Alternativa pentru copiii nostri: scoala acasa

[ioan67]

În prealabil postat de simpllu

Nu le putem grăbi copiilor creşterea naturală, nici nu putem să insistăm pe dezvoltarea cognitivă în detrimentul celei socio-emoţionale fără riscul unor consecinţe dezastruoase pe termen lung, chiar pentru toată viaţa. Riscurile cele mai importante sunt: recul în performanţa şcolară, posibil chiar fobie şcolară, retard emoţional, tulburări de comportament şi deviaţie comportamentală, instalarea încă din adolescenţă a unor tulburări psihice şi chiar riscul apariţiei unor tulburări de personalitate, integrare socială dificilă, problematică, adaptibilitate scăzută.

Părinţii au nevoie să înţeleagă şi să accepte cu mai mult firesc "normalitatea" copiilor lor şi faptul că pot fi desebit de inteligenţi fără a fi supradotaţi.

Copii noştri pot fi mai deştepţi şi mai fericii decât noi, dar calea este joaca şi explorarea prin joacă în prima decadă de viaţă, care să le permită dezvoltarea armonioasă a minţii copiilor.

Psiholog Irina Petrea

Curios, draga Ovidiu, insa in afara studiilor inteligentei emotionale (studii care acum sunt o adevarata moda) au venit rezultate din vechea directie - cea a dezvoltarii cognitive/intelectuale.
Sunt destule voci autorizate care afirma, in baza unor cercetari care se tin la linia piagetiana, ca o instructie corecta, abila poate duce la dezvoltari spectaculoase fara a periclita dezvoltarea emotionala. Sunt multi copii foarte robusti intelectual si foarte bine integrati social, creativi, cu buna dezvoltare emotionala.
Se pare ca in final conteaza modul in care educatorul dozeaza "ingredientele" dezvoltarii. In final, tot maiestria pedagogica isi spune cuvantul.

Ca o curiozitate, unul dintre scriitorii antici prezinta pe larg modul in care se facea educatia unui viitor retor. La Roma, ca sa produci un Seneca educatia incepea inca din ...fasa. Doica era aleasa cu mare grija, dupa un profil psiho-comportamental care includea prinrte altele o dictie perfecta, echilibru emotional, voce calda/placuta, frumusete fizica, abilitati pe linia conduitei afective, oarece cultura (in sensul cunoasterii bune a filosofiei, artelor etc.) s.a.m.d. Culmea e ca se pare ca modelul asta educativ functiona din plin si succesul parea garantat. E vorba despre retori, oameni foarte dichisiti in acele vremuri...

Dar noi traim totusi in alte vremuri, cu solicitari dintre cele mai abramburite.
Personal cred ca educatia emotionala (si religioasa!) nu trebuie sub nici o forma neglijata. Daca apar semnele unei discrepante prea mari intre indicii la dezvoltare intelectuala in detrimentul celei emotionale, eu cred ca trebuie intervenit de urgenta. Dar asta o fac numai cei care sunt cu adevarat priceputi sa observe caracteristicile copilului si sa mai si intervina in mod adecvat.

Si as mai adauga un amanunt: internetul. Astazi copiii fac deja educatie tehnologica, TIC.
Aici intervin unii ca Umberto Eco, zicind asa:
http://www.digi24.ro/stiri/actualita...-tragic-419070