Intr-o zi a venit la Sfantul Grigorie Dialogul (nu era episcop), un sarac si l-a rugat:
- Miluieste-ma, robul lui Dumnezeu Cel Preainalt, ca am fost corabier si mi s-a sfaramat corabia si am pierdut toate cele ale mele, ba si pe cele straine.
Iar iubitorul de saraci Grigorie l-a chemat pe ucenicul sau si i-a zis:
- Frate, mergi si da-i sase galbeni.
Dar dupa putin timp, in aceeasi zi, a venit acelasi sarac si i-a zis:
- Mai miluieste-ma, robule al lui Dumnezeu, ca mult am pierdut si putin mi-ai dat. Sfantul Grigorie a spus iarasi ucenicului sa ii dea alti sase galbeni. Primind saracul si acesti bani, s-a dus, si, dupa putina vreme, in aceeasi zi, a venit iarasi, zicand:
- Miluieste-ma, robule al lui Dumnezeu, da-mi si alta milostenie, ca multe am pierdut.
Iar fericitul a zis ucenicului:
- Du-te si da-i alti sase galbeni.
Dar ucenicul i-a spus:
- Parinte, nu a mai ramas nici un alt galben.
- N-avem altceva, vreun lucru sau haina sa-i dam?
- Doar vasul de argint pe care mama voastra l-a trimis cu putine legume.
- Da-i acel vas.
Si primind saracul si acel vas, a plecat.
Iar dupa ce fericitul Grigorie a ajuns patriarh, a poruncit, dupa cum era obiceiul, sa fie chemati doisprezece saraci la masa. Venind saracii si sezand impreuna cu patriarhul la masa, acesta a vazut ca sunt treisprezece si a intrebat:
- Nu am zis sa fie chemati doisprezece?
Dar ceilalti, nevazandu-l pe al treisprezecelea, au spus ca nu sunt decat doisprezece.
Cunoscand Sfantul ca este vedenie dumnezeiasca, dupa ce au terminat masa, l-a oprit pe acela si l-a rugat sa ii spuna cine este si care ii este numele. Acesta i-a raspuns:
- Pentru ce intrebi numele meu? Eu sunt saracul acela care a venit la tine si i-ai dat doisprezece galbeni si vasul de argint. Sa stii ca in ziua aceea in care ai avut indelunga rabdare si inima buna, a poruncit Domnul sa fii patriarh.
- De unde stii tu ca atunci a randuit Domnul sa fiu patriarh?
- Fiindca ingerul Domnului sunt eu, de aceea stiu. Ca si atunci Domnul m-a trimis, ca sa incerc mintea ta, daca faci milostenie din iubire de oameni si nu cu fatarnicie. Nu te teme acum. Domnul m-a trimis sa fiu impreuna cu tine. Orice vei vrea sa ceri de la Dumnezeu, trimite cererea ta prin mine.
Atunci Sfantul Grigorie a cazut cu fata la pamant, s-a inchinat Domnului si a zis:
- Daca pentru acel dar asa de mic Domnul mi-a aratat atata multime de milostiviri incat si pe ingerul Sau l-a trimis sa fie cu mine, la ce slava se vor invrednici cei ce vor implini toate poruncile Lui! Pentru ca bine s-a spus: Milostenia se lauda la judecata si cel ce miluieste pe saraci Il imprumuta pe Dumnezeu. .
-
Sfantul Grigorie Dialogul
Publicat in : Vietile sfintilor -
Cant bizantin si gregorian, doua ramuri ale muzicii crestine
Publicat in : Cantarea
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.