Cugetari din Dharma

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

"Dar stim ca, pana in ziua de azi, toata creatia suspina si sufera ca in durerile nasterii." (Indiferent de forma in care se manifesta viul. Euglena verde nu face exceptie.)

ROMANI 8,22

Toata samsara este cufundata in suferinta - Primul Adevar Nobil

Paralela este evidenta.

Daca vrei o paralela artistica.

Perspectiva duhovniceasca insa este total diferita.

Din perspectiva crestina, suferinta a inceput o data cu neascultarea. Este alegerea omului, nu planul lui Dumnezeu.

Pe cand in "budhismul" tau, exista din vesnicie, a aparut o data cu aparitia fiintelor (probabil) deci foarte posibil sa fie si impusa (de catre un ... dumnezeu ciudat - ciudat e putin spus)

Suferinta descrisa in budism este de trei feluri:
-suferinta manifesta - experiente care sunt recunoscute de subiect ca stari de suferinta
-suferinta de schimbare ( subtila) - nu este recunoscuta de subiect ca stare de suferinta - este realizata doar prin observare atenta si rationament. Fiintele care nu au putere de conceptualizare nu o pot recunoaste.
-suferinta atotpatrunzatoare (foarte subtila) - nu este recunoscuta de subiect pana cand nu este experimentata direct natura ultima a fenomenelor. Atotpatrunzatoare pentru ca este prezenta in fiecare proces de constientizare. Taramurile samsarice superioare (raiurile) budiste desi sunt libere de suferinte manifeste se afla totusi in puterea suferintei de schimbare si suferintei atotpatrunzatoare.
Toata samsara este in natura suferintei.

Uite vezi, aici s-a rupt firul "paralelei".

Nu exista in crestinism "taramuri samsarice superioare", exista un singura Rai si ala a fost creat pentru om si o data cu intoarcerea acolo, nu mai exista suferinta.

"1. Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este.
2. Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei.
3. Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei.
4. Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut."

Apocalipsa 21


Care este finalitatea in "budhism" -ul tau? Un fel de coma "spirituala"?

Si ca sa revin, dupa teoria ta, suferinta are aceeasi natura vesnnica ca si Dumnezeu? Este parte din Dumnezeu, sau cum?

De ce budhistii sunt ignoranti vizavi de aparitia omului si originea suferintei?

Oare nu cumva dumnezeul budhist este sadic si a dat omului suferinta de la bun inceput?
Atunci cum poate vorbi de compasiune, iubire, bla bla?

Aici e problema.