Postul negru

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Pe scurt, riscul de a tine post la ...lepadarea de sine.
Postul ca voie proprie, dupa tot felul de mestesuguri si scorneli mintoase, fara ascultare de indrumator - ce poate fi decat o alta forma sub care se manifesta egofilia?

Eu cred ca postul e doar o componenta din intregul mai cuprinzator al vietii de credinta. Al unui om aflat in comuniune reala (desertare reciproca, slujire) cu celelalte madulare ale Bisericii.
Postul autist, ghidat de istetimi personale sau de apucaturi schismatice, e cam acelasi lucru cu rugaciunea solipsista. Duh de semeata autoipostaziere, cu nenumarate forme. Deloc mantuitor, deloc iubitor. Pe scurt, un nimic zgomotos si cu pretentii de a fi, totusi, vreo scofala. Nu se trage din izvorul Iubirii, ci din baltoaca iubirii de sine a vremelniciei.

De ce fără ascultare? Sînt duhovnici care aprobă postul negru. Al meu (care a încercat și el în tinerețe sportul ăsta) mi-a zis: ai grijă ce faci, doar să nu exagerezi.

Iubirea este și atunci cînd vezi în jurul tău o lume bolnavă și săracă pe care metoda de față poate s-o ajute să se vindece fără efecte secundare și fără a cheltui banii și timpul fără rost pe la medici și la coadă pentru compensate. O viață întreagă.

Iar a testa pe propria piele metoda este un act de jertfă, pentru că poți mărturisi prin propriul exemplu care au fost roadele concrete, spre folosul celorlalți.

Dar e normal ca oricine nu l-a practicat să găsească diverse motive de natură psihologică / fiziologică să se pună contra. Îți recomand să încerci, ca să-ți fie mai bine.