|
|
|
|
|
|
|
#1
27.11.2014, 19:29:54
|
|||
|
|||
Dacă vrem să trăim creștinește, atunci modelul nostru ar trebui să fie Însuși Hristos. El și-a arătat dragostea față de noi până la jertfa pe cruce. Dacă nu spun o prostie, dintr-o înțelegere greșită a lucrurilor, acceptarea de către Hristos a morții pe cruce (dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă) a avut ca urmare posibilitatea noastră de a dobândi viața veșnică.
(Aș fi recunoascătoare dacă cei ce știu vor dezvolta/ corecta acest aspect). Deci și noi, creștinii, suntem chemați la jertfă, aceasta fiind poate chiar măsura dragostei noaste pentru Dumnezeu și pentru semeni. Poate că îndemnurile din Evanghelii privind a-ți lăsa/ urî părinții/ familia, până și sinele tău se referă la o jerfă (Arhimandritul Sofronie spune că lepădarea aceasta de sine este de fapt o pregătire (golire) a locului în care să se poată sălășlui Hristos.) Sau a fi slujitorul tuturor - este o jertfă a orgoliului...? Asta încerc și eu să înțeleg, care este jertfa la care suntem chemați, ca următori ai lui Hristos? Cu mențiunea că mi s-a întâmplat și mie ca unele renunțări, eforturi... să nici nu le simt ca atare (greutăți), uneori... 
|
|
#2
28.11.2014, 11:59:04
|
||||
|
||||
|
Problema "jertfei" cred ca este putin pusa gresit.
Jerfta este o calitate a unei actiuni crestinesti, fapta de milostenie sau ajutor, indeplinita cu un sacrificiu personal. Problema ar trebui pusa in felul urmator: la locul nostru trebuie sa facem corect lucrurile care sunt in fata noastra, cu echilibru. Din cand in cand, poate trebuie sa lasam de la noi pentru a face si pentru altii, sa ne jertfim putin pentru altii, dar si asta cu echilibru. Nu cred ca trebuie ca "jertfa" sa devina un scop in sine. Mai degraba asumarea corecta a CRUCII din fata noastra trebuie sa fie scopul. Iar jertfa vine singura la momentul ei. Pentru ca daca urmaresti "jertfa" cu siguranta urmaresti si "mandria indeplinirii la maxim" a unui lucru. Eu zic ca ASUMAREA CRUCII corect este calea mai corecta.
|
|
#3
28.11.2014, 12:35:46
|
|||
|
|||
|
Mda, din punct de vedere crestinesc, cam asa e corect sa ne exprimam, " asumarea crucii"...
Asta insa pare sa nu aiba nimic de-a face cu alegerile noastre personale... Desi, nici acestea nu sunt suta la suta personale. Daca unii dintre noi se simt impliniti intr-o cariera de succes ( care poate insemna 2 lucruri : 1) sa faci ceva care iti place foarte mult si la care te pricepi foarte bine, sau 2) sa faci ceva care iti place mai putin, dar iti aduce mari castiguri), iar altii intr-o viata retrasa, modesta, eventual in sanul familiei, aparent lipsita de griji si responsabilitati foarte mari ( fireste ca si familia implica responsabilitati, dar nu ca acele ale unui controlor de trafic aerian, spre exemplu), pana la urma nu mi-e clar in ce masura asa a ales fiecare, sau astea au fost oportunitatile pe care i le-a oferit viata, la momentul respectiv, indiferent ca asa au vrut sau ar fi preferat contrariul, si au fost nevoiti sa si le asume... Pana la urma nici familia nu e suta la suta alegerea ta; mi-e greu sa cred ca i se ofera cuiva sansa de a o avea, iar el/ea sa o refuze din proprie initiativa..in conditiile in care sunt atatia oameni care au si familie si cariera, dupa cum sunt si care nu au nici una nici alta... ( asa ca mi-e lehamite cand aud ca cineva si-ar fi " sacrificat cariera pt familie sau familia pt cariera", sau ca " in viata trebuie sa faci astfel de sacrificii", atata timp cat nici una nici alta nu depind suta la suta de ce alegeri faci tu  ...)Acum, daca odata ce ne-am asumat ( ne-am adaptat, ne-am impacat cu) un mod de viata sau altul, ne-am acomodat cu el, cu bune si cu rele, ni se ofera oportunitatea sa il schimbam...nu stiu, sincer, daca, si in ce conditii, e posibila o atare schimbare..desigur, daca ti se impune dinafara, dar nu de catre o anume persoan ( vreau eu, care am aparut dupa ce te-ai chinuit sa te descurci singur/a atatia ani, sa-ti lasi serviciul si sa te muti la tara cu mine, sau viceversa, sa iti lasi cuibul linistit din creierii muntilor, sa vii cu mine in America sa muncesti pe Broadway :), sau pe Wall street, nu mai stiu care cu ce e :)), ci de situatie in sine ( se desfiinteaza compania, vine razboiul, moare cineva, dintre parinti, Doamne fereste, si trebuie sa pleci sa stai cu celalalt la tara, etc...), poate ca asta e voia lui Dumnezeu, pentru tine, si trebuie, esti nevoit sa ti-o asumi si de data asta... Atata doar ca poate nu e corect sa interpretam ca fiind voia lui Dumnezeu, atunci cand de fapt e voia altcuiva, respectiv a sefilor, a parintilor, a sotilor, care ne pun in fata " faptului implinit", sau ne determina intr-un mod sau altul ( pe care nu-l putem refuza :), ne " santajeaza")), sa facem cum zic ei ( sa acceptam sa muncim mai multe ore pe aceeasi bani sau mai putini, sau sa ne mutam pe alta sectie, sa ne mutam cu parintii /socrii, sa nu mai avem copii, etc ....)
Last edited by fallen; 28.11.2014 at 18:02:31.
|
|
#4
28.11.2014, 13:03:06
|
|||
|
|||
|
Daca ar fi intram mai adanc in filosofie, referindu-ne la jertfa lui Cristos, ia sa vedem, mai exact, ce a jertfit El? Viata lui de om! Nu dumnezeirea Lui...
Noi insa facem exact invers: sacrificam mantuirea noastra ( premisa nemuririi sufletului ) pentru bunastarea materiala de acum si de aici, a noastra, ca oameni, ca trupuri, si a semenilor nostri, mai apropiati, din familie... Referitor la riscarea/sarificarea vietii noastre fizice, si aici poate interveni o inselare : nu e mare lucru sa ti-o risti, atunci cand ea nu inseamna nimic pentru tine, cand crezi ca ai aparut din greseala si tot asa o sa dispari, cand ai o stima de sine scazuta si crezi ca singurul tau scop in viata ar fi sa faci un bine ( sa te pui in slujba, sa te sacrifici, eventual sa mori) pentru ceilalti ( pentru ca oricum nu da nimeni doi bani pe tine alminteri, nu te iubeste, nu vrea sa faca casa cu tine, etc, si atunci mai bine te inrolezi in Legiunea straina si te duci sa mori nu se stie pentru ce...( unii o fac pentru niste bani pe care sa ii risipeasca in desfrau in timpul care le mai ramane, altii chiar au familii si considera ca acelora le-ar fi mai bine sa risipeasca in desfrau banii castigati de ei, decat daca ar sta cu ei acasa si ar fi un parinte, sot, fiu, frate, mediocru, daca nu chiar rau, care, avand o stima de sine scazuta, probabil si-ar distruge viata cu bautura, droguri, scandaluri, violenta, si poate chiar crime si condamnari . ....)Exemple de " jertfe neziditoare" ar putea continua, dar nu stiu daca ar fi convingatoare..ideea e ca totus nici viata asta, trupeasca si materiala, nu ne e data de la Dumnezeu sprea a ne bate joc de ea ...( chiar daca poate, unii au venit pe lume din greseala nedoriti, etc , si au fost tratati ca atare de catre parintii lor...)...ea este un dar de la Dumnezeu, o cale ( singura cale) prin care ne putem mantui si intoarce la El, o misiune, daca vreti ( chiar daca poate parea ca aici pe Pamant ar fi " batalionul disciplinar"), pe care trebuie sa o ducem la capat cu succes, chiar daca aparent nu ii vedem rostul ( nostru pe lumea asta)...( aduceti-mi amnte, va rog, cand mai am chef de scris literatura/filosofie, sa imi cumpar un caiet si un pix si sa mi consum impulsurile creative in intimitate :); imi cer scuze daca v-am deranjat :))
|
|
#5
08.12.2014, 10:00:16
|
||||
|
||||
|
Citat:
PS: Asta e strict parerea mea; s-ar putea foarte bine sa ma insel.
__________________
Zambeste, maine poate fi mai rau. Iarta, maine poate ai tu nevoie de iertare. Iubeste si nu astepta nimic in schimb. Daruieste si vei primi la randul tau. Traieste ca si cum ar fi ultima ta zi de viata.
|
|
#6
18.12.2014, 15:16:27
|
|||
|
|||
|
Da- mai conteaza si ce face omul, si in general ce alegeri face in viata! De asta cred ca ne-a lasat Dumnezeu si liberul arbitru- ca prin actiunile, comportamentul si faptele noastre sa contribuim si noi la mântuirea noastra!
|
|
#7
18.12.2014, 19:30:56
|
||||
|
||||
|
Foarte greu de urmarit acest topic ca si altele;se sare de la o idee la alta,nu se urmareste o logica ,nu se ajunge la nici o concluzie(sau se ajunge la concluzii legate de cu totul alte subiecte).
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
|
|
|
Mod hibrid