Arhitectura bisericilor: dupa canon sau dupa gust?

[delia31]

În prealabil postat de sophia

Observ ca in biserici cam lipseste lumina de zi (ferestre) si atunci se foloseste mult curentul electric...

La aceasta de la Alba-Iulia? Sau la altele? N-as zice ca lipseste. E dozata si filtrata subtil prin acele ferestre oblice de sus, in asa fel incat aluneca cumva neostentativ, numai cat sa se odihneasca pe icoane si sa te orienteze cu ochii mintii spre Lumina cea Neiserata a Imparatiei.
Nu se canta la fiecare Vecernie "Lumina Lina a sfintei slave"?... Nu dupa aceasta trebuie sa tanjeasca ochii nostri?

În prealabil postat de sophia

Biserica noetica nu-mi place ca arhitectura. Prea modernista.

Mie imi pare o metafora plastica foarte reusita a corabiei lui Noe. Simpla, in forma de chivot, cu capac (poate cam prea iesit in exterior, da' ce stiu eu?), asa cum a primit Noe indicatii tehnice sa faca corabia.

Daca ai observat, la pictura dinauntru, in partea de jos a peretilor, de jur imprejur, curg ape, simbol al oceanului involburat al veacului acestuia, pe care pluteste corabia-biserica spre limanul de dincolo.

Dupa cum se vede de departe la vapoare, logo-ul/blazonul corabiei ne spune cine ii este Carmaciul, in acea icoana-mandylion de la intrare.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Absolut remarcabila aceasta noua biserica. Cel mai mult imi plac portile. Cel mai putin acoperisul.

Mie, cel mai mult, pictura, nuantele cromatice blande, tema apei in diverse ipostaze. Si in special chipurile Brancovenilor de deasupra usii dinauntru.

Dar si cateva detalii de arhitectura, foarte originale, pline de semnificatii arhetipale.
Ma refer la efectul ondulat, de pergament, de rotulus desfacut, al peretilor dinauntru, ce-si unduiesc imaginile care parca curg fluid una din alta, ruland dinspre altar ca un manuscris antic desfacut.

Perceputa dinspre exterior ca arca a lui Noe, morfologia acestei interesante biserici pare ca se modifica cand intri inauntru.

Primul efect vizual e cel de care ziceam, de poveste a lumii in imagini, inscrisa pe un pergament desfacut, iar pe masura ce privirea (launtrica) ti se inalta, sesizezi ca ia forma buzei unui potir.

Imi da senzatia unui interior dinamic si dinamizant, menit, as zice, chiar si prin versatilitatea morfologiei arhitecturale sa-i scoata pe credinciosii prea focusati pe ancora de care se tin alipiti de cele ale lumii, sa-i scoata deci, din inertia incremenirii la mal.

Imbarcandu-te in corabia cu Sf. Mandylion, te descoperi uimit inauntru, de parca ai fi intr-un sfant potir cosmic, laolalta cu Hristos si sfintii biruitori, dar si cu luptatorii inca vaslind spre eshaton printre valurile lumii.
O metafora plastica a Imparatiei in ipostaza ei de "deja si nu inca".

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cel mai mult imi plac portile.

Da, foarte frumoase! Se vad stand de straja doi ingeri cu trambite, parca chemand lumea sa se imbarce in corabie. Pe dinafara, au pe cap soarele si luna, simbolul zilei si noptii lumii acesteia, parand cumva, atunci cand se deschid, ca s-ar da la o parte, caci inauntru e alt Soare.