Teama...de implicare?

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de AGabriela

...Dorintele nu au disparut, insa mi-e extrem de greu sa mai fac vreun pas inainte. V-ati confruntat cu asa ceva vreodata? ...Stiu ca nu-i o formula dar care a fost solutia sa iesiti din impas pentru a reusi sa va redeschideti sufletul? Nici rugaciunea nu mai merge cum mergea odata.
P.S: nu vreau formule, ci doar pareri. Si, din experientele altor topicuri, nu incercati sa imi spuneti sa fac nu stiu ce acatist de nu stiu cate ori, sau nu stiu cate metanii. Am incercat si astfel de formule, cu binecuvantarea duhovnicului bineinteles si nu au functionat in ceea ce ma priveste. Dumnezeu sa ma ierte, poate gresesc, dar uneori un gand a facut de o mie de ori mai mult decat nu stiu cate acatiste citite pe banda.
Multumesc

Imi aduc aminte de duhovnicul meu de acum mai multi ani(am plecat de la el ca era la vreo 200 de km departare) , era un om deosebit dar nu mai puteam merge asa departe)care spunea cand nu puteam asculta slujbe lungi,sau spune rugaciuni lungi,zi un psalm (daca vroiam puteam si mai multi) seara dar rar,lent,si sa ascult ce spun,nu numai sa merg inainte. Cum ar veni la psalmul 1 (unde sunt trei puncte, usoara oprire),si atent la ce spun:
1. Fericit barbatul, care n-a umblat în sfatul necredinciosilor... si în calea pacatosilor nu a stat... si pe scaunul hulitorilor n-a sezut;...
2. Ci în legea Domnului e voia lui... si la legea Lui va cugeta ziua si noaptea....
3. Si va fi ca un pom rasadit lânga izvoarele apelor,... care rodul sau va da la vremea sa... si frunza lui nu va cadea... si toate câte va face vor spori....
4. Nu sunt asa necredinciosii, nu sunt asa!... ...

Incetinit ritmul asta nebunesc al lumii,macar ptr putin timp.
Doamne ajuta!