Diferenta intre teologie rationalista si ortodoxia

[Capy]

În prealabil postat de Wryetui

Buna tuturor. Citesc momentan din cartea "Apologetica Ortodoxa" si desi este grea pentru mine o citesc cu placere. In carte se "condamna" scolastica rationalista care se dezvolta mai mult si mai mult in Apus si ca rationalismul nu e bine placut credintei, sau cam asa ceva. Dar atunci, care este contrarul ortodox al acestui principiu? Daca Apusul este rationalist, noi ce suntem?

Este firesc ca şi raţiunea să îşi aibă rolul ei, însă nu trebuie confundată raţiunea cu raţionalismul. Raţionalismul este specific umanismului iluminist occidental care şi-a declarat autonomia faţă de Dumnezeu considerând că, pentru a se conduce în viaţă le este suficientă propria raţiunea din care şi-au făcut idol.

Există o mare deosebire între a fi cineva raţional şi a fi cineva raţionalist. Dumnezeu a lăsat omului raţiunea pentru a se sluji de ea în viaţa de zi cu zi, ci nu pentru a-şi face idol din raţiune. Omul raţional este cel care se slujeşte corect de raţiune în lumina lui Hristos, pe când omul raţionalist este cel care îşi face idol din raţiunea umană. Cum este şi exemplul următor:

"Credinţele religioase sunt doar nişte rămăşiţe din pruncia inteligenţei umane. Ele vor dispărea pe măsură ce vom adopta raţiunea şi ştiinţa ca ghiduri călăuzitoare." (Bertrand Russell)

Acesta este motivul pentru care mintea trebuie să fie luminată de harul dumnezeiesc. Din mintea bolnavă şi întunecată care nu este luminată de harul dumnezeiesc, fiindcă nu are cunoaşterea cea duhovnicească şi adevărată, provine gândirea bolnavă şi întunecată.

Aşadar, din cele spuse nu rezultă că ar trebui anulată activitate minţii, ci rezultă că mintea are nevoie de asistenţa harului dumnezeiesc pentru a gândi şi a acţiona în conformitate cu voia lui Dumnezeu.

"Cuvântul nous are felurite accepţii în învăţătura patristică. El se referă fie la suflet, fie la inimă, fie chiar la energia sufletului, însă nous este, în primul rând, ochiul sufletului, partea cea mai curată a sufletului, atenţia cea mai înaltă. Se mai numeşte şi energie noetică (mintală), clar nu se identifică cu raţiunea (logos)." (ÎPS Vlachos)

"sufletul omului are o lucrare înţelegătoare-noetică (noerá enérgeia) şi una raţ›ională (logikí enérgeia), mintea (nous) -€“ prin care se desf㺙oară lucrarea înţelegătoare-noetică (noerá enérgeia) - fiind prima care pătimeşte, se dezorientează, se îndepărtează de Dumnezeu, este robită de un anume gând sau închipuire, se amestecă cu plăcerea ţ™i apoi este atrasă de partea poftitoare ş™i partea mânioasă a sufletului, cu urmarea săvârş™irii păcatului. Iar când păcatul se repetă, atunci devine patimă. Prin urmare, este de trebuinţă vindecarea puterilor sufletului - adică a părţ›ii raţ›ionale, a celei poftitoare şi a celei mânioase - ş™i, desigur, trebuie să se lumineze mintea (nous) a omului." (ÎPS Vlachos)

Există o foarte strânsă legătură între "vederea lui Dumnezeu" şi "cunoaşterea lui Dumnezeu". Pentru Sfinţii Părinţii sunt două realităţi aproape sinonime fiind strâns legate una de alta. De aceea nu există "cunoaşterea lui Dumnezeu" fără "vederea lui Dumnezeu" aşa cum nu există "vederea lui Dumnezeu" fără "cunoaşterea lui Dumnezeu".

Sf. Simeon Noul Teolog explică foarte limpede că "Nu cunoaşterea este lumină, ci Lumina este cunoaşterea." El se referă la lumina dumnezeiască necreată, la harul dumnezeiesc necreat, care se mai numeşte şi "slava lui Dumnezeu" (Romani 3:23), "lumina Feţei Sale" (Ps. 88, 16; Ps. 4, 6) "strălucirea Feţei Lui" (Ps. 17, 14), "putere de sus" (Luca 24, 49) etc...

Iar Sfântul Grigorie Palama expică: "Dumnezeu este numit lumină nu după esenţa Sa, ci după energia Sa".

La această cunoaştere se referă şi Troparul Naşterii Domnului când spune: "Naşterea Ta Hristoase, Dumnezeul nostru, Răsărit-a lumii lumina cunoştinţei, Că-ntru dânsa cei ce slujeau stelelor, De la stea s-au învăţat Să se-nchine Ţie, Soarelui Dreptăţii Şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, mărire Ţie!"

La aceeaşi cunoaştere şi lumină se referă şi textul din "Pavecerniţa Mică" în care se spune:
"Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis : Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie. Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul Meu. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumina. Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine."

Iar viaţa veşnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. (Ioan 17:3)

"Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut." (Ioan 1, 18)

În rânduiala înmormântării mirenilor se spune că: "Pe Dumnezeu a-€‘L vedea nu este cu putinţă oamenilor..."
Mântuitorul spune însă:"€œFericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu€" (Matei 5, 8).

De aici se poate înţelege limpede că Acelaşi Dumnezeu este atât unul în fiinţă şi Întreit în Persoane, cât şi energie necreată. Fiinţa Sa divină nu poate fi văzută, însă energia Sa divină necreată poate fi văzută ca lumină necreată, aşa cum citim în vieţile mai multor Sfinţi.

"Lumina era cea adevărată, Care, venind în lume, luminează pe tot omul.
În lume era şi lumea printr'Însul s'a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
Dar celor câţi L-au primit, care cred întru numele Lui, le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu,
cei ce nu din sânge, nici din voie trupească, nici din vrere bărbătească, ci de la Dumnezeu s'au născut.
Şi Cuvântul trup S'a făcut şi S'a sălăşluit întru noi; şi noi văzutu-I-am slava ca pe slava Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr." (Ioan 1:9-14)

În legătură cu această temă îţi recomand să citeşti capitolul "Cunoaşterea/vederea lui Dumnezeu" din cartea "Terapeutica bolilor spirituale" scrisă de teologul Jean Claude Larchet.

Cuviosul Sofronie Saharov - chiar dacă în context vorbeşte despre budism, este vorba şi despre raţionalism - spunea că: "In budism, oamenii încearcă să facă o smucitură sau o sfâşiere şi să ajungă în nirvana. Dezvoltă o ţintă într-o teorie misticistă, văd lumina zidită a cugetului lor, şi asta s-a petrecut în mod similar şi la Plotin, la neoplatonicieni. Părinţii au ştiut asta, pe care o putem numi nor, dar trec peste ea şi ajung la vederea luminii necreate. Atunci trăiesc faptul că lumina vine din Persoană şi nu dintr-o idee şi simt legătura personală cu Dumnezeu şi în acelaşi timp dezvoltă o mare dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de toată lumea, pănă la martiriu şi ură de sine."

Setea cea mai adâncă a omului este pentru adevăr - iar vestea cea bună, Evanghelia, e că Adevărul nu este o idee abstractă, ci o Persoană: Dumnezeu-Omul Iisus Hristos!

Acesta este principalul motiv pentru care "cunoaşterea lui Dumnezeu" nu trebuie confundată cu "cunoaşterea despre Dumnezeu" adică cu informaţia despre Dumnezeu. Una este să ştii multe despre Dumnezeu din cărţi sau din diferite texte pe care le-ai citit şi altceva este să-L cunoşti pe Dumnezeu dintr-o experiere şi comuniune duhovnicească / harică cu Dumnezeu. Multa informaţie despre Dumnezeu fără trăirea unei vieţi în Hristos şi comuniune duhovnicească cu Dumnezeu, nu duce automat la "cunoaşterea lui Dumnezeu", ci mai degrabă la un raţionalism sec despre Dumnezeu.