Intrebari diverse

În prealabil postat de abaaaabbbb63

El nu zicea nimic de o "recompensa" pentru faptul ca nu vrei sa alegi nici raiul nici iadul, ci sa existe aceasta varianta.

Spre exemplu, daca un om exemplar din punct de vedere moral si sufletesc ajunge la portile raiului, si i se spune "Ai facut fapte bune, poti sa intri in rai". Iar el zice "Dar nu vreau nici in rai, nici in iad", ce o sa se intample, o sa fie obligat sa intre in rai?

Sau un hindu ajunge la portile raiului, fiind bun in viata, este poftit in rai, dar el niciodata nu a vrut sa se duca in raiul crestin, ci in Vaikuntha din religia sa, asadar refuzand. Ce se intampla cu el?

Am ridicat si aceasta problema dar nu mi s-a raspuns. Bine, nici nu tin neaparat sa o faca cineva pentru ca aia este o intrebare retorica :).

Intrebarea care ma macina pe mine cel mai mult a fost deja pusa si nu si-a gasit raspuns. Insist pe aceasta.
Care este probitatea morala a unui parinte care poate interveni oricand decisiv, insa nu o face atunci cand propriul copil este schingiuit?
...Lasam la o parte faptul ca este schingiuit pentru greseli facute fata de parintele in cauza.

[Heurtebise]

În prealabil postat de Inorogul

Am ridicat si aceasta problema dar nu mi s-a raspuns. Bine, nici nu tin neaparat sa o faca cineva pentru ca aia este o intrebare retorica :).

Intrebarea care ma macina pe mine cel mai mult a fost deja pusa si nu si-a gasit raspuns. Insist pe aceasta.
Care este probitatea morala a unui parinte care poate interveni oricand, insa nu o face atunci cand propriul copil este schingiuit?
...Lasam la o parte faptul ca este schingiuit pentru greseli facute fata de parintele in cauza.

Eu stiam ca pacatul te schingiuie, nu Dumnezeu. De asemenea, Dumnezeu intervine in vietile noastre. Doar ca aceasta interventie poate fi dureroasa (asemenea interventiei unui chirurg care taie , nu pentru a distruge omul ci pentru a preveni infectia de a se raspandi in tot corpul- comparatie facuta de Sfantul Vasile cel Mare).

Cred ca de aceea spunea parintele Arsenie Boca sa multumim in necazuri si sa intelegem ca ele sunt mana intinsa a milei lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Heurtebise

Eu stiam ca pacatul te schingiuie, nu Dumnezeu.

Care este, mai exact, fragmentul prin care am sugerat ca Dumnezeu este cel care chinuie?
Intrebarea mea face abstractie totala de "agresor" si de motivele agresiunii.

Consider ca restul postarii nu are legatura cu intrebarea pe care am pus-o.

[Heurtebise]

În prealabil postat de Inorogul

Care este, mai exact, fragmentul prin care am sugerat ca Dumnezeu este cel care chinuie?
Intrebarea mea face abstractie totala de "agresor" si de motivele agresiunii.

Consider ca restul postarii nu are legatura cu intrebarea pe care am pus-o.

Posibil sa fi inteles gresit. Ceea ce m-a indus in eroare a fost ca omul e schingiuit pentru greseli pe care le face fata de Dumnezeu. Or, acele greseli (pacate) il schingiuiesc pe om. Pacatele nu sunt fata de Dumnezeu, ci sunt fata de om. Omul, pacatuind, se schingiuieste, nu il ofenseaza pe Dumnezeu. Asta voiam sa spun.

În prealabil postat de Heurtebise

Pacatele nu sunt fata de Dumnezeu, ci sunt fata de om.

Imi puteti spune si mie, va rog, care dintre primele 4 porunci reprezinta pacate fata de om?

Multumesc!

În prealabil postat de Inorogul

Imi puteti spune si mie, va rog, care dintre primele 4 porunci reprezinta pacate fata de om?

Multumesc!

Poate un pic a patra porunca, ca orice om are nevoie de timp liber, daca pana si Dumnezeu a avut nevoie de odihna...

[Heurtebise]

În prealabil postat de Inorogul

Imi puteti spune si mie, va rog, care dintre primele 4 porunci reprezinta pacate fata de om?

Multumesc!

Cu placere. Absolut toate, nu doar primele 4 porunci
Toata viata noastra e o inchinare. Rugaciunea, spun sfintii parinti, e viata sufletului, e comuniunea cu Dumnezeu. Inchinarea in duh si adevar e esentiala pentru credincios, altfel se auto-amageste si pacaleste. Deci, isi face siesi rau, nu lui Dumnezeu (relatia vitala dintre om si Dumnezeu a fost foarte bine ilustrata de colegul Bin000).

[bin000]

În prealabil postat de Inorogul

Unde anume, in exemplul pe care l-ai oferit, apare liberul arbitru?

Fiecare om este asemenea unui fat care e conectat la "cordonul ombilical" al lui Dumnezeu.Dorinta de a te rupe de acel cordon este un tip de nebunie, "dobandita" treptat prin pacat. Pacatul schimba polaritatea mintii si vezi lucrurile inversate.Practic pacatul iti reduce libertatea, iti reduce libera alegere .Nu poate fi vorba de libera alegere in afara lui Dumnezeu, cand faci pacate si te departezi de Dumnezeu tu iti semnezi condamnarea la moarte a propriei tale libertati de a alege (corect).

În prealabil postat de Inorogul

faptul ca ceilalti 68% non-crestini au subscris consecintelor .

Irelevant. Adevărul e adevar si cu 99,99% care nu cunosc pe Dumnezeu. Fireste ca cei care nu si auzit de crestinism nu vor fi judecati dupa criteriile crestine ci dupa legea constiintei. Stai linistit nu face Dumnezeu nedreptate. Dar daca tu ai auzit de crestinism si stii ce spune...vei fi judecat diferit decat unul care nu a auzit niciodata.

În prealabil postat de Inorogul

Care este probitatea morala a unui parinte care, desi poate interveni oricand in mod decisiv, nu o face atunci cand propriul copil este coplesit de chinuri infernale?

Depinde. Daca scopul este obtinerea unui bine si mai mare din aceasta actiune, probitatea morala e intacta.

În prealabil postat de Heurtebise

Cu placere. Absolut toate, nu doar primele 4 porunci
Toata viata noastra e o inchinare. Rugaciunea, spun sfintii parinti, e viata sufletului, e comuniunea cu Dumnezeu. Inchinarea in duh si adevar e esentiala pentru credincios, altfel se auto-amageste si pacaleste. Deci, isi face siesi rau, nu lui Dumnezeu (relatia vitala dintre om si Dumnezeu a fost foarte bine ilustrata de colegul Bin000).

Deci pacatuiesc fata de mine insumi? Nicio problema. Asta pot sa mi-o iert.