Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

Dar lipseste explicatia de ce tot timpul vietii sale Hristos ne indeamna sa facem anumite lucruri ,iar la sfarsit nu ne mai indeamna decat sa mancam din painea Trupului Sau .
E un fapt extrem de important caci intreaga misiune a Bisericii se bazeaza pe acest ajutor de la Hristos.

Pe cat este de dumnezeiasca Biblia,ea nu este suficienta celor multi . Si Hristos stia asta ,stia si ca cuvantul sau nu e suficient pt generatiile urmatoare,pt ca nu au crezut pe deplin ucenicii care erau cu el,cu atat mai mult cei care doar vor auzi sau citi . De aceea ne lasa un ajutor la indemina si simplu : harul venit prin Duhul Sfant,si mancarea care sa ne tina astfel legati de El. Adica Painea vietii.
E atat de mare acest miracol,incat aproape ca nu trebuie sa facem nici un efort , decat sa stam la masa si sa fim servit . Dar desigur,cei care stau la masa,trebuie sa aiba haine curate , de nunta,pentru a arata ca respecta pe Cel care a luat asupra sa toate nedumeririle lor, si a murit, ca ei sa aiba totul de a gata .

Hristos ne îndeamnă, ne învaţă şi ne porunceşte cum să vieţuim şi, pentru ca aceasta să atingă deplinătatea instituie şi Taina Euharistiei. Altfel spus, pentru a ajunge pe vârful muntelui ai de făcut câteva demersuri preliminare (mai întâi să ai echipament adecvat - asta ar însemna: învăţătură dreaptă, faptele milei creştine, rugăciune). Pe scurt, să te caţeri. Şi Hristos arată în ce constă acest suiş. Euharistia e punctul culminant, al pregustării Veşniciei în Împărăţia lui Dumnezeu.
Invers, fără Împărtăşanie creştinul ar fi nedeplin. Deplinătatea omului fiind prin îngemănarea lui cu Hristos.

Dar cum să te repezi direct la Hristos, să te împreunezi cu El, dacă în prelabil nu ai o pregătire sufletească în acest sens? De aceea în vechime catehumenii nu erau primiţi nici măcar în lăcaşul de cult când avea loc această Taină. De aici a rămas cuvântul preoţesc "Uşile!, Uşile!...", ca un semn al cerinţei acelei condiţii de curăţie interioară şi înnoire duhovnicească pe care o presupune Taina Împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului.


Hainele curate nu sunt doar pentru a arăta că Îl respectăm pe Hristos. El este mult prea desăvârşit în bunătate, în iubire, ca să se încurce în "respectul" nostru. Dacă a plâns pentru cei care L-au hulit, scuipat, pălmuit şi răstignit - oare va suferi pentru lipsa noastră de respect? Domnul nu este "boier", nu e nici din clanul Mafiei ca să preţuiască "respektul", iertat să fiu de formulare... Nu, nu de asta e vorba (deşi fireşte Împăratului i Se cuvine respect) ci mai degrabă despre faptul că NOUĂ ne e de folos să fim în starea corespunzătoare, să fim străpunşi la inimă şi înnoiţi în cuget, să fim pătrunşi de dorul după Dumnezeu şi de măreţia Tainei înfricoşate... Tot ce face Domnul e doar pentru noi, pentru mântuirea şi fericirea noastră, întrucât ne iubeşte cu dragoste părintească şi frăţească desăvârşite.
Iar de nu suntem în aşezarea potrivită ratăm Întâlnirea şi, încă mai grav, Dumnezeu devine "foc mistuitor"... Căci împărtăşirea fără vrednicie vatămă pe necugetat, se întoarce împotriva lui.
Treaba asta e extrem de serioasă, e de-a dreptul înfricoşătoare.

Nimeni nu are "totul de-a gata". Ci doar acela care s-a străduit să participe după toate puterile sufletului său la Taină. E, iarăşi, împreună-lucrarea dintre Dumnezeu şi om fără de care nu se poate concepe şi practica vieţuirea în Biserică.