Am promis că voi răspunde și la celelalte probleme și vreau să mă țin de cuvânt:
Citat:
În prealabil postat de catalin2
In pasaj nu scrie nici ca s-a tinut la miezul noptii, ci ca predica s-a prelungit pana la miezul noptii.
|
Tocmai. Era o adunare de sabat care s-a prelungit până după apusul soarelui și chiar până la miezul nopții, pentru evrei și primii creștini ziua următoare începea la apusul soarelui și nu la miezul nopții. A doua zi -duminica- fiind o zi normală de lucru, apostolul Pavel a pornit la drum... Și uite așa s-a dus pe râpă singurul argument scripturistic (oricum prea fragil ca să fie luat în seamă) pentru "sfințirea" și "binecuvântarea" duminicii...
Citat:
În prealabil postat de catalin2
Probabil nu stii care e originea cuvantului Duminica, cuvântul provine din latinul Dies Dominus, adică Ziua Domnului.
|
Așa cum ți-a răspuns deja Grasu, termenul
Dies Domini a început să fie folosit pentru ziua întâia a săptămânii doar după Sinodul de la Aquilea (386), până atunci i se spunea
Dies Solis - așa apărând și în decretul duminical al lui Constantin de la 321.
Citat:
În prealabil postat de catalin2
A fost o confuzie, am vrut sa raspund profetului si am gasit un articol pe wikipedia in care nu se preciza provenienta cuvantului.
|
E un lucru îmbucurător când ne revenim din confuzie. Să ne lumineze Domnul și în celelalte privințe!
Citat:
În prealabil postat de catalin2
Asta era si ideea, ca noi nu serbam o sarbatoare iudaica, ci coborarea Duhului Sfant, intamplarea a facut ca aceasta sa aiba loc in timpul sarbatorii evreiesti.
|
Dragul meu, în niciun caz întâmplarea! S-a împlinit Scriptura așa cum era în Planul lui Dumnezeu. În Biblie nimic nu e la întâmplare, toate sărbătorile evreești erau date cu un scop precis, iar împlinirea lor în viața lui Hristos și a Bisericii s-au realizat întocmai.
Citat:
În prealabil postat de catalin2
In schimb voi serbati Sabatul dupa modelul evreiesc.
|
Noi serbăm sabatul după modelul dumnezeiesc, așa cum îl vedem în viața lui Hristos și a apostolilor. Nu cu inutile adăugiri fariseice, dar nici cu "inovații" bisericești (printre care socotirea zilei de odihnă de la miezul nopții).
Citat:
În prealabil postat de catalin2
Asta e o noua gaselnita adventista, in felul asta se poate schimba orice pasaj din Biblie dupa orice invatatura existenta in lume. Sf. Ioan spune ca era in Patmos si in ziua Domnului a avut o viziune, adica spune ca in ziua aceea a venit Duhul si a avut acea viziune. In traducerea protestanta "În ziua Domnului eram în Duhul." nu ar avea nicio logica daca e vorba de ziua de pe urma.
Dar eplicatia asta e de la tine, pentru ca cea oficiala adventista spune ca e vorba de ziua sabatului, nu de ziua de pe urma. http://www.adventist.ro/index/convin...7-sabatul.html Macar urmeaza explicatiile adventiste, ca sa nu analizam si interpretarile personale.
|
Cu privire la
Apoc.1,10 sunt trei interpretări posibile, însă
în niciuna din ele nu intră prima zi a săptămânii. Interpretarea clasică e cea cu "ziua Domnului"-ca zi de odihnă, în care acea zi pentru apostolul Ioan nu poate fi decât sâmbăta. A doua interpretare pe care eu personal o agreez (iarăși accentuez: e o părere personală, nu o dogmă a Bisericii AZȘ) este "ziua Domnului"-ca zi măreață a revenirii Lui așa cum apare ideea din contextul versetelor dinainte (în special
7 și
8) și în care apostolul iubit a fost dus în viziune.
A treia interpretare nici nu merită s-o discutăm, această accepțiune a zilei domnului (
κυριακή ήμέρα) fiind departe de contextul capitolului 1.
Încă ceva: respectând principiile hermeneutice, în niciun caz nu "
se poate schimba orice pasaj din Biblie după orice învățătura existentă în lume" cum ai impresia.
Citat:
În prealabil postat de catalin2
Iar ca scrie ziua Domnului in loc de Sabat in Noul Testament as dori sa vad si eu un citat (scrie doar de ziua din urma cand spune "ziua Domnului").
|
Aceasta e ideea! E unul din motivele pentru care agreez varianta a II-a. Deși în VT apare această expresie legată de Sabat, în NT "ziua Domnului" se referă în general la ziua de apoi. Există doar o singură legătură (Marc.2,28) Dacă Iisus este
Domnul zilei, și ziua [sâmbetei] este a Domnului. Desigur nu vei fi de acord cu această logică și în loc s-o combați, mai bine vino tu cu un citat în care să apară ziua întâia a săptămânii ca "
zi a Domnului". Căci:
Atenție! Adventiștii n-au mâzgălit
Apoc.1,10 scriind "
în ziua Sâmbetei eram în Duhul", ci ortodocșii și-au permis să traducă "
Am fost în duh în zi de duminică".
Citat:
În prealabil postat de catalin2
In concluzie cel putin in doua exemple date de mine scrie de ziua Domnului, duminica, prima zi a saptamanii. In schimb tinerea sabatului de apostoli si crestini e doar in imaginatia adventista
|
Vezi? Norocul tău că n-am pus pariu că-ți luam banii!

:
Citat:
În prealabil postat de osutafaraunu
"Minciuna" inventată de adventiști fiind care? Că în Scriptură nu scrie nimic de poruncirea ținerii duminicii? Demonstrează cu Scriptura că e o minciună! Ai acum ocazia! Pe cât punem pariu că n-o vei face?
|
Citat:
În prealabil postat de catalin2
Afara de explicatii puerile, ca predicau in templu de sabat, logic ca in prima zi, ziua Domnului nu mai aveau cui sa predice decat femeii de serviciu care facea curat la templu.
|
Dacă-ți aduci aminte, explicațiile "puerile" spuneau că la Templu se adunau în fiecare zi, însă predica și rugăciunea în sabat se ținea atât pentru evrei cât și pentru neamuri (fără
background sabatarian) și nu doar la Templu, ori sinagogi, ci și în mijlocul naturii.

Asta în cazul că ai uitat subit acele argumente...
Citat:
În prealabil postat de catalin2
Nici nu e vorba de o treditie orala, e scris negru pe alb in acele documente ca tineau duminica. Pentru ca tu ai spus ca abia Sf. Constantin a impus duminica, atunci nu era vorba de istorie? Sf. Constantin a dat o lege pentru tara, cand a dat decretul cu ziua de odihna duminica. Pentru imperiu, nu pentru Biserica, dar luat dupa ce sarbatoreau crestinii atunci. Asadar Sf. Constantin a luat sarbatoarea crestina si a dat-o in imperiu, nu decretul a impus sarbatoarea crestina.
|
Unii țineau într-adevăr duminica, alții nu. "Impunerea" a urmat mai târziu în istorie când s-au aprins rugurile și când "sâmbătarii" au fost trecuți prin ascuțișul sabiei cu neveste și copii cu tot. Și stai așa că Istoria Lumii încă nu s-a încheiat...