Cultul
La inceput altarele sunt modeste, insa s-au dezvoltat in vremea incasilor. Marele templu al soarelui din capitala statului peruvian, Cuzco, era un edificiu vast, inconjurat de numeroase cladiri anexe. In interiorul templului era atat de mult aur, incat templul insusi purta numele Coricancha ("locul aurului"). Imprejurul templului erau locuintele divinitatilor care formau cortegiul soarelui. Intre acestea cel mai de seama edificiu era cel inchinat lunii, sotia soarelui.
In toate provinciile statului peruvian, incasii construisera temple similare, mai putin impunatoare decat cel din capitala, insa obiectele de cult erau de aur si argint si impodobite cu perle si pietre pretioase. In acest fel, principalele temple erau adevarate tezaure.
Preotii
Preotii se bucurau de o mare cinste la peruvieni. Incasii n-au facut sa dispara vrajitorii, care implineau in cadrul poporului diverse oficii: alungari de spirite, preziceri, convorbiri cu spiritele mortilor etc. Dar, alaturi de acestia, s-a organizat un sacerdotiu puternic, avand in fruntea sa un mare preot. Acesta detinea rangul al doilea ca insemnatate dupa rege. Clerul inalt era din familia incasilor si se imbraca in haine deosebite, in vreme ce preotii de rand se imbracau la fel cu toata lumea. Preotii din Cuzco erau toti din familia incasilor si erau ajutati in activitatea lor de numerosi sclavi.
Pe langa preotii de sex masculin, exista la vechii peruvieni si un fel de sacerdotiu feminin, format din asa-numitele "fecioare ale soarelui", tinere fete alese inca de mici din familia incasilor si din familiile de nobili si tinute inchise in niste institutii asemanatoare cu manastirile.
Ca ofrande si sacrificii vechii peruvieni aduceau templelor mari cantitati de aur, argint, pietre pretioase, stofe scumpe, pene frumoase etc. Nu lipseau ofrandele de legume, fructe, porumb, coca, bauturi pregatite si oferite in cupe de aur etc. Un sacrificiu curios consta din smulgerea unui fir de par din spranceana, care apoi era pus pe palma si suflat in directia idolului.
In afara de aceste sacrificii nesingeroase erau si multe sacrificii de pasari si animale, mai ales lama, animalul principal al peruvienilor. Carnea animalelor sacrificate era mancata uneori cruda de catre sacrificatori. Intalnim si sacrificiul uman. Cand un incas era grav bolnav, se sacrifica soarelui unul dintre fiii bolnavului. La unele dintre marile sarbatori se sacrifica un copil. Se pare ca si la urcarea pe tron a unui incas se sacrifica un copil, fiind sugrumat si ingropat.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.