Reglarea naturala a conceptiei

[andreicosmovici]

Va propun o temă pentru care aștept părerea ortodocșilor. Dacă se poate, ar fi excelent să fim toți succinți, lipsiți de patimă (în discuție) și cât se poate de argumentați, ca să avem folos reciproc. Concret, sugerez organizarea răspunsurilor în maximum trei paragrafe, nu foarte mari, ca să poată fi citite cât mai multe răspunsuri, de către cât mai mulți oameni.

Biserica catolică s-a pronunțat asupra moralității metodelor naturale de reglare a concepției. În 1968 a apărut enciclica Humanae Vitae, document esențial și de referință. Cu alte cuvinte, pentru "motive serioase", soții se pot bucura de viața conjugală chiar și atunci când știu că sunt șanse foarte mici să apară o sarcină. În treacăt, reamintesc faptul că metodele naturale de reglare a concepției înseamnă, de fapt, identificarea perioadelor de fertilitate și infertilitate la femeie, în cadrul unui ciclu, pe baza unor semne oferite chiar de corpul femeii: temperatura (bazală), mucusul cervical sau deschiderea și consistența colului uterin.

Sunt trei probleme legate de acest subiect la care, personal, aștept răspuns de la frații ortodocși, și anume:
- există o poziție unică și universală, în cadrul Bisericii Ortodoxe, pe acest subiect, așa cum există o poziție în cadrul Bisericii Catolice, și care să constituie o referință unică pentru cei care doresc să fie ortodocși în faptă, și nu doar cu numele? Dacă da, care este documentul cu pricina? Dacă nu, un ortodox "normal", "obișnuit", de cine să asculte?
- există o confuzie între metodele contraceptive și metodele naturale de reglare a concepției. Din păcate, cele din urmă sunt numite contraceptive, deși nu se intervine cu nimic în actul sexual: acesta este complet (există ejaculare exclusiv "înăuntru"), iar soții sunt deschiși la viață (nu vor avorta), chiar dacă metoda naturală "dă greș". Deci, față de metodele contraceptive care intervin activ în actul reproductiv (împiedică ovulația, nidația, întâlnirea dintre spermatozoid și ovul sau), metoda naturală nu face nimic la acest nivel, ci ține doar cont de ritmurile naturale din cadrul unui ciclu, pentru a spune soților când se instalează o perioadă fertilă, și când nu. Totuși, în Biserica Ortodoxă, pare să existe aliniere între "metode contraceptive" și "metode naturale" care, așa cum am spus mai sus, nu intervin cu nimic în derularea fizică a actului conjugal. Există documente ortodoxe care lămuresc de ce metodele naturale sunt "contraceptive", și aici mă refer mai ales, ca să nu spun exclusiv, la partea fizică a actului conjugal?
- Biserica Ortodoxă nu acceptă, ca scop al căsătoriei, ceea ce Biserica Catolică numește "remedium concupiscentiae", și care, pentru aceeași Biserică Catolică, reprezintă unul din scopurile căsătoriei alături de încă două: "procreatio" și "mutuum adiutorium". Din ce am citit, există o rezervă a Bisericii Ortodoxe față de plăcere în sine, aceasta din urmă fiind privită ca o consecință izvorâtă din căderea din Rai, și o manifestare certă a ruperii legăturii dintre Dumnezeu și om. Deci, dacă chiar "trebuie", atunci soții, în optica ortodoxă, trebuie să aibă relații conjugale numai atuci când intenționează să aibă copii. Dar, vin și întreb: dacă un rău este rău în sine, de ce este mai puțin rău în alt context? Dacă Biserica Ortodoxă propovăduiește evitarea plăcerii în sine, de ce ar fi totuși în regulă această plăcere în anumite condiții, și anume doar atunci când dorești să ai copii?

Un aspect final (am depășit trei paragrafe... :-)) privește conceptul de "paternitate responsabilă", lansat de Biserica Catolică în documentul amintit la început, Humanae Vitae. Cu alte cuvinte (spune Biserica Catolică), dacă într-o familie apar motive serioase care cer amânarea venirii unei sarcini (boală, perioadă financiară dificilă etc), atunci, doar pentru aceste motive serioase, și doar având în vedere o amânare, soții se pot bucura de viața conjugală, utilizând pentru aceasta exclusiv metodele naturale de reglare a concepției. În opinia mea, ideea acestei poziții presupune că, dacă femeia are niște ritmuri firești ale ciclului, lăsate de Dumnezeu, prin care o jumătate din ciclu este fertilă, iar cealaltă jumătate este infertilă, atunci înseamnă că Dumnezeu a delegat soților decizia de a alege momentul în care să vină copiii, în conformitate cu o "paternitate responsabilă". Adică, dacă știi că soția tocmai a avut a treia cezariană, conform Bisericii Catolice este moral să ai relații conjugale fiind conștient că nu poți avea copil, dar numai pentru o anumită perioadă, conform cu situația concretă. Adică, prevezi ca, în loc să aibă loc o nouă sarcină la trei luni de la cea de-a treia naștere prin cezariană, să programezi nașterea la un moment ulterior, stabilit (să zicem) de comun acord cu medicul. Nu considerați că un astfel de comportament este cel puțin prudent? Care ar fi poziția Bisericii Ortodoxe într-un caz similar celui de mai sus?

Subiectul este destul de vast, sper că vom avea ocazia să-i atingem toate aspectele. Aștept părerile voastre!