Pontiu Pilat si sotia sa sunt amintiti in Sfintele Evanghelii in contextul judecarii si condamnarii lui Hristos. Chiar daca relatarile evanghelice nu abunda in amanunte cu privire la ei, acest lucru nu a impiedicat Biserica Etiopiana sa-i cinsteasca drept sfinti (25 iunie). Biserica Ortodoxa o praznuieste numai pe sotia lui Pontiu Pilat, Sfanta Procla, pe 27 octombrie.

Pontiu Pilat in documentele istorice ale vremii

Pilat din Pont este considerat unul din cele mai controversate personaje istorice. Caracterizarea acestuia, asa cum apare in scrierile Noului Testament, concorda cu alte marturii istorice. In acest sens, Filon si Iosif Flaviu il prezinta ca pe un personaj cumplit si diabolic.

Pontiu Pilat a fost procuratorul sau prefectul roman al Iudeei intre anii 26 - 36 d.Hr. Filon, filosoful evreu din Alexandria, il descrie pe Pilat ca "un om cu o dispozitie inflexibila, pe cat de crud pe atat de incapatanat”. El afirma ca perioada in care Pilat a condus a fost caracterizata de "coruptie, impertinenta, cruzime, crime continue asupra oamenilor nejudecati si necondamnati... ".

La cativa ani dupa crucificarea Mantuitorului, Pilat avea sa fie trimis la Roma unde a fost supus unei judecati umilitoare, dupa ce ordonase masacrul a cativa calatori samarineni. Eusebiu de Cezarea afirma ca Pilat a fost gasit vinovat fiind exilat. Neputand accepta aceasta decizie, Pilat s-a sinucis.

Pontiu Pilat si Procla, sotia sa, in literatura apocrifa

A ajuns la noi din antichitatea crestina un raport apocrif trimis de Pilat imparatilor Tiberiu si Claudiu cu referintele destinatarilor, o scrisoare a lui Pilat adresata lui Irod si o Paradosis a lui Pilat, adica o “traditie” istorica ipotetica a actiunilor sale. Existau chiar si apocrife pagane despre el, asa incat istoricul crestin Eusebiu din Cezareea se plangea ca imparatul Maximin Daia in anul 311 a poruncit sa fie impartite in scoli falsele Amintiri ale lui Pilat “pline de nelegiuire impotriva lui Hristos” si a poruncit ca elevii sa le invete pe de rost pentru a-i instiga la ura impotriva crestinismului. Insa apocrifele crestine s-au indarjit indeosebi asupra mortii lui Pilat cu rezultate antitetice.

Pe de o parte, Paradosis citata, descrie un sfarsit tragic in timpul unei partide de vanatoare cu imparatul. “Intr-o zi, Tiberiu, mergand la vanatoare, urmarea o gazela; insa, atunci cand aceasta a ajuns in fata usii unei caverne, s-a oprit. Pilat a incercat sa vada ce este. Intre timp Tiberiu a lansat o sageata pentru a lovi animalul, insa ea a strabatut intrarea de la caverna si l-a ucis pe Pilat”. Mai impresionant este sfarsitul povestit de un alt text si devenit popular in Evul Mediu: Pilat a murit sinucigandu-se la Roma cu o lovitura a pumnalului sau pretios. Aruncat cu o greutate in Tibru, cadavrul a trebuit sa fie scos din apa deoarece atragea spiritele rele facand periculoasa navigatia pe fluviu. Mutat la Vienne in Franta si aruncat in fluviul Rhone, a trebuit sa fie recuperat din acelasi motiv si ingropat la Lausanne. Dar si aici, din cauza trupului sau infestat de diavoli, a trebuit sa fie dezgropat si aruncat intr-o fantana naturala, pe munte.

Pe de alta parte, traditia apocrifa crestina exalta in schimb convertirea lui Pilat care moare ca martir, decapitat din porunca lui Tiberiu, si este primit in cer de Hristos. Acesta este unul din motivele pentru care Biserica Etiopiana il venereaza ca sfant in calendarul ei liturgic pe procuratorul roman.

Istoriile urmatoare au facut din Pilat aproape un martir, iar Tertulian il considera aproape sfant. Convertirea procuratorului a avut loc in coincidenta cu invierea lui Hristos, conform Evangheliei lui Gamaliel, opera copta din secolul al V-lea. De fapt, “intrand in mormantul lui Hristos, Pilat a luat fasiile mortuare, le-a luat in brate si datorita bucuriei mari a izbucnit in lacrimi. Apoi s-a intors spre un capitan al sau care-si pierduse un ochi in razboi si a reflectat: Sunt sigur ca aceste fasii vor reda ochiului sau lumina. A apropiat de el fasiile mortuare si i-a spus: Nu simti, frate, parfumul acestor fasii? Nu este un miros de cadavru ci de purpura regala impregnata de arome dulci (…). Capitanul a luat fasiile acelea si a inceput sa le sarute spunand: Sunt sigur ca trupul pe care voi l-ati infasat a inviat din morti! In clipa in care fata sa le-a atins, ochiul sau s-a vindecat si a vazut lumina fericita a soarelui, ca inainte. A fost ca si cum Iisus ar fi pus mana asupra lui, exact cum s-a intamplat cu orbul din nastere”.

Legat de aceeasi traditie (Paradosis) a lui Pilat, citata mai sus, acesta si sotia sa ar fi murit la scurt timp unul dupa celalalt: “Comandantul Labius, care a primit misiunea executiei capitale, i-a taiat capul lui Pilat si un inger al Domnului a luat capul. Sotia sa, vazandu-l pe inger venit sa ia capul sotului, a avut un impuls de bucurie si si-a dat ultima suflare. Astfel, a fost inmormantata cu sotul ei Pilat prin vointa si bunavointa Domnului nostru Iisus Hristos”.

Sfanta Procla, sotia lui Pontiu Pilat

In Noul Testament, singura referire la sotia lui Pilat exista numai intr-o singura fraza apartinand Evanghelistului Matei. Potrivit Mt. 27-19, in timp ce Pilat se afla in pretoriu, sotia sa i-a trimis un mesaj: " Si pe cand statea Pilat in scaunul de judecata, femeia lui i-a trimis acest cuvant: Nimic sa nu-I faci Dreptului aceluia, ca mult am suferit azi, in vis, pentru El.”

Mai multe traditii crestine fac insa referire la ea numind-o Sfanta Procla (Procula) sau Sfanta Claudia. Sunt intalnite de asemenea numele Claudia Procles si Claudia Procula.

Numele "Claudia” apare numai in Noul Testament, in cea de-a doua Epistola catre Timotei 4, 21: "Te imbratiseaza Eubul si Pudentiu si Linos si Claudia si fratii toti.” Multi teologi au considerat ca face referire la sotia procuratorului roman.

Origen in Omilii la Matei sugereaza ca aceasta ar fi trecut la crestinism. El interpreteaza ca Dumnezeu i-ar fi trimis visul mentionat de Evanghelistul Matei tocmai pentru ca ea sa se converteasca. Aceasta interpretare a fost impartasita de mai multi teologi din Antichitate si Evul Mediu.

Din Sinaxarul grecesc aflam:  "Procla s-a facut ucenita a Apostolilor Domnului si a primit Sfantul Botez. A luat suferinte nenumarate pentru credinta in Hristos, toata viata ei, si a adormit la urma cu pace".  In Mineiul pe luna octombrie la ziua de praznuire a Sfintei Procla se pastreaza urmatorul Stih: "Stapanul pe tine Proclo te are statatoare inainte, Cel ce a statut fata la sotul tau mai nainte”

Sursa: CrestinOrtodox.ro