Postul negru

[Moroco]

La adictia pacatuirilor repetate, la sudalma, betie, desfranari, curvie, pofta, minciuna, viclenie, rautate, manipularea rautatii altora si a nemultumirii, la invinovatiri si dezvinovatiri, la justitiopatie, la caderea in necredinta, in sminteala, in ura si razbunare.... si la multe altele... trebuie post si infranare precedate de rugaciune si strigat de ajutor.

Patima e repetarea pacatuirilor si adictia la repetarea pacatuirilor.

Trufia si terorismul ispititor care te rupe de Credinta ca sa te pacaleasca sa crezi in tot felul de dracovenii si aiureli lumesti... asta este mandria iar furia sinucigase si productia de ispita sinucigase folosind orice va veni sa se razbune ca nu te inchini eului tau sau al alesului tau, sefului tau, idolului tau, adica tot eului tau al lumii si daca esti platit pentru asta sau satisfacut si hranit atunci iata PACEA LUMEASCA ca un fel de odihna... defapt e odihna in blestemul luxiferic putiferic liberău!

E deci de postit, e de lucru-infranare urmand Domnului.

Iar limba rea, vicleana si desfranata ce cauta cu ochii pofta e cireasa de pe tort... nu o poti stapani mai ales cand crezi ca ai dreptate ca sa se inchine altii tie pentru bogatiile lumii.

Hristos-Cuvantul a fost si este sarac de toate cele din lume. E foarte greu sa te rupi de lume, sa te smulgi din lume, sa te dezlipesti... e ca si sufletul-plapuma in care nadajduiesti si te invelesti nestiind ca defapt in rautatea lasitatii si a tradarii te innebunesti si te dezmierzi ca un parazit pilos si privilegiat vrand sa mori, vrand sa ajungi in iad, vrand sa te sinucizi si sa fi ingropat sub piramida de la usa bordelului cel mare al babilonului.