O femeie a venit să locuiască la oraş. Era ţărancă de felul ei, dar a venit în oraş şi voia să facă pe aristocrata. Ar fi putut să gândească şi să spună: Eu sunt ţărancă şi aşa voi rămâne. Nu a gândit aşa ca să nu se facă de râs. Aşadar, neştiind cum stau lucrurile, i-a fost ruşine să ia gunoiul şi să-l scoată afară.
Nu ştiu dacă ştiţi, atunci când se face ţuica, strugurii, prunele sau alte fructe sunt puse într-o putină ca să fiarbă. Acestea zemuiesc, se umflă şi răspândesc un miros cumplit. Cu mulţi ani în urmă, cineva din Sfântul Munte a intrat într-un asemenea spaţiu şi, din cauza duhorii, a murit.
Tot aşa şi în subsolul casei femeii, gunoaiele s-au umflat, au aruncat capacul şi camera s-a umplut de mizerie. Erau gunoaiele pe care le a-runcase acolo femeia, dar nu în forma în care le aruncase. Ele se transformaseră, deveniseră scârboase şi urât mirositoare. Ce era de făcut? Femeia s-a înfricoşat şi a făcut ceea ce trebuia să facă de la început, adică să cureţe totul şi să scoată gunoaiele afară, chiar dacă îi era ruşine.
Arhim. SlMEON KRAIOPOULOS (Sufletul meu, temniţa mea, Editura Bizantina)
.-
Rusinea
Publicat in : Editoriale -
Rusinea in terapie si in confesional
Publicat in : Editoriale -
Rusinea de a fi ortodox sau politicianul ortodox in Europa unita
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.