Stapanul unei case, dupa ce isi puse toate in ordine, pleca intr-o lunga calatorie. Dupa multa vreme, terminand calatoria, el se intoarse acasa. Ajungand in fata casei, in miez de noapte, el batu in poarta cea zavorata. Sluga ce avea grija de paza gospodariei, intreband cine este, si auzind ca strainul din noapte se da drept stapanul casei, cazu pe ganduri. Nerecunoscand vocea stapanului, si din teama de a nu fi inselata de vreun talhar, in timpul noptii, sluga ii spuse ca nu va deschide usa pana dimineata, cand se vor trezi si ceilalti slujitori.
Stapanul isi petrecu astfel noaptea afara, in fata casei sale. De dimineata, deschizandu-se usa, sluga cu pricina se sperie pana in adancul inimii, dandu-si seama ca strainul din noaptea trecuta era cu adevarat stapanul sau. Speriata ca va fi pedepsita, sluga incepu sa-si ceara iertare, cu lacrimi.
Stapanul insa ii spuse:
- Nu te pedepsesc, sluga buna, ci inca si mai mult o sa te inalt, caci bine ai stiut sa ai grija de cele ale mele, temandu-te ca nu cumva sa fii inselata de vreun talhar.
Astfel trebuie sa luam aminte si noi, ca nu cumva din prea mare incredere in noi sau din mandrie sa cadem in inselare si in capcanele intinse de diavol.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.