Calendarul este un sistem de masurare a timpului, care indica du­rata si subdiviziunile lui. Termenul de calendar vine de la cuvantul lati­nesc kalendae (a chema, a convoca), prin care romanii indicau in general prima zi a fiecarei luni, cand toti ce­tatenii erau chemati (convocati) in adunarea publica din forum, pentru a li se aduce la cunostinta, prin viu grai, lucruri de interes public-cetatenesc.

 

Primele calendare au luat nastere din nevoia pe care au simtit-o oa­menii de a-si fixa in timp sarbatorile religioase si de a introduce o regu­laritate periodica in ocupatiile lor din viata zilnica. Ele se intemeiaza pe miscarea astrelor pe bolta cereasca, si mai ales a lunii si a soarelui, cei doi luminatori ai cerului, facuti de Dumnezeu si pusi de El "sa fie semne, sa deosebeasca timpurile anului, zilele si anii", precum spune Scriptura. (Facere I, 14).

 

Ca orice unitate de masura, ziua solara medie are si ea multiplii si submultiplii ei, si anume :

a)  Orele, minutele si secundele de timp (ziua e impartita in 24 ore, ora in 60 de minute, minutul in 60 de secunde);

 

b)  Saptamana, adica intervalul de timp dintre doua faze consecuti­ve ale lunii de pe cer : dintre luna noua si primul patrar, sau de la pa­trarul prim la luna plina, de la luna plina la patrarul ultim s.a.m.d., inter­val care dureaza aproximativ sapte zile;

 

c)  Luna lunara, adica intervalul de timp care ii trebuie lunii de pe cer sa faca o rotatie completa in jurul pamantului si sa re­vina la aceeasi faza : de la luna noua la luna noua, de la luna plina la luna plina.

 

d)  Anul tropic, solar sau astronomic, adica intervalul de timp in ca­re pamantul face o rotatie completa in jurul soarelui sau rastimpul din­tre doua treceri consecutive ale soarelui la echinoctiul de primavara. Deoarece anul tropic nu se compune dintr-un numar exact de zile, n-a putut fi luat ca unitate de masura, pentru ca atunci ar fi trebuit ca una din zile sa apartina la doi ani consecutivi. De aceea s-a adoptat ca unitate de masura anul civil sau calendaristic, care in fond e un an con­ventional, obtinut din anul tropic prin inlaturarea fractiunii de zi. Si deoarece anul civil nu coincide exact cu cel tropic (astronomic), s-a cau­tat sa se aduca din timp in timp corectari calendarului, in diferite mo­duri, pentru a se restabili coincidenta anului civil cu anul astronomic. Asa s-a nascut problema calendarului. Greutatea de care se izbeste adica orice calendar sau orice sistem de inregistrare si de masurare a timpu­lui este sa se gaseasca o modalitate sau o formula, dupa care anul civil-calendaristic, care e intrebuintat in uzul zilnic si care opereaza numai cu zile intregi, sa fie adus in acord cat mai mult cu anul tropic sau ceresc.

 

Cele mai vechi popoare cunoscute in istorie au avut calendare lu­nare, adica si-au intocmit calendarele dupa miscarea de rotatie a lunii in jurul pamantului.

 

Egiptenii au fost cei primii la care s-a folosit un calendar solar, adica bazat exclusiv pe miscarea aparenta a soarelui pe bolta cereasca, adica de fapt pe miscarea de revolutie a pamantului. El a fost insa perfectionat de romani, prin calendarul iulian, care sta la baza cronologiei moderne.

 

• Calendarul din carbuni si de ceapa din noaptea Anului Nou
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii