Pr. Arsenie Boca - Canonizare după Sfinții Părinți?

În prealabil postat de ovidiu b.

Cum poţi face o interpretare a titlului cărţii neţinând cont de informaţiile şi explicaţiile regăsite în carte? În ce duh se scaldă aceste interpretări?

In duhul necitirii cartii.
In duhul care zamisleste si nutreste preconceptiile toate.
In duhul beznei celei pline de toata rautatea.

A fost citită şi răscitită cartea, dar se pare că anumite paragrafe sunt omise voit cu scopul de a duce analiza într-o anumită direcţie. Şi când le dai citate concrete care dovedesc contrariul, fraţii noştri "binevoitori" se fac că plouă.

O unguroaică ortodoxă cu suflet de român – Florescu Csilla Gyöngyvér traduce în limba ungară scrieri ale Părintelui Arsenie Boca http://vestitorul.blogspot.ro/2011/0....html#!/tcmbck

– Eu am crezut că acest gând al traducerii este gândul meu, dar sunt convinsă că părintele Arsenie a rânduit aşa. Nu ştiu de ce m-a ales pe mine, am simţit, pur şi simplu, chemarea lui. Nu pot explica… Am avut o dorinţă imensă de a face ceva. Gândul acesta mi-a venit în vara lui 2004 când am constatat, de fapt, că lumea şi maghiarii „mei” nu înţeleg cum să trăiască întru Hristos. O parte din ei trăiesc necununaţi, nebotezaţi. Şi am zis, că nu au ce citi, nu au de unde afla învăţături mântuitoare, fiindcă ei nu au acces la scrierile ortodoxe. Traducând cărţile am avut senzaţia că sunt singura ortodoxă maghiară de pe globul pământesc. Nu ştiam de niciun ortodox maghiar atunci. Aşa simţeam că sunt singură. Aveam doar binecuvântarea duhovnicului meu şi binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Daniel , atunci Episcop vicar de Vârşeţ, care a fost ucenicul părintelui Arsenie. Cu greu am început. Nu cunoşteam termenii duhovniceşti în limba maghiară, aveam doar o carte de rugăciuni si Hymnologionul în limba maghiară. Dar simţeam chemarea părintelui Arsenie şi minunile prin care mă ajuta să duc la bun sfârşit această lucrare.

– L-aţi cunoscut personal pe părintele Arsenie Boca?

Nu l-am cunoscut personal, dar când am ajuns la mormântul lui, şi am îngenuncheat… Parcă-l cunoşteam. Parcă era rudă cu mine. Asta am simţit.

https://www.youtube.com/watch?v=qd8Eru_PaHM

"Toate cuvintele părintelui şi toată construcţia duhovnicească a tuturor cărţilor care au ajuns până la noi, a mesajelor care au ajuns la noi, poartă cu sine, desăvârşit, acest duh al semreniei pe care foarte puţini, foarte puţini din perioada lui şi de după aceea, l-au înţeles.

Nu socotiţi pe părintele un archebuzier, un tanchist al ortodoxiei. Părintele era ca un şoim deasupra tuturor înălţimilor şi modul lui de a fi şi de a trăi în Hristos era, cu desăvârşire, în aşezată semerenie.

Părintele a refuzat să facă din ortodoxie o ideologie. Ortodoxia pentru părintele a fost tot timpul o mărturie de credinţă mai presus de orice program omenesc.

Mesajul pe care l-a transmis părintele totdeauna a fost în Hristos, de dragul lui Hristos, de dragul ca toţi cei care veneau către mănăstire şi către el să crească în Hristos.

În ţinta părintelui n-a fost să facă din noi o turmă care să-l aplaude, o turmă de închinători care habar n-avem de conţinutului vieţii părintelui şi de misiunea lui în mijlocul nostru.

Ţinta vieţii părintelui a fost să ne convertească pe toţi, şi veacurile acelea comuniste chiar, să le convertească toate la Hristos. Nu pentru ifose de sfânt sau de sfinţişor, cum are zice el însuşi, s-a născut Arsenie Boca în mijlocul poporului, ci ca să ne vindece de ifosele de sfinţişori, să ne aducă cu picioarele pe pământ şi să ne aducă aminte că, în mod cert, Hristos este singura realitate pentru care merită, nu doar să murim, ci şi să trăim, nu doar să trăim, ci şi să murim.

Părintele nu s-a născut ca să fie vedetă, el n-a creat în mijlocul poporului un curent de vedetism ortdox şi nici de vendetism, adică de răzbunare. Nu-i nici vedetă, nici vendetă în părintele.

Toată cultura duhovnicească pe care părintele Arsenie o pune la inima noastră este o cultură a respectului faţă de Hristos, faţă de Biserică, faţă de familie, faţă de taină, şi dacă vreţi, faţă de realitatea întrupării lui Hristos în mijlocul nostru." - Pr. Constantin Necula