A fost [odată] un pustnic sporit, care se ruga lui Dumnezeu şi spunea: „Doamne, fă-mă să pricep judecăţile Tale." De multe ori făcea chiar şi nevoinţe de dragul acestei cereri. Iar Dumnezeu i-a descoperit că acest lucru e cu neputinţă la oameni. Dar, fiindcă acesta, cu rugăciune la Dumnezeu, stăruia [în cererea sa] prin nevoinţă, voind Dumnezeu a-i da un răspuns, îngădui să-i vină gândul de a merge să vadă un alt pustnic, care sălăşluia deloc aproape; pregătindu-şi cojocul, a pornit-o la drum. Aşadar, Dumnezeu trimise un înger sub înfăţişare de monah, care îl întâmpină pe bătrân şi îl întrebă: „Unde mergi, călugăre?" „La pustnicul cutare", răspunse Bătrânul, iar îngerul - aşa-zisul monah - îi zise: „Şi eu merg la el, deci să mergem împreună.
Cum mergeau ei, în prima zi au ajuns într-un loc unde se afla un bărbat iubitor de Hristos care, după ce i-a întâmpinat, i-a dus să se odihnească. In timp ce mâncau, iubitorul de Hristos le-a adus un disc ca de argint pe care îngerul, luându-l, la sfârşitul mesei l-a făcut să dispară în aer. Văzând bătrânul [asta], s-a întristat. Plecând apoi mai departe împreună, în cea de-a doua zi, după o vreme, au ajuns într-un loc unde se afla un alt creştin iubitor de Hristos, foarte iubitor de monahi care, după ce i-a primit şi le-a spălat picioarele, le-a arătat toată grija. In dimineaţa următoare, întrucât avea un singur fiu, l-a adus spre a fi binecuvântat de ei. Prinzându-l de beregată, îngerul l-a ucis. Bătrânul, văzând aceasta, a fost cuprins de uluire, dar n-a spus nimic. Aşadar, în cea de-a treia zi, după ce au călătorit multă vreme, fiindcă n-au aflat pe nimeni care să-i primească, s-au oprit într-o curte, pustie de mult timp, şi, aşezându-se la umbra unui zid, au mâncat din pesmetul pe care-l avea bătrânul şi, în timp ce mâncau, îngerul a văzut că zidul stătea să cadă. Ridicându-se şi încingându-se, a început să dărâme pilastrul şi să zidească din nou. Atunci, fără să mai poată rabda, bătrânul l-a pus să se jure, zicând: „Inger eşti? Demon eşti? Spune-mi ce eşti. Că lucrurile pe care le-ai făptuit nu sunt de om." îngerul i-a răspuns:
„Ce-am făcut?", iar bătrânul a continuat: „Ieri şi alaltăieri ne-au primit acei iubitori de Hristos şi ne-au dat odihnă, iar unuia i-ai făcut discul să dispară, iar celuilalt i-ai ucis fiul; iar aici, deşi nu am aflat nici o mângâiere, te-ai apucat de zidit." Atunci îngerul îi spuse: „Ascultă şi o să-ţi spun. Cel dintâi care ne-a primit este un bărbat iubitor de Dumnezeu, care îşi chiverniseşte bunurile după Dumnezeu; însă discul acela îi rămăsese în urma unei moşteniri nedrepte; ca să nu-şi piardă din pricina acelui disc răsplata altor fapte bune, iată că eu l-am făcut să dispară şi făptuirea sa este curată. Celălalt bărbat care ne-a primit este virtuos; dar dacă copilul aceluia ar fi trăit, ar fi ajuns unealtă a satanei, şi faptele bune ale tatălui său ar fi fost date uitării. De aceea, pentru că se afla la o vârstă fragedă, l-am sugrumat, ca să se mântuiască şi el, iar făptuirea tatălui său să rămână fără pată înaintea lui Dumnezeu. A continuat bătrânul: „Şi aici?", iar îngerul îi răspunse: „Stăpânul acestei curţi este o pacoste şi caută să facă rău multora; sărac fiind, nu-şi poate duce la împlinire pofta. Insă bunicul său, la zidirea casei, sub pilastrul acesta, pe care l-am zidit din nou, a pus bani. Ca să nu afle banii cu prilejul rezidirii clădirii şi să facă celorlalţi răul pe care şi-l pusese în gând, iată că am refăcut pilastrul, şi aşa va fi lipsit de mijloacele [împlinirii planului său rău]. Aşadar, întoarce-te la chilie. Căci, aşa cum a spus Duhul Sfânt, «judecăţile Tale, adânc mare»." Şi cu acestea, îngerul lui Dumnezeu se făcu nevăzut. Venindu-şi atunci în sine, bătrânul s-a întors la chilia sa, slăvindu-L pe Dumnezeu. (ISTORISIRI DE SUFLET-FOLOSITOARE, EDITURA SOPHIA)
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.