a îngăduit să ai parte de o asemenea situaţie este tocmai pentru a-ţi cerceta iubirea, răbdarea, smerenia.
Din punctul meu de vedere nu este creştinesc a-ţi da prietenul afară din casă pentru faptul că el, înşelat de cel viclean, spune lucruri necuviincioase. Nu uita că Mântuitorul a spălat picioarele celui care urma să-L vândă, lucru pe care îl ştia de mai înainte.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de ovidiu b.

Dragul meu, cred că nu ai înţeles. Când eşti între prieteni, oameni care necinstesc Biserica şi de la care nu poţi avea pretenţii, le poţi cere, ca din respect faţă de tine (care cinsteşti Biserica) să încheie discuţiile, tocmai pentru a evita o polemică şi implicit, tulburarea. Nu uita că pacea este de patru ori mai mare decât dreptatea. Iar dacă Dumnezeu a îngăduit să ai parte de o asemenea situaţie este tocmai pentru a-ţi cerceta iubirea, răbdarea, smerenia.
Din punctul meu de vedere nu este creştinesc a-ţi da prietenul afară din casă pentru faptul că el, înşelat de cel viclean, spune lucruri necuviincioase. Nu uita că Mântuitorul a spălat picioarele celui care urma să-L vândă, lucru pe care îl ştia de mai înainte.

Din cate am inteles, smerenia nu inseamna a accepta din complezenta, blasfemia celorlalti, chiar prieteni fiind. Eu am ridicat tonul abia dupa ce ii spusesem ca nu-i frumos ca un intelectual care se pretinde ortodox si tine posturile pana si de ulei, sa aplece urechea la barfe si rautati care nu doar ca nu s-au confirmat in acesti doi ani, ci dimpotriva, lumea s-a lamurit cum stau lucrurile. Durerea a fost cand a pulsat spunand: "Ei lasa, ca in fata mea, preotii vostri sunt pe minus!" (Persoana respectiva fiind stilista!) Acest amanunt a umplut paharul! Nu stiu ce ai fi facut tu, dar eu nu m-am putut abtine. Preotii nu mi-au dat dreptate fiindca suntem noi "pe nou", ci fiindca nu poti face compromisuri intr-o astfel de situatie! Nu ma poti considera "pagan" (din moment ce noi n-am avea harul), dar sa ramai sub acelasi acoperis cu mine. Ori iti revizuiesti pozitia fata de Biserica in care cred, ori iti vezi de drum!

Şi iată câtă "pace" ai! Poate asta ar trebui să-ţi dea de gândit. Eu zic să te mai cercetezi...Pune-te tu în situaţia prietenului tău. Cum ai fi primit tu atitudinea prietenului tău ortodox, tu fiind stilistul. Ai mai fi venit la ortodoxie?
Prea uşor ne dăm dreptate nepunându-ne în situaţia greşitului nostru. Apoi chiar dacă ai fost îndreptăţit împotriva celui care blasfemia, blândeţea tot ţi-a lipsit din comportament, ceea ce nu-ţi dă dreptate.
Poate ăsta e şi motivul pentru care mulţi nu vin la ortodoxie, tocmai pentru că noi ne raportăm doar la chestiuni de suprafaţă (de dreptate, de a apăra ortdoxia) şi nu o trăim aşa cum a fi trebuit să o trăim. Nu atât noi apărăm adevărul, cât noi trebuie să intrăm în adevăr și să lăsăm Adevărul să ne apere pe noi. Iertare, e doar o părere care poate fi greşită...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de ovidiu b.

Şi iată câtă "pace" ai! Poate asta ar trebui să-ţi dea de gândit. Eu zic să te mai cercetezi...
Pune-te tu în situaţia prietenului tău. Cum ai fi primit tu atitudinea prietenului tău ortodox, tu fiind stilistul. Ai mai fi venit la ortodoxie? Prea uşor ne dăm dreptate nepunându-ne în situaţia greşitului nostru. Apoi chiar dacă ai fost îndreptăţit, blândeţea tot ţi-a lipsit din comportament, ceea ce nu-ţi dă dreptate.
Poate ăsta e şi motivul pentru care mulţi nu vin la ortodoxie, tocmai pentru că noi ne raportăm doar la chestiuni de suprafaţă (de dreptate şi de a apăra ortdoxia) şi nu o trăim aşa cum a fi trebuit să o trăim. Nu atât noi apărăm adevărul, cât noi trebuie să intrăm în adevăr și să lăsăm Adevărul să ne apere pe noi. Iertare, e doar o părere care poate fi rătăcită...

Daca am sau nu, pace... nu stiu ce sa spun, dar cred eu ca nu pot sa ma plang. Ca mai e cate un conflict pe forum... n-as zice ca trebuie pus la socoteala. In rest... Stiu si eu? Cand ma culc (mereu la ore foarte tarzii) adorm usor si... dorm bine!... In familie, slava lui Dumnezeu... In societate... nu pot sa vorbesc eu... Sunt altii care s-o faca. La prima vedere, copiii mei par multumiti de felul cum aud de la altii despre noi!
Stilist sau nu, pentru mine e totuna. N-as vorbi de rau un preot oricat ar spune unii sau altii ca sunt asa sau asa... Mi-e greu sa ma judec pe mine, dar pe preot care, saracutul, are cruce grea de dus! Eu n-am avut acea atitudine din orgoliu, ci fiindca, dupa o vizita a lui Danion la noi in oras, am fost dat total peste cap si mi-a trebuit mult timp sa ma conving cu proprii mei ochi, cat de mult har are Biserica noastra Ortodoxa.
Pentru persoana cu pricina, deja dupa spovedanie, chiar nu mai am remuscari. Ne intalnim in continuare (pe teren neutru) vorbim, glumim, dar cred ca ar prefera sa-si muste limba, decat sa mai vorbeasca si altora despre acest subiect. Se pare ca, spovedindu-se, a fost mustruluita binisor de duhovnicul ei, si sincer NU ma bucur pentru asta. Cand spun "prieteni vechi", inseamna peste 30 de ani, si am impartit de-a lungul vietii si bune si rele. Tocmai de aceea n-am considerat de cuviinta sa accept o astfel de atitudine din partea celui atat de aproape de mine! Parerea celor din exterior care nu cunosc exact cum stau lucrurile, nu ma afecteaza. Eu pana la urma ma limitez la sfatul duhovnicului, dar si al sotiei, care de multe ori, de dragul pacii, prefera tacerea, decat adevarul lui Dumnezeu. Totusi, a fost rugata sa aiba o pozitie clara, pentru a nu lasa impresia ca ceilalti sunt buni, iar noi nu! Nu mi-a spus-o, dar asa am perceput-o dupa ce si ea s-a spovedit!

Apropo, înainte de a merge la duhovnic, te-ai rugat ca prin el Domnul să-ți dea un răspuns nelămuririi tale? Sau te-ai dus la sfinția sa doar pentru a-ți întări aprecierea ta? Și încă ceva, ceea ce discuți cu duhovnicul este Tăină. Vrăjmașul prinde de veste despre ceea ce ai discutat cu duhovnicul. În acest mod anulezi Taina. La fel și cu cele din casa și familia ta. Acum tu faci cum crezi, cum simți.
Și da, sunt de acord cu tine, e foarte probabil ca eu să nu fi înțeles în profunzime problema.

[Amistad]

Eu zic ca ai facut bine ca l-ai data afara. Daca i-ai spus cu frumosul si nu a vrut sa se opreasca, trebuia oprita discutia cumva. Ca altfel pacatuia si el si tu ca il ascultai.

Ai spus: "Cand insa e vorba de strabuni sau de ceea ce avem mai sfant: mantuirea, nu-mi pasa nici daca ofensez pe cineva, nici ce consecinte urmeaza sa suport; pur si simplu izbucnesc," - asa spun si eu: Cand e vorba de ce avem mai sfant - trebuie sa luam atitudine. Este o deosebire intre a ataca preoti sau biserica si a apara Dreapta Credinta. Pentru ca unii ataca biserica (constient sau nu) si daca sta in puterea ta dar nu combati atacul aceluia te faci partas la atacul lui. Deja te-ai facut impotrivitor lui Hristos printr-o intelegere gresita a iubirii de aproapele.

În prealabil postat de ovidiu b.

Ore când ne scutești și pe noi de obsesiile tale (sectare) anti-cip?

Chiar crezi ca ideile tale constituie un reper pentru un crestin?

Daca forumul se declara ecumenist, atunci da, atitudinea mea este sectara. Altminteri, sectarul esti tu si cine mai afirma acest lucru despre mine.

[cristiboss56]

Un articol deosebit de interesant , aici pe site , lamuritor si binevenit !

Cuvantul "erezie" a fost mostenit de crestinism de la scolile filozofice elenistice, unde avea sensul de "a alege" (aireo) sau "a lua" (aireomai), "a-si insusi" o doctrina sau o scoala. Trece apoi in iudaism, unde incepe sa capete conotatii peiorative. In acest sens, erezia insemna o abatere de la traditia rabinica. Cu sensul de abatere de la doctrina sau de la norma de credinta, cuvantul trece si in crestinism; il intalnim pentru prima data la I Cor. XI, 18-19, alaturi de un alt termen de specialitate, "schisma": "Caci mai intai aud ca atunci cand va adunati in biserica, intre voi sunt dezbinari, si in parte cred. Caci trebuie sa fie intre voi si eresuri, ca sa se invedereze intre voi cei incercati". In Epistola catre Galateni, cap. V, 20 Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre abaterile constatate printre destinatarii epistolei: "inchinare la idoli, fermecatorie, vrajbe, certuri..., dezbinari, eresuri ...". Apostolul Petru isi exprima si el ingrijorarea fata de procesul de infiltrare a ereziilor, in calitate de contestatare ale adevarului revelat, care vor provoca "pieirea" atat celor care le difuzeaza, cat si celor care se lasa inselati: "Dar au fost in popor si prooroci mincinosi, dupa cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare si, tagaduind chiar pe Stapanul care i-a rascumparat, isi vor aduce lor grabnica pierire" (II Petru II, 1,1). Cei care produc dezbinari in Biserica sunt denumiti "oameni firesti, care nu au Duhul", iar scopul lor imediat si de perspectiva este atacul asupra unitatii credintei (Iuda, 19). Ca oameni, ereticii sunt descrisi astfel de Sfantul Apostol Pavel: iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hulitori, lipsiti de dragoste, clevetitori, neiubitori de bine, tradatori, iubitori de desfatari, "...avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei" (II Tim. III, 1-5).
Deci, cuvantul "erezie" patrunde foarte repede din cultura elenistica in gandirea si spiritualitatea crestina, pastrand din prima sensul de "alegere", iar din a doua sensul de "abatere" de la norma de credinta. Sfantul Ignatie Teoforul spune in acest sens: "Asadar, va rog, nu eu, ci dragostea lui Iisus Hristos: folositi numai hrana crestina! Departati-va de buruiana straina, care este erezia! Ca ereticii, pentru a parea vrednici de crezare, amesteca pe Iisus Hristos cu propriile lor ganduri, intocmai ca cei care dau bauturi otravitoare amestecate cu miere si vin; cel care nu stie, ia cu placere bautura otravitoare si moare din pricina acelei rele dulceti. Feriti-va de unii ca acestia! Si veti reusi, daca nu va mandriti si nu va despartiti de Iisus Hristos Dumnezeu, de episcop si de poruncile Apostolilor".
Sfantul Iustin Martirul si Filozoful, ocupandu-se de ereziile cunoscute pana in perioada respectiva, atrage si el atentia asupra faptului ca ereticii, printr-o alegere necontrolata de cineva, strica unitatea de credinta introducand invataturi noi, care nu au nici o legatura cu crestinismul autentic: "Toti cei care impartasesc parerile acestora, asa cum am spus, se numesc crestini, tot asa cum, cu toata deosebirea sistemelor filozofice pe care le profeseaza, numele de filozofi este dat tuturor celor ce se ocupa cu filozofia". Acelasi autor, in Dialogul cu iudeul Trifon, acuza propaganda iudaica impotriva crestinismului: "alegand dupa placul vostru oameni de la Ierusalim, i-ati trimis atunci pe tot pamantul, zicand ca s-a ivit o erezie atee, aceea a crestinilor, aducand impotriva noastra toate acele marturii pe care le spun impotriva noastra cei ce nu ne cunosc". Daca unii dintre crestini nu marturisesc aceeasi invatatura de credinta, acest fapt se datoreaza "duhurilor ratacirii", pe care Scriptura le-a anticipat, atunci cand a spus ca vor fi "schisme si erezii" (I Cor. XI, 18-19). "Fiecare dintre acestia invata, in felul lui, sa fie defaimat Creatorul tuturor si Hristos ... Noi nu avem nici o legatura cu acestia... Unii ca acestia se numesc crestini in acelasi fel in care si unele dintre neamuri dau numele de Dumnezeu lucrurilor celor facute de mana si participa la ceremonii nelegiuite si atee".
Ereticii au parasit caile lui Dumnezeu, ratacind in propriul lor "ogor", pentru ca de la inceput au parasit Biserica. "Astfel, cel care s-a lasat furat de erezie "strabate o pustie fara apa" pentru ca a parasit pe Cel cu adevarat Dumnezeu, pentru ca este lipsit de Dumnezeu si cauta apa acolo unde nu este apa".
Din punctul de vedere al Sfantului Irineu, erezia este o alegere personala, raportata la mesajul evanghelic, iar din punctul de vedere al lui Tertulian, aceasta alegere este raportata la invatatura Apostolilor, in masura in care ea constituie o abatere de la regula fidei si de la disciplina Domnului, fapt ce constituie o noutate in materie de credinta. "Dar aproape in toata epistola [Sfantul Pavel] ataca ereziile, care sunt roada unor invataturi mincinoase, staruind asupra datoriei de a ne feri de asemenea invataturi; ereziile, cuvant grecesc, sunt numite astfel in sens de alegere, de care cineva se foloseste in cea mai mare masura, pentru a le primi si pentru a le raspandi mai departe". Toti ereticii si toate ereziile - spune acelasi scriitor bisericesc - se caracterizeaza prin aceasta alegere "dupa placul lor", in vederea elaborarii unei "credinte noi". Aceasta nu insemneaza ca ereziile in ansamblul lor nu au elemente care sa le individualizeze. "De altfel, cercetandu-se adanc toate ereziile, vor fi gasite serioase deosebiri intre ele si intemeietorii lor cu privire la multe invataturi pe care le profeseaza. Multe n-au nici biserici: ratacesc in rasul tuturor, fara mama, fara locas, fara credinta, ca niste vagabonzi pe care-i fluiera lumea".
Si pentru Sfantul Grigore de Nazians, "noutatea" devine un termen tehnic prin care se defineste erezia.
Anumiti cercetatori au considerat erezia si dreapta invatatura ca doua aspecte distincte ale realitatii, dar susceptibile de o separatie reala sau, si mai clar, erezia este un dat originar al crestinismului, de care acesta s-a folosit pentru a se dezvolta pe coordonatele sale specifice. Dar crestinismul ortodox s-a raportat intotdeauna la cuvintele si la faptele Mantuitorului, receptate de martori directi (Apostolii) si acceptate ca atare de comunitatea crestina, aceasta fiind singura varianta posibila si care ofera in acelasi timp o garantie absoluta. Din aceasta cauza, erezia se defineste prin raportarea ei la Ortodoxie. "Regula normativa a unei asemenea dialectici avea ca baza atasamentul Apostolilor fata de ceea ce primisera de la Iisus. Aceasta baza a inceput sa se precizeze in jurul catorva puncte de referinta: marturisirile de credinta, hotararile luate de conducatorii comunitatii (episcop) sau de sinoade si de autoritatea Bisericii".

CONTINUAREA ARTICOLULUI :
http://www.crestinortodox.ro/credint...nti-69909.html

[Diana AMG]

În prealabil postat de cristiboss56

Si culmea sunt promovate pe multe site-uri "ortodoxe " !

nu toti de pe aici sunt crestini-ortodocsi!"reteta de casatorie" nu e ortodoxa.incercati mai bine o spovedanie curata si completa!apoi o sa va indrume parintele duhovnic ce sa faceti,cum sa va rugati,s.a.m.d.