In inima omului, diavolul poate sadi doua feluri de mandrii. Prima mandrie este aceea cand cineva nu cinsteste pe fratele sau si ii zice cuvinte urate, nesocotindu-l, iar pe sine mai de cinste ca acela crezandu-se. Unul ca acesta de nu se va intoarce de indata si nu se va nevoi sa se indrepte, putin cate putin cade in cea de-a doua mandrie: mandria impotriva lui Dumnezeu, socotind ca tot lucrul bun ce a savarsit el singur l-a lucrat, cu mintea si intelepciunea lui, iar nu cu ajutorul lui Dumnezeu.
Am vazut, fratilor, pe cineva odata in aceasta ticaloasa stare, caruia de ii zicea cineva dintre frati un cuvant, il scuipa si zicea:
- Cine esti tu? Nu cunosc decat pe Zosima si pe Macarie.
Apoi a inceput sa ii defaime si pe acestia si sa zica:
- Nu stiu decat pe Vasile si pe Grigorie.
Iar peste putina vreme, si pe acestia a inceput a-i defaima, zicand:
- Nu stiu decat numai pe Petru si pe Pavel.
Acestuia i-am raspuns:
- Frate, curand o sa te vad ca ii defaimi si pe acestia.
Si, credeti-ma, peste putina vreme a inceput sa zica:
- Si cine este Petru si Pavel, nu sunt nici acestia nimic, afara de Sfanta Treime.
Iar mai pe urma s-a mandrit si asupra lui Dumnezeu si asa s-a indracit.
De aceea suntem datori, fratilor, sa ne nevoim din toata puterea noastra, sa nu primim mandria cea dintai.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.