Mulţi care erau consideraţi la început neplăcuţi, au avut în conformitate cu iconomia lui Dumnezeu un rezultat folositor, aşa cum s-a petrecut şi cu Iosif şi cu fraţii lui347, şi cu David, atunci când era persecutat de către Saul348. La fel se petrece şi cu acest loc sfânt; la început, aşadar, mormântul învierii a fost asigurat prin peceţi şi prin pază349, iar aceste două lucruri au dovedit învierea lui Hristos.

Vezi această piatră, iudeule? Este mărturie a Celui care aici a înviat din morţi. îngerii au răsturnat această piatră350, pe care duşmanii au pus-o la mormânt ca o pecete. Avem ca martori soldaţii, care au văzut pe cineva cu chip de om, iar piatra cum este dată la o parte.

Dar în mintea mea trec toate cele ce s-au petrecut de la început şi, pe de o parte, găsesc mormântul acesta ca izvor al învierii, iar pe de altă parte, ca piatra cea păzitoare a celor morţi; căci ea a primit pe Dumnezeu, ca să se arate, celor care aveau nevoie, comoara vieţii.

Intoarceţi-vă aici mintea voastră şi veţi înţelege adeverirea tainelor. Moise, aşadar, cel ce a predat legile, atunci când a ieşit351 din Egipt şi a intrat în pământul lui Madian, a răsturnat o piatră de la izvor ca să poată adăpa turmele352. Voi sunteţi turmele cele cuvântătoare, iar îngerul, de dragul vostru, a răsturnat piatra cea minunată, ca să vă adape pe toţi, dar nu cu apă simţitoare, ci cu băutura cea nemuritoare, pe care o izvorăşte acest loc al învierii.

Veniţi şi beţi băutura cea nemuritoare, a cărei degustare, de vreme ce Hristos a gustat-o, vă duce în ceruri. In mod limpede, deci, şi profetul Isaia, văzând dinainte acestea, a spus:

„Toţi câţi aţi însetat, mergeţi şi beţi din aceste izvoare, şi toţi câţi nu aveţi bani, mergeţi şi cumpăraţi fără de bani şi beţi"353.

Şi fiindcă aţi văzut în taină izvorul cel adânc ca o fântână, [adică,] învierea lui Hristos, acelaşi [Isaia] spune într-un alt loc: „Scoate-ţi apă din aceste izvoare ale mântuirii şi beţi"354.

Cine sunt cei care însetează? Voi sunteţi, cei care din cauza însetării aţi străbătut atâta drum. Fiindcă, după cum David ar fi putut să spună despre sfintele locuri, aşa şi unii dintre voi ar spune: „Aşa cum cerbul aleargă cu dorinţă spre izvoarele de apă, aşa şi sufletul meu aleargă de dor după Tine, Dumnezeul meu"355. De aceea, deci, fiindcă aţi găsit izvoarele în această cetate356, aşteptaţi pe Cel care va scoate pentru voi apă din fântânile cele tainice.

Cine sunt, aşadar, cei care scot această apă sensibilă? Suntem noi, cei care am primit învăţătura. Fiindcă apa acestui izvor tainic este, deci, Sfânta Scriptură, iar ciubărul357 este propovăduirea noastră, să purtăm în faţă propovăduirea cuvântului dumnezeiesc.

Aici este locul de predicare al îngerilor, fiindcă din acest loc au vorbit Apostolilor, spunându-le: „Nu căutaţi pe Cel viu între cei morţi; a înviat, nu este aici"358.

O, tainele cele nemuritoare! îngerii au fost puşi ca martori ai învierii, fiindcă profeţii nu au fost crezuţi de către iudei. Mulţimea soldaţilor păzea mormântul, iar saducheii credeau că mărturia îngerilor va fi considerată drept mincinoasă. Paznicii erau împotrivă, după cum saducheii cu uşurinţă spuneau minciuni, înspăimântaţi [fiind] de pedeapsă, căci au ucis Bărbat nevinovat, prin răstignire. Au încercat, deci, să ascundă adevărul de Apostoli, ei care încercau să lucreze împotriva lor.

Iată, deci, întregul adevăr, adică nimeni să nu-i aibă drept martori pe adversarii lor; fiindcă atunci când adversarii susţin [cauza] nu mai există investigare. Jos se găseau şi
giulgiurile, deoparte, de asemenea, şi mahrama, care ar fi fost mai sigur un ştergar; fiindcă aşa este numită mahrama de către iudei. Oare gol L-au luat pe Hristos, cei care L-au furat? Sau oare cei care se grăbeau să-L fure, dacă, desigur, L-au furat, ar fi întârziat ca să-i scoată hainele ca după aceea din nou să-L îngroape?

Cum, deci, se susţine ceea ce saducheii cereau paznicilor să spună: „Spune-ţi că ucenicii Lui au venit, în timp ce noi dormeam, şi L-au furat; iar noi îl vom îndupleca pe dregător"?359

Care a fost, deci, motivul pentru care giulgiurile au fost găsite în mormânt, dacă nu cumva pentru a arăta că cei care înviază din morţi nu au nevoie absolut deloc de hainele celor de pe pământ? Dar voi prezenta şi mărturia pe care fericitul David o spune despre Hristos, că atunci când va învia va purta îmbrăcăminte cerească: „Domnul împărăţeşte, întru podoabă S-a îmbrăcat"360. Că acest cuvânt a fost profeţit pentru învierea lui Hristos este limpede, deoarece după înviere, [Hristos] a spus: „Mi S-a dat toată puterea în cer şi pe pământ"361.

Purtând, aşadar, podoabă împărătească, a dispreţuit nimicnicia hainelor pământeşti. De ce însă giulgiul era la o parte, separat de mahramă? Fiindcă în acesta se vedea dovada preoţiei, deoarece pe cap se oferă harul Duhului Sfânt. Giulgiul descoperă, deci, cele două rânduieli la înmormântarea Mântuitorului: rânduiala poporului şi rânduiala preoţilor, fiindcă au o lucrare specială.

Le-a lăsat, dar, pe acestea în mormânt, nu numai ca să fie un indiciu al învierii Sale, ci şi pentru binecuvântarea noastră în Biserică. Aşa cum Ilie, atunci când a fost ridicat [la cer], a aruncat cojocul lui Elisei ca să-i fie spre ajutor362, în acelaşi fel şi Hristos, când S-a urcat la ceruri, a lăsat veşmintele Sale Apostolilor, ca împreună-moştenitori ai harului. A lăsat giulgiul şi mahrama Apostolilor, pentru rânduiala Bisericii.

Să vină piatra ca un martor al învierii. Aşadar, de ce somn adânc au fost stăpâniţi paznicii care dormeau la vremea în care piatra a fost îndepărtată de la gura mormântului? Aveau nevoie de caznale şi cârlige, de dălţi şi de diferite unelte din fier, ca să poată da la o parte piatra, care era blocată cu pene. Cum, deci, se susţine cuvântul: „De vreme ce ucenicii Lui au venit, L-au furat şi au fugit"363? Eu însă vă dovedesc şi din Vechiul Testament despre această piatră, că va deveni un martor mare, astupând [gurile] duşmanilor] în numeroase feluri. Fiindcă şi Iacov a uns cu ulei piatra364, fără să arate nimic altceva decât alegerea celor care vor deveni martori ai pietrei. Şi Moise, în pământul Madian, a fost slăvit de către piatră365, care a dat mărturie că el are putere împărătească.

Şi Samuel a spus că, pe această piatră, Dumnezeu S-a făcut ajutorul nostru; şi a numit această piatră Eben-Ezer, care se tâlcuieşte „Dumnezeu ne-a ajutat nouă"366.

Dacă Vechiul Testament pune, deci, în mijlocul mărturiilor chiar şi pietre, acum şi piatra este mărturie a calomniei saducheilor, deoarece patriarhul Iacov spunea lui Laban: „Acest munte să fie martor"367. In chip adevărat şi noi să spunem iudeilor, că dacă nu au crezut că Hristos S-a ridicat la ceruri, iată, martor este şi muntele înălţării, de pe care [Hristos] S-a ridicat la Tatăl Său, de vreme ce i-a părăsit pe Apostoli368.

Nu scap din vedere şi o altă taină care se ascunde în piatră, fiindcă chiar dacă era asigurată cu peceţi, ea a devenit martor împotriva duşmanilor, care aduc obiecţii împotriva ei.

Cine, oare, nu se va dezgusta de poporul cel necredincios al iudeilor, fiindcă în toate cele pe care le cercetează sunt de acord dar nu le cred? Cine, deci, nu se va îndepărta de ei, văzându-i că înaintează în răutate şi că devin fără de minte faţă de evlavie? După cum spune despre aceştia şi profetul Ieremia: „Sunteţi înţelepţi numai în a face răul, dar binele nu ştiu să-l facă"369.

Voi, iubiţilor, având temelie în credinţa noastră cea sfântă370, credeţi că locul învierii lui Hristos este izvor de mărturie, având tălmăcirea la care ne-am referit drept mare argument. Fiindcă potrivnicii noştri nu au înţeles că se îndepărtează, ca robii care pregătesc răsturnarea stăpânilor lor. De aceea, deci, au fost respinşi de la odihnă, în timp ce noi am fost primiţi.

După cum lui Isaia, desigur, aşa şi nouă ne spune Dumnezeu: „Tăceţi înaintea Mea, ostroave multe"371; dar în insule nu locuiesc iudeii, ci neamurile [idolatre]. Şi fiindcă glasul lui Hristos s-a adresat popoarelor harului, şi David a spus: „Domnul împărăteşte; să se veselească insule multe"372.

Desfătându-ne noi cu adevărat, prăznuind începutul învierii noastre, să-L slăvim pe Dumnezeu, Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Efrem Sirul

Fragment din cartea "Erminii scripturistice", Editura Doxologia

Cumpara cartea "Erminii scripturistice"

 

Note:

347 Cf. Fc. 45, 5.
348 Cf. I Rg. 24.
349 Cf. Mt. 27, 66.
350 Cf. Mt. 28, 2.
351 Literal: a evadat.
352 Cf leş. 2,17.
353 Is. 55,1.
354 Is. 12, 3.
355 Ps. 41, 2.
356 Fiind vorba despre Sfântul Mormânt, este evident aici faptul că Sfântul Efrem se referă la cetatea Ierusalimului.
357 Literal: cada.
358 Lc. 24, 5-6.
359 Mt. 28,13-14.
360 Ps. 92,1.
361 Mt. 28,18.
362 Cf IV Rg. 2,13.
363 Mt. 28,13.
364 Cf. Fc. 28,18.
365 Cf. leş. 17, 6.
3661 Rg. 7,12.
367 Fc. 31, 48.
368 Cf. Mt. 28,16; Fapte 1, 2
369 Ier. 4, 22.
370 Cf. Iuda 20.
371 Is 41, 1; 45, 16
372 Ps. 96,1.
 

• Sfantul Mormant - Olga Greceanu
  Publicat in : Religie
• Capela Ingerului si Sfantul Mormant
  Publicat in : Biserica in lume
• Minunea de la Sfantul Mormant si Martirul Sfintei Lumini - Anul 1326
  Publicat in : Sfintele Pasti
• Slujba de noapte la Sfantul Mormant
  Publicat in : Reportaj

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: