Suntem vreodata indreptatiti sa discriminam, maltratam aproapele?

[fallen]

De obicei barbatii, capii de familie, isi motiveaza eventualele nedreptati sau abuzuri prin faptul ca ei sunt cei mai stresati, fiind responsabili de intretinerea intregii familii, care e formata in majoritate din trantori (ite) si/sau paraziti ... (sotii, fii, fiice, frati, surori, parinti, socri, cumnati, etc) care nu fac altceva decat sa paraziteze si sa manance banii truditi de el din greu, ei chiar daca lucreaza castiga f prost si isi ocupa si tot timpul facand munci sub demnitatea lor, de multe ori, copiii tinuti pe cheltuiala in scoli si facultati nu-si gasesc apoi de lucru sau prefera joburi lejere si mai putin stresante si profitabile, etc, si pe deasupra mai fac si galagie si mizerie in casa. deranjandu-i pe cei care muncesc. necuviinta "masculului dominant" poate fi in acest caz, un mesaj subliminal cum ca i-ar fi mai bine, mai placuta si mai usoara viata fara toti ceilalti care i-o paraziteaza...

[fallen]

Iar pt cazul meu, nu cred ca e nevoie sa va mai agitati; pt ca la cat rau si neajunsuri am facut, si cat sunt de neproductiva, cred ca e indrepatatit sa ma si omoare...sa-mi lege o piatra de gat sis a-ma dea in garla, sau sa ma duca la marginea pdurii, cum se duc animalele care fac stricaciuni in curtile oamenilor... si nunumai el, oricine ar fi nevoit sa ma suporte; niciodata si nicaieri nu suntem indreptatiti sa facem umbra pamantului degeaba si sa stricam maimult decat producem. Iar cei care mai suntem si pericol public, care stricam, distrugem, atacam alti oameni...astia ar trebui internati, ori impuscati direct (vb lui Eminescu : si in doua temniti large...)

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Iar pt cazul meu, nu cred ca e nevoie sa va mai agitati; pt ca la cat rau si neajunsuri am facut, si cat sunt de neproductiva, cred ca e indrepatatit sa ma si omoare...sa-mi lege o piatra de gat sis a-ma dea in garla, sau sa ma duca la marginea pdurii, cum se duc animalele care fac stricaciuni in curtile oamenilor... si nunumai el, oricine ar fi nevoit sa ma suporte; niciodata si nicaieri nu suntem indreptatiti sa facem umbra pamantului degeaba si sa stricam maimult decat producem. Iar cei care mai suntem si pericol public, care stricam, distrugem, atacam alti oameni...astia ar trebui internati, ori impuscati direct (vb lui Eminescu : si in doua temniti large...)

Eu cand vad cum scrii/gandesti imi vine sa te bat(vb vine caci nu sunt adepta violentei :)
La intrebarea ta care deschide topicul acesta,am si gasit un raspuns:
I:Suntem indreptati in unele cazuri sa ne maltratam aproapele?
R:Numai in cazurile in care ni se permite,in cazurile in care o persoana consimte de deplin acord sa fie pedepsita si maltratata.

Este destul de simplu cand suntem maltratati,rupem relatia cu agresorul ne cautam alt job,alti prieteni,alt logodnic... Desigur afacerea in sine devine mai dificila atunci cand respectivul iti este sot/sotie fiind legati prin Sf. Cununie.
Daca ma intrebi pe mine,eu nu sunt de acord cu maltratarea nimanui -nici nu fac asta si nici nu accept in ruptul capului sa mi se intample mie.
Trebuie sa intelegi ca Dumnezeu ne-a creat egali,nimeni nu are drept de osanda asupra ta(cu exceptia duhovnicului tau care desigur te"osandeste"cu blandete si intelepciune).
Aud mereu in povestea ta ca exista neintelegeri cand iesi sifonata din certurile cu el,pe motivul banilor ,al ocupatiei tale,a faptului ca ai scapat telefonul pe jos etc.
Eu simt ca explodez cand citesc astfel de lucruri!
Apoi in final ne spui sa nu-ti purtam de grija caci este indreptatit sa se poarte asa,caci tu intradevar meriti toate acestea ...
Imi pare rau sa te contrazic dar pedeapsa pt ce suntem sau am fost o luam numai de sus,repet nu este nimeni indreptatit sa ne osandeasca !

Sper sa nu te superi pe mine pt acest comentariu,nu mai puteam sa tin doar pt mine!

[fallen]

Cand il vad atat de nefericit alaturi de mine imi dau seama cat rau i-am facut in toti anii astia. Avea si el niste asteptari: sa strangem bani (adic asi eu, nu numai el), sa ne luam o casa, sa facem un copil,s a intemeiem o familie. El lupta pt astea inca decand era cu rima sotie, care si ea a fost un model de femeie luptatoare in acest sens, pana cand a avut un moemnt de ratacire si deznadejde si a abandonat cauza (adica a calcat stramb, apoi a incrcat sa revina, dar...el nu a putut trece peste aceasta ratacire, infidelitate a ei). apoi si-a pus toata nadejdea in mine, insa si eu l-am dezamagit, esuand profesional si cazand intr-o stare de... blazare, de lasare in voia Domnului. Lasare pe care el nu ovede cu ochi buni, ci ca pe o incetare a luptei pt existenta, ca pe o resemnare si renuntare la orice ambitii...si asta a fost inceputul sfarsitului...
Partea proasta e ca acum mi-a facut bucata urat de tot: a zis sa plec la mama si s ama intorc luni seara...dc ar fi pt el, nu m-as mai intoarce ever, ca m-a cam lovit cu chestia asta, ce e la mama, hotel, sa stai acolo pana-i trec lui nervii? Insa saptamana viitoare e canonul cel mare si voiam neaparat sa merg la noi la biserica, seara cand veneam de la munca...asa ca pt asta fac orice sacrificiu, ca dc nu era biserica plcam de mult. Stiu ce nu e corect fata de el, e ipocrizie crasa, dar...Despartira de el ar insemna despartirea si de biserica si de duhovnic, ceea ce ar fi deosebit de dureros. Nu stiu daca as mai gasi in alta parte atmosfera care am gasit-o aici si ma tem ca dupa cateva cautari as renunta. Prea multa lume spune ca multi isi fac treaba doar pt bani si unii chiar nici macar nu cred in Dumnezeu...Imi pare rau, stiu ca e pacat mare sa-l urasc pe al meu din cauza asta, si sa ma doara mai rau ca ma desparte de biserica si de duhovnic decat ca ma despart de el, dar...this is how i feel right now...stiu ca a gresit si el si greseste in continuare ca in tot ceeea ce face exclude pe Dumnezeu din ecuatie, ceea ce e foarte rau, si il deplang pt asta, dar...asa sunt majoritatea oamenilor din pacate, si majoritatea prietenilor mei, afara de voi siinca cativa, si chiar fratii si parintii mei, ma vor considera vinovata sau mai bine zis vor considera biserica si credinta vinovata de aceasta ratacire care va urma....

[adam000]

În prealabil postat de fallen

Despartira de el ar insemna despartirea si de biserica si de duhovnic, ceea ce ar fi deosebit de dureros. Nu stiu daca as mai gasi in alta parte atmosfera care am gasit-o aici si ma tem ca dupa cateva cautari as renunta.

Asta este o poveste pe care nici tu o crezi. Nimeni nu te impiedica sa mergi la aceeasi biserica, chiar daca vei sta ceva mai departe si va dura drumul mai mult. Doar lenea te poate impiedica.

În prealabil postat de fallen

Imi pare rau, stiu ca e pacat mare sa-l urasc pe al meu din cauza asta, si sa ma doara mai rau ca ma desparte de biserica si de duhovnic decat ca ma despart de el, dar...this is how i feel right now...stiu ca a gresit si el si greseste in continuare ca in tot ceeea ce face exclude pe Dumnezeu din ecuatie, ceea ce e foarte rau, si il deplang pt asta, dar...asa sunt

majoritatea oamenilor din pacate, si majoritatea prietenilor mei, afara de voi siinca cativa, si chiar fratii si parintii mei, ma vor considera vinovata sau mai bine zis vor considera biserica si credinta vinovata de aceasta ratacire care va urma....

Asta e cel mai stupid motiv - "ce-o sa zica lumea". Pai ce, tu cu lumea traiesti/ Pt ei traiesti, de ochii lumii iti traiesti tu o aparenta de viata?
Nu biserica e vinovata, ci tu care iei deciziile proaste. Tu crezi ca Sf Andrei Criteanul i-ar placea mai mult sa ramai linga un om cu care nu ai o viata dupa voia lui Dumnezeu (certuri, injuraturi, etc)?

Ai curajul sa ii spui duhovnicului tau toate astea pe care ni le-ai spus noua? Ai curajul sa printezi postarea asta a ta si sa o duci duhovnicului sa i-o citesti data viitoare cand te vei spovedi? Ca sa-ti dea el sfaturile lui. Poti si sa il si intrebi daca te-ai muta, cum sa procedezi sa iti ramana duhovnic.

[arwein]

Mai Fallen,
luni e prima zi din Postul Mare. NU ti se pare ca ti se intinde o mana pentru a te ajuta sa iesi din ...locul in care esti? Sa incepi ...cealalta parte a vietii tale, cea in care te apropii cu adevarat de Biserica si de Hristos? Si nu te indepartezi, dupa cum crezi tu?
Ce situatie exemplara: el te goneste si iti da timp de gandire pana in prima zi din Postul Mare; tu crezi ca in felul asta te indepartezi de biserica, dar de fapt te apropii de Biserica! Te-ai prins?
Curaj si sa te ajute Dumnezeu!

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Cand il vad atat de nefericit alaturi de mine imi dau seama cat rau i-am facut in toti anii astia. Avea si el niste asteptari: sa strangem bani (adic asi eu, nu numai el), sa ne luam o casa, sa facem un copil,s a intemeiem o familie. El lupta pt astea inca decand era cu rima sotie, care si ea a fost un model de femeie luptatoare in acest sens, pana cand a avut un moemnt de ratacire si deznadejde si a abandonat cauza (adica a calcat stramb, apoi a incrcat sa revina, dar...el nu a putut trece peste aceasta ratacire, infidelitate a ei). apoi si-a pus toata nadejdea in mine, insa si eu l-am dezamagit, esuand profesional si cazand intr-o stare de... blazare, de lasare in voia Domnului. Lasare pe care el nu ovede cu ochi buni, ci ca pe o incetare a luptei pt existenta, ca pe o resemnare si renuntare la orice ambitii...si asta a fost inceputul sfarsitului...
Partea proasta e ca acum mi-a facut bucata urat de tot: a zis sa plec la mama si s ama intorc luni seara...dc ar fi pt el, nu m-as mai intoarce ever, ca m-a cam lovit cu chestia asta, ce e la mama, hotel, sa stai acolo pana-i trec lui nervii? Insa saptamana viitoare e canonul cel mare si voiam neaparat sa merg la noi la biserica, seara cand veneam de la munca...asa ca pt asta fac orice sacrificiu, ca dc nu era biserica plcam de mult. Stiu ce nu e corect fata de el, e ipocrizie crasa, dar...Despartira de el ar insemna despartirea si de biserica si de duhovnic, ceea ce ar fi deosebit de dureros. Nu stiu daca as mai gasi in alta parte atmosfera care am gasit-o aici si ma tem ca dupa cateva cautari as renunta. Prea multa lume spune ca multi isi fac treaba doar pt bani si unii chiar nici macar nu cred in Dumnezeu...Imi pare rau, stiu ca e pacat mare sa-l urasc pe al meu din cauza asta, si sa ma doara mai rau ca ma desparte de biserica si de duhovnic decat ca ma despart de el, dar...this is how i feel right now...stiu ca a gresit si el si greseste in continuare ca in tot ceeea ce face exclude pe Dumnezeu din ecuatie, ceea ce e foarte rau, si il deplang pt asta, dar...asa sunt majoritatea oamenilor din pacate, si majoritatea prietenilor mei, afara de voi siinca cativa, si chiar fratii si parintii mei, ma vor considera vinovata sau mai bine zis vor considera biserica si credinta vinovata de aceasta ratacire care va urma....

Eu nu sunt in masura sa-ti dau sfaturi,caci nu sunt experta in relatii,casatorii si nici nu sunt psiholog sau psihoterapeut in probleme de cuplu...
Probabil ca ce ti-as spune ar fi destul de subiectiv si nu cred ca ar fi corect.
Mai apoi,urasc sa fiu eu aia care te impinge sa te desparti de acest om ca mai incolo sa-mi reprosezi mereu acest lucru,adica nu-mi iau aceasta raspundere :)
Numai Dumnezeu stie ce va rezerva viata impreuna,va puteti pocai amandoi si va puteti schimba ca oameni noi...sau nu!

Voiam doar sa-ti ofer o imbratisare virtuala,asa ca intre surori,sa te fac sa te simti mai bine,mai iubita si mai acceptata in toate aceste lupte interioare,care te macina.
Incearca sa te ierti mai mult,sa nu dai atata importanta greselilor commune :telefoanele se sparg cel mai des... pe al meu l-am scapat in Jacuzzi la cateva luni dupa cumparare;acum o saptamana am spart o sticluta de ulei esential de oregano,pe gresie in bucatarie si nici acum nu a iesit mirosul...in ziua urmatoare,am spart vasul de la blender,care s-a facut tandari,la fel pe gresia din bucatarie :)

Ce pot sa fac acum?Ma bucur ca a fost numai atat,ca nu m-am ranit eu si nu am ranit pe altcineva. Asta este cel mai important!


PS-imi amintesc care era"educatia"parinteasca romaneasca neaosa.Cand pierdeam ceva sau stricam din neatentie,eram pedepsita si privata de lucrul respectiv caci ei nu-mi mai cumparau altul daca s-a intamplat ceva cu primul obiect.
Tocmai,ca nu sunt de acord cu acest fel de abordare,mai ales ca am invatat asta la modul cel mai greu,pe spinarea mea.Adica eu am ales sa nu duc mai departe,generatiilor viitoare,copiilor mei(daca voi avea)acest gen de"educatie".
Cred ca aveam vreo 11-12 ani cand dr.stomatolog a observant ca am dintii cam ingramaditi si m-a trimis sa-mi faca aparat ortodontic.Zis si facut,toate bune si frumoase,abia ce aveam aparatul de vreo 2 luni ,l-am dat jos din gura pt ora de sport(nu stiu de ce,minte de copil),l-am pus in buzunarul gecii,am bagat geaca in banca si am plecat.Cand m-am intors,ia aparatul de unde nu-I...Ce scandal mi-au facut ai mei acasa,este de anticipat...Problema este ca s-au razbunat pe mine si nu mi-au mai luat alt aparat asa ca m-am trezit cu tot felul de probleme dentare chiar cand paseam spre 20 de ani.Trecand peste orice jena si dezgust a trebuit sa port aparatul la maturitate.
Pana unde poate sa ajunga aceasta educatie dusa la extrem!

Adica ce asteptari inalte poti avea de la un copil? Chiar si de la un adult?!
Poti avea asteptari care tin mai degraba de morala,de etica,de bune maniere dar nu de banalitati(sa jignesti pe cineva ca si-a uitat jacheta la restaurant,ca-i prost sau idiot).
Fleacuri!!!

[aubergine]

În prealabil postat de fallen

Cand il vad atat de nefericit alaturi de mine imi dau seama cat rau i-am facut in toti anii astia. Avea si el niste asteptari: sa strangem bani (adic asi eu, nu numai el), sa ne luam o casa, sa facem un copil,s a intemeiem o familie. El lupta pt astea inca decand era cu rima sotie, care si ea a fost un model de femeie luptatoare in acest sens, pana cand a avut un moemnt de ratacire si deznadejde si a abandonat cauza (adica a calcat stramb, apoi a incrcat sa revina, dar...el nu a putut trece peste aceasta ratacire, infidelitate a ei). apoi si-a pus toata nadejdea in mine, insa si eu l-am dezamagit, esuand profesional si cazand intr-o stare de... blazare, de lasare in voia Domnului. Lasare pe care el nu ovede cu ochi buni, ci ca pe o incetare a luptei pt existenta, ca pe o resemnare si renuntare la orice ambitii...si asta a fost inceputul sfarsitului...
Partea proasta e ca acum mi-a facut bucata urat de tot: a zis sa plec la mama si s ama intorc luni seara...dc ar fi pt el, nu m-as mai intoarce ever, ca m-a cam lovit cu chestia asta, ce e la mama, hotel, sa stai acolo pana-i trec lui nervii? Insa saptamana viitoare e canonul cel mare si voiam neaparat sa merg la noi la biserica, seara cand veneam de la munca...asa ca pt asta fac orice sacrificiu, ca dc nu era biserica plcam de mult. Stiu ce nu e corect fata de el, e ipocrizie crasa, dar...Despartira de el ar insemna despartirea si de biserica si de duhovnic, ceea ce ar fi deosebit de dureros. Nu stiu daca as mai gasi in alta parte atmosfera care am gasit-o aici si ma tem ca dupa cateva cautari as renunta. Prea multa lume spune ca multi isi fac treaba doar pt bani si unii chiar nici macar nu cred in Dumnezeu...Imi pare rau, stiu ca e pacat mare sa-l urasc pe al meu din cauza asta, si sa ma doara mai rau ca ma desparte de biserica si de duhovnic decat ca ma despart de el, dar...this is how i feel right now...stiu ca a gresit si el si greseste in continuare ca in tot ceeea ce face exclude pe Dumnezeu din ecuatie, ceea ce e foarte rau, si il deplang pt asta, dar...asa sunt majoritatea oamenilor din pacate, si majoritatea prietenilor mei, afara de voi siinca cativa, si chiar fratii si parintii mei, ma vor considera vinovata sau mai bine zis vor considera biserica si credinta vinovata de aceasta ratacire care va urma....

Se comporta urat urat cu dumneavoastra pentru ca nu crede in Dumnezeu. Se comporta urat , nu va merita, meritati ceva mai bun, mai ales daca nici nu sunteti casatoriti, despartirea e binevenita pentru ca, poate va gasiti un om mai bun, credincios si acest om nu va ajuta deloc la mantuire, in plus se comporta execrabil cu d-voastra, va face sa va simtiti prost. Puteti sa mergeti la acea biserica si daca nu veti mai fi impreuna cu acest om, nu va impiedica acest lucru.

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Cand il vad atat de nefericit alaturi de mine imi dau seama cat rau i-am facut in toti anii astia. Avea si el niste asteptari: sa strangem bani (adic asi eu, nu numai el), sa ne luam o casa, sa facem un copil,s a intemeiem o familie. El lupta pt astea inca decand era cu rima sotie, care si ea a fost un model de femeie luptatoare in acest sens, pana cand a avut un moemnt de ratacire si deznadejde si a abandonat cauza (adica a calcat stramb, apoi a incrcat sa revina, dar...el nu a putut trece peste aceasta ratacire, infidelitate a ei). apoi si-a pus toata nadejdea in mine, insa si eu l-am dezamagit, esuand profesional si cazand intr-o stare de... blazare, de lasare in voia Domnului. Lasare pe care el nu ovede cu ochi buni, ci ca pe o incetare a luptei pt existenta, ca pe o resemnare si renuntare la orice ambitii...si asta a fost inceputul sfarsitului...
Partea proasta e ca acum mi-a facut bucata urat de tot: a zis sa plec la mama si s ama intorc luni seara...dc ar fi pt el, nu m-as mai intoarce ever, ca m-a cam lovit cu chestia asta, ce e la mama, hotel, sa stai acolo pana-i trec lui nervii? Insa saptamana viitoare e canonul cel mare si voiam neaparat sa merg la noi la biserica, seara cand veneam de la munca...asa ca pt asta fac orice sacrificiu, ca dc nu era biserica plcam de mult. Stiu ce nu e corect fata de el, e ipocrizie crasa, dar...Despartira de el ar insemna despartirea si de biserica si de duhovnic, ceea ce ar fi deosebit de dureros. Nu stiu daca as mai gasi in alta parte atmosfera care am gasit-o aici si ma tem ca dupa cateva cautari as renunta. Prea multa lume spune ca multi isi fac treaba doar pt bani si unii chiar nici macar nu cred in Dumnezeu...Imi pare rau, stiu ca e pacat mare sa-l urasc pe al meu din cauza asta, si sa ma doara mai rau ca ma desparte de biserica si de duhovnic decat ca ma despart de el, dar...this is how i feel right now...stiu ca a gresit si el si greseste in continuare ca in tot ceeea ce face exclude pe Dumnezeu din ecuatie, ceea ce e foarte rau, si il deplang pt asta, dar...asa sunt majoritatea oamenilor din pacate, si majoritatea prietenilor mei, afara de voi siinca cativa, si chiar fratii si parintii mei, ma vor considera vinovata sau mai bine zis vor considera biserica si credinta vinovata de aceasta ratacire care va urma....

Cred ca pt un crestin devotat ordinea este exact de la coada spre inceput: sa ne intemeiem o familie,sa facem un copil,sa ne luam o casa(se poate sta si in chirie la inceput),nu este musai sa incepi familia intr-o vila mobilata si utilata ultimul ragnet. Astea-s ambitii omenesti care ne fac sa mergem pe cai gresite pierzandu-ne tineretea cu vise desarte,alergand dupa cariera si bani ca mai apoi sa ne trezim necasatoriti si fara copii, prea in varsta pt a mai procrea sau medical inapti/sterili.

[fallen]

Din pacate asta e greseala pe care o fac multi oameni in ziua de azi...

Bineinteles ca am sa spun duhovnicului tot ce s-a intamplat, totul e sa mai ajung la el, dc nu o sa incerc sa ajung la altul, in ultima instanta; problema e ca biserica unde mergeam este langa casa prietenului meu, era in drumul meu spre munca, puteam trece in fiecare dimineata si seare, etc; canonul incepe ceva mai tarziu, mai apuc si eu macar sfarsitul cand vin de la munca; azi de exemplu am fost la manastire in Popesti si acolo vor tine canonul de la ora 4 (16); cine ajunge, ca eu de ex ies la 7 (19)...si asa, cu programul asta al meu e greu de gasit orice duhovnic, pe al meu il mai gaseam tot asa in timpul posturilor, ramanea seara pana mai tarziu sa spovedeasca; e greu de gasit chiar si un doctor, la nevoie, intre 8 si 9 dimineata (sunt de gasit, dar probabil f aglomerati) sau dupa 7 seara, in weekend nici atat, poate doar daca ajungi la camera de garda in urgenta, Doamne fereste...

Iar cu psihologii pe forum, ce sa zic, e regretabil ce s-a intamplat, dar se pare ca cam asta e tendinta la nivel national; asa ar pati si preotii in alte contexte, ar fi luati peste picior big time....daca mai continuau discutiile despre animale, probabil veterinarii ar fi fost urmatorii excomunicati, fiind considerati imorali pt ca iau bani pt tratarea animalelor... Din cate vad tendinta oamenilor e sa ceara sfaturi gratuite, oriunde si nu la specialisti, inc are nu au incredere, si sa primeasca remedii universale, si asa extemporaneu, fara investigatii, fara informatii suplimentare, fara nici o truda din partea lor, ca de-aia m-am si enervat la serviciu de am ajuns sa sparg si sa trantesc; pt ca se vine ca la biroul de informatii din gara sa mi se ceara leacuri si remedii ad-hoc pt cele mai diverse si ciudate situatii: de ce stranuta pasarile, ca le curge ceva din cioc, sau din fund, sau nu se ingrase, sau nu se oua, etc; pt ca apoi sa zica "dar eu nu ma duc decat duminica la ele, nu pot sa le dau tratament mai multe zile, toata saptamana sunt singure; si nici la caine nu pot sa-i dau pastile ca le scuipa, sau ma musca...si eu ce-ar trebui sa le fac in situatia asta ??? Dar probabil tot asa se duc si la preot cu diverse necazuri si neajunsuri, dupa care cand li se spune ce sa faca incep cu motive ca n-au timp, ca nu pot tine post, ca nu pot veni la slujbe, ca etc si altele...chiar nu se poate face o minune asa acum aici pe loc, sa se rezolve toate, si sa nici nu coste mult??? (ca dc costa prea mult mai bine isi iau altele :))