"…Adevarat, adevarat zic voua: Eu sunt usa oilor.” (Ioan 10, 7)

Simteam aerul rece si parfumat al toamnei care se apropia. Pasarile porneau spre sud; daca as fi putut transmite salutul meu celor ca mine!… Zgomotul pasarilor ajunse pana la mine. Se chemau, se incurajau, se intrebau - se auzeau. Priveam pe geam si deodata linia franta a cardului disparu… Parca naufragiam in alta lume.

Ma tineam de perdele si scrutam zarea. Da, toamna venise. Prima ploaie incepuse de vreo trei zile. Abia ce se oprise. Zarea era cuprinsa de fum si o scanteie a soarelui razbise printre nori. Pe geam se zareau cladirile inalte presarate din cand in cand cu mantia aurie a copacilor. Trenul opri in gara. Ma uitai la ceas si tasnii repede. Mai aveam putin pana la inceperea examenului.

Dupa examen am colindat prin magazinele orasului si prin parcuri. Deodata imi apare in fata, la intrarea intr-un magazin, un ceas. Il privesc mai atent si nu prea mai am timp sa ma dumiresc. Era trecut de ora nouasprezece. Dau fuga la autogara, dar autobuzul - ultimul de fapt - plecase de zece minute.
 
Nu-i nimic, imi zic in minte, am sa vad cum arata orasul noaptea. Si am colindat cateva strazi - fara a gasi o usa deschisa - pana ce, frant de oboseala, m-am indreptat catre gara. M-am asezat pe o banca si am atipit. Cand m-am trezit, langa mine era o Biblie. Cu ochii intredeschisi, obosit si flamand, am deschis cartea la intamplare si am citit:
"Eu sunt usa. Daca intra cineva prin Mine, va fi mantuit.” (Ioan 10, 9)
 
Adesea o usa deschisa inseamna si o inima deschisa, primitoare, pe cand o usa inchisa ne vorbeste uneori despre o inima inchisa.

Esti calator intr-un oras necunoscut, departe de ai tai. Acolo te afli strain si obosit de drum. Nu cunosti pe nimeni; totul este strain. Nici o usa unde ai putea sa bati cu indrazneala, unde ai putea sa gasesti gazduire. Totul se schimba, insa, daca pe neasteptate gasesti acolo un prieten, o familie cunoscuta. Iata, in sfarsit, un loc unde gasesti adapost, niste maini prietenesti intinse, o masa si odihna atat de binevenita unui calator; o usa deschisa; o inima deschisa.
 
Si tu, suflet trudit, in lumea si viata aceasta nu esti decat un calator strain, un pribeag care vii din necunoscut si te duci in necunoscut. Azi esti aici, maine cine stie unde te vei gasi si biata inima ta framantata si necajita este flamanda si insetata dupa ceva care ar putea s-o indestuleze si sa-i dea pace, bucurie, fericire.
 
Sa stii totusi ca pentru sufletul tau trudit si impovarat, tot mai ramane o inima deschisa si primitoare. Este cineva care-i poate da sufletului tau tocmai ce cauta si-i trebuie. Este Iisus Hristos care prin jertfa de pe Golgota ti-a deschis o cale si o usa de intrare sloboda in cer. El insusi este Calea. El insusi este Usa. O usa deschisa pe care poti intra ca sa gasesti iertare si ispasirea pacatelor tale, spalarea si innoirea inimii si vietii tale prin Duhul Sfant.
 
Iata ce ne spune Apostolul Ioan: "Dupa aceste lucruri m-am uitat si am vazut o usa deschisa in cer…”
 
Asadar, Dumnezeu avea totusi si pentru Apostolul Ioan o usa secreta, asa cum avusese pentru Iacob odinioara pe drumul pribegiei si singuratatii lui, o minunata si tainica poarta a cerului. M-am uitat; deci ochii sai duhovnicesti vedeau bine; mai bine decat cei firesti. Vedeau mai bine ca atunci cand vazusera usa la mormantul lui Lazar sau chiar mormantul Domnului. Ochii sai de vultur care, cu cat imbatraneste, cu atat capata tinerete, vad acum si o altfel de usa. O usa atat de frumoasa, atat de minunata, atat de dorita de copiii lui Dumnezeu, deschisa in cer.
 
Tinere, Hristos te asteapta!
 
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!
 
Doamne ajuta!

Stefan Popa

.