Se povestea ca o mama avea un baiat foarte silitor, student la universitate, de unde-i aducea cele mai frumoase rezultate. A venit razboiul si baiatul a fost chemat sa plece pe front. Fiindca era un om integru, s-a dovedit a fi un erou. Si-a dat viata pentru tara.
Mama s-a rugat lui Dumnezeu sa-i trimita macar o data baiatul, in vis, ca sa-l mai vada.
Femeia a stat si s-a gandit, si a raspuns: Nu! Daca ar fi posibil sa-mi fie redat copilul pentru a retrai cinci minute, as vrea ca ele sa fie din copilaria lui. Fiindca imi aduc aminte de o intamplare cu el, de cand era copil. Era in gradina si a facut o greseala. Cand am iesit din casa si am vazut greseala pe care a facut-o si eram gata sa-l pedepsesc, a alergat catre mine plangand si mi-a cerut iertare. Dar a facut-o cu atata sinceritate, cu atata incredere ca eu il voi ierta, s-a lipit de trupul meu cu atata dragoste, cu atata parere de rau ca m-a suparat, incat nu numai ca l-am iertat, dar minutele acelea au fost cele mai frumoase din viata mea. Pe acelea nu pot sa le uit si, daca e posibil, pe acelea as vrea sa le retraiesc.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.