Păcatul susținut de Presedinte !

[ioan67]

În prealabil postat de cristiboss56

Ti-am scris ceva mai sus , ca o atentionare :
" Observ cum ii urmăresti postarile lui Culai , si cum aduci in discutie în mod obsesiv pe Rafail Noica .
Inainte erai obsedat de de Părintele Boca :)
Ai un orizont duhovnicesc extrem de limitat , si cum prinzi o brosură, sau un google , repeti până la exasperare acelasi autor si aceleasi informatii, până gasesti ceva "noutăti " :))) "
N'ai priceput nimic si nici n-ai cum , atât te duce mintea si nimic mai mult :)

Păi face aceeaşi greşeală ca Rafail Noica. Şi acesta aduce în discuţie în mod obsesiv pe Sofronie Saharov. Iar acesta pe Siluan şi aşa mai departe, până la Hristos.
De ce e aşa ciudat ca o inimă îndrăgostită să aducă mereu în discuţie pe cel iubit sau/şi preţuit? Nu este, oare, nevoia sinceră a celui care iubeşte pe părintele lui?

Unii oameni au nevoie, cel puţin până la o vreme, să aibă ca un fel de centru al cugetării şi iubirii lor pe un învăţător. Apoi, cu vremea, din raţiuni ştiute doar de Dumnezeu, ei pot fi oarecum "eliberaţi" din dependenţa de cel care îi ajută să se nască, să devină. Presupun că asta se întâmplă şi cu fratele Simpllu şi cred că e un lucru foarte bun, firesc.

Ucenicul e legat organic, prin fire nevăzute, zămislitoare, de maestrul lui.
Oricine a fost ucenic şi/sau maestru cunoaşte bine aceste lucruri.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan67

Ucenicul e legat organic, prin fire nevăzute, zămislitoare, de maestrul lui.
Oricine a fost ucenic şi/sau maestru cunoaşte bine aceste lucruri.

Adevărat, adevărat graiesti, si atunci ucenicul îsi urmează maestrul lui , il "copiază " , se identifică cu el , numai că realitatea din teren nu o confirmă, ci dimpotrivă.
Il vezi tu pe maestrul sa stea nopți pierdute pe net in dispute sterile , sa se faleasca cu învățătura X sau Y si câte si mai câte :)
Ori te identifici cu maestrul , ori nu , ori iubesti , ori nu !
Nu poți sluji la doi stăpâni, Ioane :)
Apoi , pupatul ăsta in fund dintre voi a devenit mai mult decât amuzant :)))

[simpllu]

Unii devin amuzanți, unii devin ridicoli.

[cristiboss56]

În prealabil postat de simpllu

Unii devin amuzanți, unii devin ridicoli.

Esti cu adevarat ridicol :)))

[ioan67]

În prealabil postat de cristiboss56

Adevărat, adevărat graiesti, si atunci ucenicul îsi urmează maestrul lui , il "copiază " , se identifică cu el , numai că realitatea din teren nu o confirmă, ci dimpotrivă.
Il vezi tu pe maestrul sa stea nopți pierdute pe net in dispute sterile , sa se faleasca cu învățătura X sau Y si câte si mai câte :)
Ori te identifici cu maestrul , ori nu , ori iubesti , ori nu !
Nu poți sluji la doi stăpâni, Ioane :)
Apoi , pupatul ăsta in fund dintre voi a devenit mai mult decât amuzant :)))

Cristian, ce spui tu e valabil, da, privind sintetic procesul devenirii ucenicului (şi al maestrului, că el nu e inert în relaţia cu dicipolul).
Însă, te rog să îţi aminteşti, procesul acesta are mult e etape. Nu se face bătînd din palme şi pot trece ani buni până la o metanoia serioasă. Şi de fapt procesul continuă la nesfârşit, aşa încât ucenicul nici nu e sigur vreodată că e demn de maestrul său.
Deci nu putem cere de la început lui Ovidiu să fie aidoma lui Rafail sau Arseni. Dealtfel, nici măcar nu este acesta sensul discipolatului!
Iar iubirea, Cristian, se poate manifesta în nesfârşite moduri. Pentru unii poate fi chiar pe net, ce ştim noi?...
P.S. Dragă, tocmai mi-ai sugerat că mă pup singur în fund (că doară eu şi simpllu suntem aceeaşi persoană, nu? nu aşa trâmbiţai tu?). Îţi sunt recunoscător şi pentru aceeastă nouă exchibiţie. Mă cam doare însă spatele, de la o vreme... Nu vrei tu să vii şi să îmi arăţi cum se face asta fără dureri?