![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
Nu este o rânduială obligatorie pentru creștin, ci una recomandată. Dar este tot atât de important să te rogi, după cum este să respiri. Avem rugăciunile din cartea de rugăciuni: de dimineață și de seară, dinaintea și la sfârșitul meselor.
Pe lângă acestea, și între ele gândul și inima trebuie să fie mereu la Dumnezeu, având conștiința că fără Hristos nu putem face nimic și despărțiți de El nu avem viață. Pentru a păstra comuniunea cu El se practică rugăciunile scurte și dese, cum ar fi: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” sau o deasă pomenire a numelui Său, la tot pasul: Doamne ajută, Mulțumesc, Doamne, Doamne iartă-mă ș.a.m.d. Evident că acestea nu trebuie să fie formule goale de conținut, ci prilejuri dese de conștientizare a prezenței și a ajutorlui Său. Ghidându-ne după rugăciunile alcătuite de Biserică, este bine să ne rugăm și folosind propriile noastre cuvinte, ori de câte ori avem ceva mai personal de comunicat lui Dumnezeu: o mulțumire, o cerere ș.a. |
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Nu ai pus accentul pe reguli ci pe comunicarea continua cu Dumnezeu Probabil,ca sa ajungi la aceasta capacitate de a comunica,trebuie si o anumita disciplina ,data de rugaciunile citite la anumiti timpi. |
#3
|
||||
|
||||
![]()
Cred că, atunci când avem în vedere rugăciunea, comunicarea cu Dumnezeu, credința în general, cuvântul esențial este „viu”. Căci „Viu este Dumnezeu”, cum spune Scriptura (și tot așa se intitulează un catehism reeditat la editura Reîntregirea)
Totul trebuie trăit prin participare personală, cu mintea și cu inima: și rugăciunile citite, și Liturghia sau alte slujbe ale Bisericii; ca să înviem și noi, aici și acum. |
#4
|
|||
|
|||
![]()
"Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine." (Ioan 14,6)
|
|