Faptele bune - in lumina ortodoxiei

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de iustin10

Ai dreptate ,nu trebuia sa folosesc pluralul ,nu mi-am dat seama.Nu as judeca pe nimeni ce face cu viata lui . Eu ma gandeam la mine ,ca as face bucuros acest targ ,as renunta la o iesire , si timp de o luna as da orcarui cersetor sau tigan care imi cere cate 1 leu.Tot nimeresc pe vreunul care chiar are nevoie.
Buna ideea amicului lui crinrin,ne ajuta sa invatam sa fim darnici ,si sa nu judecam dupa astpect pe cine ne cere, ca oricum nu ne costa asa mult.
Azi deja am refuzat pe cineva care in capul meu mi se parea ca cerea pt bautura,dar de unde stiu eu ca omul ala chiar nu avea nevoie pt hrana , si ca impresia mea gresita,m-a oprit sa fac o fapta buna .
Nu ma voi lauda cu fapte bune ,ci doar le voi pomeni pe cele nebune ,care au motive asa superficiale ,cum ar fi impresia data de infatisarea omului .

Adevarat, infatisarea omului spune mult... Si nu putem sa nu tinem cont de... primul instinct.
Daca am vorbi de pustnicul din varful muntelui, pentru el e mai greu cu faptele bune. Poate doar la vreo vietuitoare din salbaticie, sa faca vreun bine, la modul direct. Dar noi... nu ne putem plange; in jurul nostru aproape ca nu ne putem misca de... "sanse"!
Am tot ascultat parerea multor preoti despre milostenie la cersetori (cu predilectie tigani)... Nu comentez acele sfaturi, acum. Personal evit astfel de situatii. Cersetorii au un mod siret de a specula prostia si bunatatea. De aceea trec pe alaturi in general, chiar daca mi se intampla sa-mi blocheze cu orice pret, trecerea... Cu cei ce obisnuiesc sa revina la usa, dupa ce ti-ai facut mila odata, de doua sau de 5 ori, le mai spun de la obraz ca ar fi cazul sa inceteze. (Aici sotia este extrem de naiva, si se lasa dusa de val...)
Despre fapta buna, eu cred ca e de-ajuns un gand sincer in acest sens. Restul sunt... "coincidente"! In principiu, recunosc faptul ca sunt cam ciudat in acest sens. Nu ma pot numi zgarcit, fiindca stiu ca nu sunt. Dar nu prea dau cand mi se cere (ma refer la cazuri minore sau chiar aparent serioase, daca "miros" o escrocherie...) In schimb, desi nu caut, descopar din mers pe cei ce au disperata nevoie! (Acestia NU cer!!) Iar acolo actionez dupa cum oranduieste Dumnezeu sa fiu in acel moment. Si nu intotdeuna banii salveaza omul din necaz, ci un gest absolut banal, dar fara de care nu am putea urca pe scara mantuirii. Stiu bine ca duhovnicul imi cunoaste meteahna cu cersetorii, pentru ca obisnuiam s-o spun pe la inceputuri. Cred ca si duhovnicul si Dumnezeu apreciaza spontaneitatea si voluntariatul in cazuri discrete si sensibile, si iarta mai usor refuzul unei infatisari fals umile!...