În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Un singur lucru nu scrie nici in Iesirea, nici in tot Vechiul Testament. Nici in Noul. Nici macar in Papirusul Leyden ori in orice alt papirus. Lucrul acesta, care nu este nicaieri si de nimeni scris, este acela ca am avea un Dumnezeu pampalau, usor de inmuiat si care i-ar rasplati la fel si pe drepti, si pe pacatosi.
"Cine nu va crede, nu se va mantui", "Nu stiti, oare, ca nedreptii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu? Nu va amagiti: Nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici labagii, nici sodomitii" Cuvinte limpezi, ale Domnului nostru. Din Testamentul cel Nou. "Plata pacatului este moartea" concluzioneaza Apostolul. In acelasi Nou Testament.
Vedem, deci, ca aceasta "cruzime" a lui Dumnezeu Atoateconducatorul este aceeasi si in Vechiul, si in Noul Testament. Singura deosebire este ca, in Noul Testament, avem o descriere a iadului un pic mai clara ("focul Gheenei", "intunericul cel mai dinafara", "focul cel vesnic", "viermele cel neadormit", "iezerul de foc"), pe cand in Vechiul Testament, termenul de "iad" are un sens un pic mai ambiguu. Pesemne ca oamenii Vechiului Testament, ca si dumneata, ajunsesera ei sa creada ei ceva-ceva din Iesirea, dar inca nu isi dadeau seama nici cat de "crud" este Dumnezeu care plateste pacatul cu moartea, nici ca vesnicia iadului este o realitate nu numai posibila, ci foarte probabila, pentru fiecare dintre noi.
|