Serafim,

Prin Harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Germaniei, Austriei si Luxemburgului si
Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale si de Nord

Iubitului cler, cinului monahal si dreptmaritorilor crestini din ceasta de Dumnezeu pazita Arhiepiscopie, har, mila si pace de la Dumnezeu Tatal, iar de la noi parinteasca binecuvantare.

Preacucernici Parinti si iubiti credinciosi,

Va adresez acest Cuvant Pastoral la inceputul Postului Mare din dorinta de a va pune la inima cateva indrumari duhovnicesti care sa va fie calauza pentru perioada acestui Sfant Post.

Dupa cum stiti, Biserica noastra Ortodoxa este o Biserica a Traditiei pentru ca tine intru toate credinta si Traditia Bisericii crestine dintru inceput. Forta duhovniceasca a Ortodoxiei consta tocmai in aceasta fi delitate fata de Traditia vie a Bisericii, "una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca”.

Omul ramane acelasi de-a lungul istoriei, chiar daca conditiile exterioare in care traieste se schimba de la o epoca la alta. Cu atat mai mult, Biserica nu se schimba dupa "duhul lumii” sau dupa moravurile societatii decat cu riscul de a se denatura pe ea insasi si a-si pierde credinciosii.

Asa precum Mantuitorul Hristos, "ieri, astazi si in veci este acelasi” (Evrei 13, 8), tot astfel si Biserica cu care Hristos se identifi ca, este deasupra vremurilor, desi imbratiseaza viata concreta a omului cu toate problemele lui. Tocmai de aceea credinciosii tin la Biserica pentru ca in ea gasesc cea mai puternica ancora a vietii lor care-i scoate din tumultul lumii si le da nadejdea mantuirii vesnice si a izbavirii din necazuri si primejdii, ajutandu-i sa-si regaseasca linistea sufleteasca si pacea inimii.

Pentru aceasta noi toti suntem chemati de Dumnezeu sa ne iubim Biserica, sa iubim slujbele ei, mai ales Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, sa iubim intimitatea cu El, rugandu-ne cat mai mult acasa, la biserica, pe drum, la lucru, in toata vremea si in tot locul, sa iubim postul si infranarea de la placerile trupesti, sa iubim milostenia si facerea de bine fata de semenii nostri afl ati in nevoi si sa traim in pace si intelegere cu toti, in familie si in societate. Tot ce facem sa facem din iubire! Sa facem totul pentru Dumnezeu Care ne iubeste pe toti fara masura, indiferent ca suntem sau nu suntem vrednici.

Astazi este "Duminica Izgonirii lui Adam din rai”. Adam si Eva au pierdut raiul pentru neinfranarea lor. Caci prima porunca pe care le-a dat-o Dumnezeu a fost tocmai postul: "Din toti pomii din rai sa mananci. Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, negresit vei muri” (Facere 2, 16-17). Postul, ca infranare totala de la mancare si bautura pentru o perioada, mai lunga sau mai scurta, este socotit in toate religiile lumii ca un act de credinta, care dovedeste stapanirea de sine si libertatea fata materie.

Prin post, omul se ridica deasupra legilor firii si-si arata superioritatea fata de celelalte creaturi. Evreii posteau de doua ori pe saptamana (cf. Luca 18, 12), martea si joia. Crestinii au postit dintru inceput miercurea si vinerea; miercurea intru amintirea vinderii Mantuitorului de catre Iuda, iar vinerea intru pomenirea Patimilor Domnului si a mortii pe cruce. Postind in aceste zile, participam si noi la suferintele Mantuitorului si ne impartasim de darul Sau, adica de biruinta invierii. Crestinii s-au pregatit intotdeauna pentru sarbatoarea Invierii Domnului prin post de 7 saptamani. In vechime, postul Pastilor se tinea cu deosebita severitate, adica nu se manca si nu se bea nimic pana seara. Asa a aparut "Liturghia Darurilor mai inainte sfintite” care se savarseste in Postul Mare, seara, impreuna cu Vecernia, pentru ca sa nu se intrerupa postul prin impartasirea cu Sf. Taine. Astazi, putini sunt aceia care mai tin postul pana seara.

Totusi, cine are ravna deosebita sau cei ce se afla in greutati mari este bine sa incerce sa posteasca macar vinerea, daca nu si miercurea, pana seara sau cel putin pana la ora 3 dupa amiaza, cand Mantuitorul a murit pe cruce. Acestia vor constata ca este foarte usor sa ti un post mai sever. Chiar si stiinta medicala recomanda astazi infranarea totala de la mancare si bautura, timp de 15-20 de ore, de doua ori pe saptamana (!!!), pentru prevenirea cancerului si a altor boli.

Apoi sa nu uitam ca postul se refera si la cantitatea mancarii. Nu putem sa ne imbuibam cu mancare de post si sa credem totusi ca am postit. De asemenea in timpul postului si rugaciunii, cei casatoriti se infraneaza si de la unirea conjugala, dar numai daca ambii soti sunt deacord, cum indeamna Sf. Ap. Pavel (I Cor 7, 5).

Totusi postul este bine primit de Dumnezeu numai atunci cand este insotit de infranarea de la pacat. Iata ce spune o cantare liturgica de la inceputul Postului Mare: "Sa postim post primit, bineplacut Domnului; postul cel adevarat este instrainarea de rautati, infranarea limbii, lepadarea maniei, departarea de pofte, de clevetire, de minciuna si de juramantul mincinos. Lipsirea de acestea este postul cel adevarat si bineprimit”. Postul este de asemenea nedespartit de rugaciune. Demonii nu pot fi alungati decat cu post si rugaciune (Matei 17, 21). De aceea sa incercam sa ne rugam si mai mult in timpul acestui Post.

In unele din parohiile noastre a devenit deja traditie ca in timpul Posturilor cel putin 20 de credinciosi sa citeasca zilnic cate o catisma din Psaltire, astfel incat Psaltirea intreaga se citeste in fi ecare zi. La citirea Psaltirii facem metanii dupa fi ecare catisma si-L rugam pe Dumnezeu sa ne implineasca cererile care sunt dupa voia Lui. Ce frumos ar fi daca acest obicei al citirii Psaltirii s-ar introduce in toate parohiile!

De post este strans legata si milostenia adica ajutorarea celor in nevoi. Primii crestini puneau deoparte ceea ce economiseau prin post si imparteau saracilor. Milostenia este una din cele mai mari virtuti. Ea este expresia concreta a dragostei fata de semeni. "Fii mei, sa nu iubim cu vorba, ci cu fapta si cu adevarul”, ne indeamna Sf. Ioan, apostolul iubirii (I Ioan 3, 18). Sa nu uitam ca la judecata din urma, Dumnezeu ne va judeca tocmai dupa faptele facute semenilor nostri aflati in nevointa, cu care Domnul Hristos se identifica (Matei 25).

Dumnezeu asteapta de la noi sa avem o inima buna, o inima compatimitoare, care nu ramane insensibila la durerea si nevoia semenului, ci ii vine in ajutor. Chiar daca suntem saraci, sa ne gandim ca altii sunt si mai saraci ca noi si sa nu incetam sa facem milostenie din putinul pe care-l avem. O vorba din popor spune: cine ajuta pe sarac, ii imprumuta lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu ramane niciodata dator. El rasplateste insutit toata fapta buna si aici pe pamant si in cer. "Mai fericit este a da decat a lua”, zice Mantuitorul (FA 20; 359. Stiinta de astazi confirma si ea acest adevar caci cercetarile arata ca creierul omului care face milostenie degaja un hormon specific care-i inunda inima de fericire.

Intrucat in tara noastra este multa saracie, mai cu seama in familiile cu copii multi, Consiliul eparhial al Mitropoliei noastre adreseaza tuturor parohiilor indemnul de a sustine initiativa: "burse pentru copii din Romania”. Am inceput deja acest proiect in judetele Botosani si Vaslui unde prin manastirea Popauti din Botosani si parohia din Negresti - Vaslui am facut o ancheta sociala identifi cand peste 80 de copii care traiesc intr-o saracie de nedescris.

Pe acesti copii dorim sa-i ajutam cu burse de 25 de euro lunar. Donatorii vor trimite banii intr-un cont special al Mitropoliei deschis numai pentru acest scop. Ei vor fi trimisi mai departe, lunar, in contul celor doua institutii bisericesti care vor plati diferitelor magazine cumparaturile facute de copii pe baza de bonuri. Copiii vor putea cumpara cele necesare in afara de tigari si bauturi. In felul acesta suntem siguri ca banii vor fi folositi cum trebuie.

Avem deja listele cu ancheta sociala a acestor copii pe care le vom trimite Preacucernicilor Preoti pentru a fi puse la dispozitia credinciosilor. Credinciosii pot alege un copil sau mai multi pentru a-i ajuta fie lunar, fie prin donatii sporadice.

Duminica de astazi se mai numeste si "Duminica iertarii” pentru ca nu putem incepe Postul Mare fara sa ne iertam unii pe altii. Evanghelia acestei Duminici incepe tocmai cu cuvintele Mantuitorului: "De veti ierta oamenilor greselile lor si Tatal vostru Cel ceresc va va ierta greselile voastre. Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru Cel ceresc nu va va ierta greselile voastre” (Matei 6, 14-15).

Fara iertarea semenilor nici postul, nici rugaciunea nu sunt primite de Dumnezeu. Mania, ura, tinerea de minte a raului ne ruineaza, incetul cu incetul, sanatatea sufleteasca si trupeasca. Cercetarile medicale de astazi confirma acest lucru si ne spun chiar ca nu exista vindecare fara
iertare.

Desigur nu-i usor intotdeauna sa ierti, dar daca ne rugam cu smerenie, Dumnezeu ne va ajuta sa iertam. Trebuie de asemenea sa ne obisnuim sa cerem mereu iertare de la semenii nostri, si in primul rand celor din familie, dupa exemplul pe care ni-l dau calugarii care-si cer iertare unii de la altii de fiecare data cand se intalnesc. Asa si noi sa zicem mereu: sotule, sotie, frate, sora… iarta-ma! Chiar daca ni se pare ca suntem nevinovati.

In realitate, toti suntem vinovati si toti avem nevoie sa iertam si sa fim iertati. O traditie veche, pastrata in Biserica Rusa si in Moldova, in aceasta duminica, la sfarsitul Vecerniei, in timp ce la strana se canta stihirile Invierii de la Pasti, preotul isi cere iertare de la credinciosi, iar credinciosii de la preot si unii de la altii, facand de fiecare data cate o metanie in fata celuilalt.

Este impresionant sa participi la o astfel de Vecernie a iertarii si sa vezi pe preot facand metanie in fata credinciosilor, iar acestia in fata preotului si apoi fiecare in parte, facand metanie reciproc, unul in fata celuilalt, si cerand iertare.

Folosesc acest prilej pentru ca eu insumi sa-mi cer iertare de la fratiile voastre pentru tot ce v-am putut gresi, cu stiinta sau cu nestiinta, cu voie sau fara de voie, de cand Dumnezeu m-a chemat sa va fi u pastor sufletesc. Iertati-ma si Dumnezeu sa va ierte!

Va indemn pe toti sa va spovediti cat mai des, mai cu seama in perioada Posturilor de peste an si sa va impartasiti cu Sfintele Taine care ne aduc mult folos sufletesc.

Sa nu va pierdeti niciodata curajul in lupta cu greutatile vietii caci Dumnezeu este si mai aproape de noi atunci cand suferim, ci sa strigam mereu dupa ajutorul Lui!

Bunul Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti si sa ne ajute "sa postim post bineplacut Lui”, infranandu-ne nu numai de la mancare, ci si de la pacat, sa ne iertam unii pe altii si sa facem cat mai multa milostenie.

Al vostru de tot binele voitor si rugator catre
Domnul Care a patimit pentru mantuirea noastra,

+ Serafim,
Arhiepiscop si Mitropolit

"Sa postim post primit, bineplacut Domnului;
postul cel adevarat este instrainarea de rautati,
infranarea limbii,
lepadarea maniei,
departarea de pofte,
de clevetire,
de minciuna
si de juramantul mincinos.
Lipsirea de acestea este postul cel
adevarat si bineprimit”.

• IPS Serafim Joanta, mitropolitul Germaniei
  Publicat in : Organizare B.O.R.

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: