Un mare industrias milanez, cand a implinit varsta de 80 de ani, si-a permis, in sfarsit, sa plece intr-un concediu. Unde? La Napoli. Acolo, soarele e mai placut ca oriunde si acolo isi petrece toata lumea concediul. E si o vorba: "Vedere Napoli e poi morire."
Intr-o zi, plimbandu-se pe o pajiste, pe tarmul marii, el vede un baietan, tolanit in iarba, dormind. Il trezeste brusc, lovindu-l cu piciorul.
Il cearta:
- Nu ti-e rusine, sa dormi in timp ce lumea cinstita munceste? Daca imi promiti ca muncesti, sunt dispus sa te angajez la mine in fabrica. Mai mult, vad ca ai doi ochi inteligenti si doua brate vanjoase; sunt dispus sa fac ceva mai mult pentru tine. Te trimit la scoala, sa studiezi. Si daca te arati vrednic, cum n-am copii, as putea sa te infiez si sa te las mostenitor.
- Si apoi? - intreaba baiatul, abia ridicand capul din iarba.
- Cum? Esti prost sau te faci ca nu intelegi? Iti promit bogatia, daca vei sti sa o castigi, cu sudoarea fruntii tale si a mintii.
- Si apoi, dupa ce o voi fi castigat, ce am de facut ?
- Dupa aceea, vei face ce fac eu.
- Adica ?
- Adica vei putea sa-ti iei, ca mine, un concediu si sa vii sa te odihnesti in mijlocul frumusetilor acestui minunat oras.
- Pai, eu ce fac acum? Nu ma odihnesc? E nevoie de atata oboseala ca sa pot face ceea ce fac deja? - zice baiatul lasand sa-i cada din nou capul in iarba.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.