Teoria Evoluţionistă se desfiinţează

[Ioan_Cezar]

Da, aşa sunt şi eu de acord. Mulţumesc pentru împărtăşire...:)

[catalin2]

În prealabil postat de iuliu46

De la inceputuri, de la Aristotel si Platon, au existat doua curente in filozofie. Unul este realismul, ideea ca exista materie, si celalalt este idealismul, ideea ca materia este produsul mintii.
Odata cu mecanica cuantica, nici nu mai exista o competitie intre cele doua curente, este doar disperarea unora de a se agata de o doctrina falsa ( materialismul ).
Iti poate explica ababa.... care a aprofundat mecanica cuantica de-a 12 a si care ne spune ca pana si o galaxie se manifesta in felul in care se manifesta, de ce idealismul este adevarat si materialismul este fals.

Exista o problema, opusul materialismului din vest este panteismul oriental, dar ambele sunt gresite. Panteismul spune ca divinitatea e in toata creatia, ca materia nu exista, e produsul mintii. Dar filosofia aceasta orientala este paganism, e gresita.
In ultimii 100 de ani oamenii de stiinta au inceput sa cocheteze cu ideile panteiste. Einstein (influentat de Spinoza), era un panteist.

[catalin2]

În prealabil postat de t4ilgunn3r

In 500 de ani poate își schimba culoarea, în 500 de mii îi cresc picioare și in 500 de milioane de ani îi cresc pene. Imi pare rau ca dureaza asa de mult. Inca astept dovezi ca Pamantul are 7500 ani, o prostie infipta bine.

Iti spuneam in mesajele precedent ca in zilele noastre, cu ajutorul geneticii, se pot face aceste mutatii in timp scurt, nu e nevoie de milioane de ani. Si totusi, nu ai reusit sa schimbe nici macar un pic o musculita, desi au facut mutatii zeci de ani pe ea. Pentru ca mutatiile unei gene nu produce schimbari decat in interiorul speciei. Si pot fi sute de mutatii, e acelasi lucru. Abia mutatiile cromozomiale incep sa produca schimbari mai mari. De exemplu la oameni, negrii au parul cret, nasul mai gros, pielea neagra, toate date de gene. Dar e doar o rasa diferita, tot oameni sunt. Inainte evolutionismul nu intelegea asta si a fost unul din motivele exploatarii lor.

[catalin2]

E posibil ca un ateu care citeste urmatorul articol daca nu devine dintr-o data credincios, macar incepe sa-si puna serioare probleme, dandu-si seama ca de fapt oamenii de stiinta nu stiu nimic: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_M

Citez:
"Timp de zece ani fizicienii au cercetat posibilitatea celor două teorii de a se explica una pe alta, de a se completa. Rezultatele însă au fost dezastruoase, iar curând teoriile au fost aproape de autodistrugere reciprocă.
Aici fizicienii s-au confruntat cu o dificultate majoră: „Problema fundamentală a cosmologiei este că legile fizicii, așa cum sunt ele cunoscute, sunt anulate în momentul Big Bangului. Unii spun, ce e rău în asta, ce e rău dacă legile fizice se prăbușesc? Totuși, pentru un fizician aceasta este un dezastru. Toată viața ne-am dedicat faptului că universul se supune unor legi cunoscute, legi care pot fi transcrise în limbajul matematicii, dar aici avem miezul universului însuși, o piesă care însă lipsește și care transcende legile fizice.” (cf. Michio Kaku).
Nici teoria corzilor nu a avut o soartă mai bună: din ce în ce mai mulți cercetători lucrau la ea, dar se întâmpla un lucru curios. Fizicienii au găsit o a doua versiune la teoria inițială, apoi a treia și în curând aveau să vorbească chiar despre cinci teorii diferite ale corzilor. A devenit limpede că nu acestea erau mult-căutata "teorie a tuturor lucrurilor", și că nu aveau să dea nici o soluție problemelor nerezolvate."

La pasajul acestea m-am amuzat cel mai mult, scrie care ar fi placerea fizicienilor:
„În mod normal credem că trăim într-o lume tridimensională. Ne putem mișca în trei direcții: la dreapta sau la stânga, sus sau jos, înainte sau înapoi, dar fizicienilor le place să adauge alte dimensiuni. Einstein a propus ca timpul să fie a patra dimensiune. Apoi altcineva a propus a cincia și apoi a șasea. Și numărul a continuat să crească. Dimensiunile adiționale sunt spații în univers pe care nu le putem percepe (direct). Majoritatea sunt microscopice, dar cercetătorii erau convinși că acestea există.” (cf. Michael Duff).
Supergravitația a avut însă ocazia să-și ia revanșa când fizicienii au încercat să salveze teoria stringurilor: ei au adăugat a 11-a dimensiune la cele 10, iar rezultatul a fost unul surprinzător.
Dar curând după emiterea teoriei M a apărut iarăși o nouă idee, aceea că la capătul opus al dimensiunii 11 se află un alt "univers-membrană", care pulsează.
Randall a schimbat perspectiva asupra problemei gravitației și a găsit o altă soluție: gravitația nu se scurgea din universul nostru spre alte dimensiuni, ci invers, din alte dimensiuni în universul nostru. Și astfel s-a ajuns la o noțiune mult timp ocolită de comunitatea științifică: universurile paralele.
„Universurile se mișcă prin dimensiunea 11 ca niște valuri imense puternice.” El mai spune că nu este atât de mult loc pentru toate universurile, așa că dacă ele se mișcă, atunci există posibilitatea ca ele să se lovească unele de celelalte. De fapt, ele ori se depărtează unul de celălalt, ori se lovesc. Următoarea întrebare logică este ce se întâmplă când universurile paralele se ciocnesc? Răspunsul este dat de astronomul Neil Turok: consecința întâlnirii a două universuri paralele este un Big Bang."

Totul e clar. Oamenii de stiinta nici macar nu trebuie sa demostreze ceva, imaginatia e de ajuns.

În prealabil postat de catalin2

E posibil ca un ateu care citeste urmatorul articol daca nu devine dintr-o data credincios, macar incepe sa-si puna serioare probleme, dandu-si seama ca de fapt oamenii de stiinta nu stiu nimic: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_M

Citez:
"Timp de zece ani fizicienii au cercetat posibilitatea celor două teorii de a se explica una pe alta, de a se completa. Rezultatele însă au fost dezastruoase, iar curând teoriile au fost aproape de autodistrugere reciprocă.
Aici fizicienii s-au confruntat cu o dificultate majoră: „Problema fundamentală a cosmologiei este că legile fizicii, așa cum sunt ele cunoscute, sunt anulate în momentul Big Bangului. Unii spun, ce e rău în asta, ce e rău dacă legile fizice se prăbușesc? Totuși, pentru un fizician aceasta este un dezastru. Toată viața ne-am dedicat faptului că universul se supune unor legi cunoscute, legi care pot fi transcrise în limbajul matematicii, dar aici avem miezul universului însuși, o piesă care însă lipsește și care transcende legile fizice.” (cf. Michio Kaku).
Nici teoria corzilor nu a avut o soartă mai bună: din ce în ce mai mulți cercetători lucrau la ea, dar se întâmpla un lucru curios. Fizicienii au găsit o a doua versiune la teoria inițială, apoi a treia și în curând aveau să vorbească chiar despre cinci teorii diferite ale corzilor. A devenit limpede că nu acestea erau mult-căutata "teorie a tuturor lucrurilor", și că nu aveau să dea nici o soluție problemelor nerezolvate."

La pasajul acestea m-am amuzat cel mai mult, scrie care ar fi placerea fizicienilor:
„În mod normal credem că trăim într-o lume tridimensională. Ne putem mișca în trei direcții: la dreapta sau la stânga, sus sau jos, înainte sau înapoi, dar fizicienilor le place să adauge alte dimensiuni. Einstein a propus ca timpul să fie a patra dimensiune. Apoi altcineva a propus a cincia și apoi a șasea. Și numărul a continuat să crească. Dimensiunile adiționale sunt spații în univers pe care nu le putem percepe (direct). Majoritatea sunt microscopice, dar cercetătorii erau convinși că acestea există.” (cf. Michael Duff).
Supergravitația a avut însă ocazia să-și ia revanșa când fizicienii au încercat să salveze teoria stringurilor: ei au adăugat a 11-a dimensiune la cele 10, iar rezultatul a fost unul surprinzător.
Dar curând după emiterea teoriei M a apărut iarăși o nouă idee, aceea că la capătul opus al dimensiunii 11 se află un alt "univers-membrană", care pulsează.
Randall a schimbat perspectiva asupra problemei gravitației și a găsit o altă soluție: gravitația nu se scurgea din universul nostru spre alte dimensiuni, ci invers, din alte dimensiuni în universul nostru. Și astfel s-a ajuns la o noțiune mult timp ocolită de comunitatea științifică: universurile paralele.
„Universurile se mișcă prin dimensiunea 11 ca niște valuri imense puternice.” El mai spune că nu este atât de mult loc pentru toate universurile, așa că dacă ele se mișcă, atunci există posibilitatea ca ele să se lovească unele de celelalte. De fapt, ele ori se depărtează unul de celălalt, ori se lovesc. Următoarea întrebare logică este ce se întâmplă când universurile paralele se ciocnesc? Răspunsul este dat de astronomul Neil Turok: consecința întâlnirii a două universuri paralele este un Big Bang."

Totul e clar. Oamenii de stiinta nici macar nu trebuie sa demostreze ceva, imaginatia e de ajuns.

Acel articol pe wikipedia in romana nu este prea.. exact. Se vede clar ca autorii nu au fost obiectivi. Citeste-l pe ala in engleza:
http://en.wikipedia.org/wiki/M-theory

[AlbertX]

abaaaabbbb63 nu e suficient sa citesti, mai trebuie sa si pricepi, comprende, understand, capire ? Niente ?

[iuliu46]

În prealabil postat de catalin2

Exista o problema, opusul materialismului din vest este panteismul oriental, dar ambele sunt gresite. Panteismul spune ca divinitatea e in toata creatia, ca materia nu exista, e produsul mintii. Dar filosofia aceasta orientala este paganism, e gresita.
In ultimii 100 de ani oamenii de stiinta au inceput sa cocheteze cu ideile panteiste. Einstein (influentat de Spinoza), era un panteist.

In occident oamenii nu au avut savanti mari ca parintele Cleopa, sa le spuna ca "Dumnezeu este totul intru toate si in nimeni nimic...Atâtia teologi ati venit la mos Costache "

Panteism, patetism si alte isme. Exista si panenteismul. Ba mai mult, cand se dau exemple de doctrine panenteistice, Ortodoxia este una dintre exemple :

http://en.wikipedia.org/wiki/Panentheism

Citeste ce scrie despre Ortodoxie acolo.

Uite si un clip facut de cineva care nu este ortodox ( sigur ca a auzit despre doctrina Sf. Palama de la Kalistos Ware, dar asta conteaza mai putin, important este ca spune ca doctrina respectiva cuprinde cel mai bine atat ceea ce este relevat in scriptura, cat si felul in care se manifesta universul. )

http://www.youtube.com/watch?v=_xki03G_TO4

[iuliu46]

Interesant cum spune Parintele Cleopa : "Trebuia să le explic cum, pentru că lor li-i ciudă că n-au energiile necreate ale Duhului Sfânt. Că a fost discutia cea mare cu Varlaam si Achindin, în secolul XIV, cu problema isihastă, pentru că nu se pot descurca în cele mai grele probleme ale teologiei fără acestea."

Adica pentru ca aia aveau o invatatura gresita, a trebuit sa le explice ca la clasa intai. La fel s-ar fi intamplat si daca il intreba Einstein acelasi lucru.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de AlbertX

abaaaabbbb63 nu e suficient sa citesti, mai trebuie sa si pricepi, comprende, understand, capire ? Niente ?

Frate Albert, nu te supăra că îţi cer asta: sileşte-te, că eşti om tânăr şi cu credinţă, să îi împărtăşeşti şi lui abaaaabbbb63 din comorile de care ai parte. Puţină bunăvoinţă, până nu ajungi hodorog ca mine şi nu mai ai vlagă deşi ai vrea să o faci atunci... Îmi pare că modul în care insişti să îl persiflezi de ceva zile bune, nu îi e de folos nici lui şi nici frăţiei tale...
Iertare,
Doamne ajută!

[t4ilgunn3r]

În prealabil postat de catalin2

mutatiile unei gene nu produce schimbari decat in interiorul speciei. Si pot fi sute de mutatii, e acelasi lucru. Abia mutatiile cromozomiale incep sa produca schimbari mai mari.

Daca deschideai si alta carti inafara celor scrise de Vladuca et co, adica de autorul prostiei de mai sus pe care o repeti cam a 7-a oara, ai fi vazut ca TE nu sustine deloc asa ceva.

Evolutia se intampla ca urmare a mutatiilor genelor (trebuie sa fie mai multe). Atunci cand se "suprapun" intamplator mutatii ale diferitelor gene care dau o caracteristica favorabila, acestea se raspandesc in fondul populatiei in mod rapid (iar arhiva fosilifera nu are cum sa inregistreze aceasta schimbare).

Mutatiile cromozomiale sunt niste rearanjari ale genelor in interiorul cromozomului si pot fi mai fine sau mai brutale, mergand pana la ruperea/alipirea acestora, cand se schimba numarul lor. Evident ca genele in sine nu se modifica prin acest fenomen, decat poate in locul de rupere/lipire, deci nu ai ce evolutie sa astepti, ci maidegraba o boala genetica.

Bineinteles ca ce scriu eu aici s-a demonstrat experimental; vezi activitatea lui Richard Lanski cu Escherichia coli care dureaza din 1988 si a trecut de 50.000 de generatii.

Dupa cca 20.000 de generatii s-au produs 2 mutatii care au modificat radical structura bacteriei initiale si care au facut-o sa poata metaboliza acidul citric. Mai departe, odata incrucisate cu alte populatii, aceste mutatii s-au propagat rapid, exact cum prevede teoria echilibrului punctual.