Pagini de istorie care nu se mai predau în școli!

[Vitiate]

Sora Mirela, excelente postari si excelent topic. Multumesc mult.
Adevarul e ca istoria, deopotriva statala si ecleziastica, trebuie urgent demitizata...

[tabitha]

Cu mare placere. :) sper sa mai contrbuie si alti colegi la desfasurarea acestui topic.

În prealabil postat de Vitiate

Adevarul e ca istoria, deopotriva statala si ecleziastica, trebuie urgent demitizata...

Theo cand spui ,,demitizata" la ce te referi exact?

[Vitiate]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Theo cand spui ,,demitizata" la ce te referi exact?

Mai mult adevăr, mai puține minciuni narcisist-patriotarde sau ecleziastic-pioase, mai putina hagiografie, mai ales la figurat, mai puțin cult al personalității si argument al autorității, etc.
Chestii din același ordin de urgențe, cum ar zice Satele Shan. :)
Un exemplu: când vine vorba tocmai de nebuloasa noastră istorie antică pre-dacică, multi sunt în extaz amintind de Tărtăria si alte descoperiri de genul. Cum nu cred în cronologia biblică, mi-e greu să îmi imaginez că dacii derivă din Japhet, sau din altă ființă probabil imaginară. După cum nu cred nici în idioțenii coruțiste. Suntem un popor mai degrabă banal.
Sau chestia cu sfintii: iti dai seama că un istoric crestin, cât se vrea de obiectiv, când se mai trezește Biserica să mai găsească niste sanctificabili printre eroii laici, tot nu (mai) poate critica respectivele personaje chiar full-force, pentru că!...
Si mai sunt si altele...eventual ti le spun pe privat, ca ma baneaza astia daca scriu chiar tot ce gândesc, in modul real pe care îl simt.

Yep, mitizarea prin demitizare, vesnicul taram indepartat ( si iluzoriu din punctul meu de vedere) al ideii de adevar istoric curatat de orice presupus adaos (artificial sau cum vrei sa-l numim). Orice incercare de acest tip, din cele pe care le stiu eu ( mai ales in domeniu teologic) sfarseste intr-o alta sfera a miticului. Oricat de paradoxal ar parea totusi se intimpla. O reconstructie istorica, avand drept scop ,,demitizarea" nu este nici absoluta si nici macar obiectiva ( multi dintre cei care s-au implicat in asa ceva au recunoscut finalemente acest tragic adevar). Opereaza, de cele mai multe ori, pe baza unor criterii subiective, chiar arbitrare, pe care le afirma drept ideale si definitive. Adica ajung sa faca tocmai ceea ce condamna in alte situatii. La randul lor nici sursele istorice nu sunt nici complete, nici perfecte si nici obiective mereu. Fiecare le reconstruieste conform propriei viziuni, proiectand asupra lor propria lui intelegere. Astfel se ajunge la o alta realitate, la fel de ,,mitica" precum precedenta, asta pana cand un nou critic decide sa refaca castelul de carti conform propriei viziuni, eterna jucarie a savantilor din acest domeniu. In esenta motivul este oribil de banal :) = cercetarea istorico-critica nu poate oferi certitudini ( fiindca se limiteaza prin insasi criteriile ei ) ci doar probabilitati. Mai mult decat atat, intrucat opereaza pe mijloace certe si limitate ea nu se poate pronunta in nici o situatie care nu se fundamenteaza pe asa ceva. Totusi poate oferi ceva interesant? As spune cu siguranta ca poate dar intr-un mod limitat. La sfarsitul zilei, in acest domeniu, fiecare ramane cu propriile intrebari, multe incertitudini si un vis de o clipa care se va evapora odata cu prima intrebare in contradictoriu pusa de urmatorul cercetator.

Strict teologic vorbind nu am vazut in viata mea ( in toate studiile de acest tip pe care le-am lecturat) o reconstructie istorico-critica care sa ofere certitudini sau adevaruri de credinta. Pur si simplu asa ceva este dincolo de aria si criteriile de cercetare mentionate. Asadar imi este teama ca daca asta cauti te-ai gandit la metoda gresita, sau cel putin nepotrivita. Totusi daca insisti pe acest drum te privesc cu simpatia cu care il privesc si pe Don Quijote si idealismul lui, sufar alaturi de el deceptiile realitatii desi, inca de la inceput, stiam cum se va termina dar nu puteam sa-l opresc. Pentru ca, nu-i asa, fiecare om are drumul lui pana la raspunsul la intrebarea hristica ,, Cine spun oamenii ca sunt Eu? ".

Vaya con Dios amigo :)

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

... te privesc cu simpatia cu care il privesc si pe Don Quijote...

Ăăăăă, scuzaţi! Don Quijote ăsta e cumva cel care l-a convins (într-un final imprevizibil) pe scutierul lui ultrasceptic (sau donquihosceptic) de ceea ce el însuşi nu mai credea deloc?
Sau poate m-a lăsat memoria, iar....

,,Daca cumva vei aplica varga dreptatii sa nu fie cu greutatea darului ci cu aceea a indurarii". Daca nu m-a lasat memoria cred ca este scris asa ceva in ,,Don Quijote" :)

[Ioan_Cezar]

.......:)
Mă tot gândesc cum de a devenit scutierul cavaler iar cavalerul scutier în lunga luptă de convingere (convertire?) reciprocă pe care au dus-o cei doi.
Ştii cumva (din discuţiile pe privat cu Cervantes) dacă Sancho, fostul pămpălău neisprăvit, şi-a găsit la rândul lui scutier şi, dacă da, cam cum a sfârşit?

P.S. Musai să recitesc epopeea! Mulţumesc pentru imbold, Pelerinule!