Intrebari diverse

[iustin10]

În prealabil postat de catalin2

Pentru a realiza ceva intotdeuna exista niste lucruri obligatorii care trebuie facute. De exemplu ca sa faca cineva un scaun de lemn ii trebuie lemn, unelte si un plan. Nu e obligatoriu sa il faca , doar daca vrea. Dar e obligatoriu sa aiba acele lucruri daca vrea sa il faca.

Dar nu e obligatoriu ca daca ai sculele si materialele stii si sa faci scaunul !
Eu ma refeream la pedagogie , nu poti invata un ucenic sa lucreze doar obligandu-l
Trebuie sa ii arati frumusetea meseriei , si sa vada el necesitatea unui exercitiu repetat.

E obligatoriu sa respecti anumite reguli in credinta . Dar nu de aceea trebuie respectate ca sunt obligatorii , ci intelegandu-le semnificatia , si facandu-le de drag.
Nu regula e pe primul plan , ci disponibilitatea interioara de a respecta acea regula.
Si fariseul indeplinea regulile ,dar pentru ca trebuia ,nu pentru ca le iubea .

În prealabil postat de catalin2

Pentru a realiza ceva intotdeuna exista niste lucruri obligatorii care trebuie facute. De exemplu ca sa faca cineva un scaun de lemn ii trebuie lemn, unelte si un plan. Nu e obligatoriu sa il faca , doar daca vrea. Dar e obligatoriu sa aiba acele lucruri daca vrea sa il faca.

"Dă-mi, fiule, mie inima ta, şi ochii tăi să simtă plăcere pentru căile mele"

[iustin10]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Dacă ar fi ceva obligatoriu în Ortodoxie, eu aş fi din nou ateu declarat sau agnostic.
Din fericire Ortodoxia nu constrânge, nu obligă, ci îndrumă şi mobilizează (întrucât Capul Bisericii este Viaţa-Iubire, Hristos).
Ce anume orientează şi mobilizează? Fiinţa noastră întreagă, pe care o pot considera o prezenţă în continuă devenire, cu infinite posibilităţi, o căutare care nădăjduieşte la păstorire întru viaţă veşnică. Astfel încât omul căutător/călător să nu rătăcească, să nu fie viaţa în zadar.
*
Cum bine a punctat Cristian, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne obişnuim de a ţine gândul şi inima permanent la Domnul. Este ca o deprindere sau ca un obicei, posibilă însă numai printr-o anumită nevoinţă personală şi prin darul şi lucrarea lui Dumnezeu. Se dezvoltă prin antrenament, după puteri, statornic. Implică lepădare treptată de sine, de "toate ale tale". Jertfelnicie.
A înălţa gândul către Domnul, cu smerenie, este deja rugăciune.
*
Pe măsură ce rugăciunea prinde rădăcini în noi, apar şi înţelesuri mai curate, mai bogate. Mintea şi inima se limpezesc, ochiul devine mai curat.
Atunci începem să înţelegem mai bine ce sunt rugăciunile din cărţi, din sfintele slujbe bisericeşti. Nu le mai vedem ca pe un text străin şi impus din afară ci, chiar, uneori le recunoaştem ca fiind parcă scrise de noi înşine, iar nu de sfântul cutare, în nu ştiu ce secol... Nu mai cunoaştem, ci re-cunoaştem...
*
Şi, mai ales la început, travaliul acesta trebuie făcut sub îndrumare şi povăţuire deasă, în limitele necesare ale unei discipline spirituale (care implică şi mintea şi trupul) de care, la noi creştinii ortodocşi, are grijă părintele duhovnic mai întâi.
Altminteri apar căderi şi rătăciri, înşelări variate şi adeseori cumplite.
*
Iar pentru ca omul să se smerească şi să se adâncească pe drumul cel folositor, are nevoie, adeseori toată viaţa, de comunitate şi comuniune. În lume e comuniunea din biserici (participăm la slujbele bisericeşti împreună cu ceilalţi creştini), în monahism e comunitatea şi comuniunea celor din obşte.
În tradiţia românească nici pustnicii nu erau/nu sunt cu totul rupţi de comunitatea euharistică. Nimeni, în Biserică, nu e lăsat singur şi însingurat, indiferent de măsura la care a ajuns.

Multumesc Cezar ,foarte folositoare postarea ta,pentru ca arata un mers gradual.
Se incepe de la libertate si de la gandul interior ,se trece prin disciplina cuvantului scris,apoi prin smerenia ascultarii, si se ajunge in final la comunitate si comuniune.

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

Dar cum anume putem cunoaste sfintii ca sa avem incredere in ei ? Poti recomanda anumite carti , sau cum ii putem cunoaste mai bine? Ca sa avem incredere in ei , si sa scapam de tirania eului propriu...
Care ar fi acele mijloace prin care sfintii sa ne atraga ca niste magneti ? Sa nu vii cu carti gen Dogmatica sf Ioan damaschin, care este mult prea grea ,si mai mult descurajeaza.

Am mai spus ca nu trebuie sa citim carti de teologie mai adanca daca noi suntem abia la inceput. Pentru fiecare este de mare ajutor citirea vietilor sfintilor, eu cand am devenit credincios asta citeam. Se gasesc aici (o parte): http://paginiortodoxe.tripod.com/vieti.html E cea mai buna alegere, alaturi de catehism (catehisme). O alta lucrare, tot cu povestiri, este Limonariul (care este mai usor decat patericul). O parte e aici: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib.../limonariu.htm