Psihologie - întrebări

[AlinB]

Daca "asa credeai intr-o vreme" poate erau ceva motive pentru asta, a recunoaste anumite lipsuri/defecte din educatia sentimentala, de viata, etc. pe care (nu) au oferit-o parintii nu inseamna sa-i desconsideri sau sa ignori aspectele pozitive.

Da, probabil esti o persoana cu o sensibilitate sa zicem "excedentara" dar asta devine incomoda mai degraba in contextul lipsei de incredere in sine, care poate fi sabotata sau pur si simplu insuficient cultivata.

La capitolul "sabotare" poate fi binenteles si rodul unei perioade mai tarzii din viata marcate de anumite esecuri, pe diverse planuri.


Da, bagajul asta e uneori parte a problemelor, uneori pur si simplu mai trebuie sa lasi jos din el, dar nu e atat de simplu cum se zice.

[florin.oltean75]

Hehe, pai asta nu intra tot la "mecanisme de compensare"?

Ca in nici un caz nu intra la "recunoasterea naturii non-inerente a evenimentelor, inclusiv cea a starii interioare/simtirii insasi." - mantra care o repeti obsesiv fara sa o treci nitel prin filtrul ratiunii.

Daca ai fi studiat cu un ochi obiectiv tratatul budhist (Lamrim) care explica modul cum se armonizeaza cunoasterea sensibila cu cea apofatica ai fi facut o plecaciune adanca.

Ai fi recunoscut economia interdependenta dintre cele doua. Functia pe care o indeplineste fiecare.

Insa, ti-ai format o impresie gresita ca budhismul se rezuma la "nimic". Si din aceasta vedere stramba ti-ai faurit o arma.

Poate ca in timp vei recunoaste bogatia extraordinara, limpezimea acestui mod de abordare, de gandire a realitatii.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Daca ai fi studiat cu un ochi obiectiv tratatul budhist (Lamrim) care explica modul cum se armonizeaza cunoasterea sensibila cu cea apofatica ai fi facut o plecaciune adanca.

De ce, tu esti sigur ca ai inteles ceva din povestea aia?
Eu zic ca nu.

Nu exista "cunoastere apofatica" in contextul asta.
Vehiculezi niste termeni imprumutati oarecum din crestinism aplicandu-i la o filosofie cu totul diferita, pentru a induce lumea in eroare,

Ai fi recunoscut economia interdependenta dintre cele doua. Functia pe care o indeplineste fiecare.

Nu am o fantezie atat de dezvoltata ca tine.

Insa, ti-ai format o impresie gresita ca budhismul se rezuma la "nimic". Si din aceasta vedere stramba ti-ai faurit o arma.

Dand la o parte realitate ca parte a experientei "spirituale" propuse de tine, nu ramane mare lucru - practic nimic, dumnezeul budhist este intangibil si incognoscibil separat prin insasi natura lui de substanta realitatii in care sunt amplasate fiintele.

Poate ca in timp vei recunoaste bogatia extraordinara, limpezimea acestui mod de abordare, de gandire a realitatii.

Te-am invitat sa o aprofundezi pe alte subiecte deschise pe tema asta, si rezultatel sunt cam slabute, se pare ca nici tu nu prea le-ai aprofundat.