Canon de mângâiere către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ce se cântă la toată întristarea
 

Cântarea I, glasul al 8-lea

Suntem aruncați în mii de nenorociri, răbdând cumplite dureri în acestea, dar tu, Maica lui Dumnezeu, din ele smulge pe cei ce se încred în tine.

Multe dintre cele pline de multă larmă tulbură foarte inimile noastre. Liniște dă-ne tu, Fecioară, celor ce te au pe tine ocrotitoare nebiruită.

Întărind mintea și cugetele noastre ale netrebnicilor și nevrednicilor robilor tăi, dă-ne putere, Fecioară, cu ușurință să stăm împotriva greutăților.

Ceea ce ai mântuit pe toți pământenii, izbăvindu-i pururea din cumplite primejdii, mântuiește și acum de toată vătămarea pe rugătorii tăi, păzindu-ne pe noi, Mireasă dumnezeiască.

Cântarea a 3-a

Furtuna deznădăjduirii suflă acum asupra noastră, Stăpână, mângâierea lumii, pe aceasta potolește-o, ducându-ne pe noi toți la țărmul liniștii, cârmuindu-ne cu harul ajutorului tău.

Din înrâuririle demonilor multe pătimim, pentru aceea ne ducem toată viața în chinuri, dar tu ajută-ne, ceea ce ești pricina dumnezeieștii bucurii, grabnic risipind cele mâhnicioase.

Cu rugăciunile tale de maică, potolește valul chinurilor care i-a ajuns pe robii tăi, adormind vânturile cele potrivnice, alungând departe de noi furtuna vrăjmașă.

Pe Fiul tău înduplecându-L, pe Domnul cel plin de bunăvoire, dă dezlegare, numai printr-un semn, rugătorilor tăi din toată răutatea, ca să alunge cele întristătoare, ca una ce ai putere, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 4-a

Valurile întristării care cumplit acum mă înviforează îmblânzește-le ceea ce ai născut limanul cel liniștit al bucuriei, Maică Fecioară.

Izbăvește-ne din dureri, plecându-te rugăciunilor noastre vrednice de milă, oprind toată nenorocirea care vine asupra noastră pe neașteptate, ceea ce ești fără de prihană.

În împrejurări întristătoare ne istovim de tot noi, nenorociții. Dar greutatea acestora , Fecioară, prefă-o în ușurință.

Vindecă durerea care acum ne cuprinde pe noi, robii tăi, ceea ce ai scăpat la naștere de chinurile cele de maică, Mireasă dumnezeiască.

Cântarea a 5-a

Risipește negura deznădejdii, preadesăvârșită Fecioară, luminându-ne cu lumina ta sufletele celor ce aleargă la tine cu râvnă, Preanevinovată.

Întărește cu putere inimile celor ce te cinstesc pe tine ca, umbrite fiind de harul dumnezeiesc, să rămână nevătămate de săgetările durerilor ce se abat asupra lor.

Pe șarpele cel viclean, care îi atacă pe rugătorii tăi, pregătind uneltiri în ascuns, în tot chipul nimicindu-l, omoară-l.

Pe tot vrăjmașul care uneltește cu dușmănie împotriva noastră, a robilor tăi Preanevinovată, cu puterea ta dumnezeiască îl nimicește.

Cântarea a 6-a

S-au întărit cei puternici, s-au întărit asupra robilor tăi, Maica lui Dumnezeu, Fecioară, cei ce prin fire ne dușmănesc pe noi războindu-ne și necăjindu-ne fără de măsură. Dar tu nădejdea cea puternică, ridicând sprânceana, pe aceștia oprește-i.

Rănile, în chip vădit, pe cât se pare, ne țin pe noi nevindecați. Pentru aceea și până acum ne îmbolnăvesc în chip de nevindecat, aduc asupra noastră plăgi, biciuindu-ne chinuitor. Dar din toate acestea, tu, curată, slobozește-ne.

Robi făcându-ne plăcerilor vieții, depărtați fiind de toată înfrânarea, suntem stăpâniți de până acum de boli nevindecate, prin cea mai dreaptă judecată a lui Dumnezeu. Ci adâncul relelor noastre să-l biruiască bunătatea ta cea nesfârșită.

A revărsat asupra noastră Domnul mânia Lui prin dreapta Lui hotărâre. Căci ca pe niște prunci purtând numele mâniei, așa ne-a cuprins urgia mâniei Lui, făcându-ne pășune în chip cumplit. Ci tu, Fecioară, îmbunează-L către noi.

Cântarea a 7-a

Cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu, pe Fiul tău roagă-L să Se arate milostiv către păcătoșii robii tăi și care stigă cu căldură și cu credință: binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.

Nădăjduind să dobândim acum, Preacurată, prin tine, dumnezeiasca milă, aducem cu osteneli glasuri rugătoare, înmulțind rugăciunile, grăind curatei tale icoane ca și când ar fi vie.

Comoară văzându-te pe tine, nedeșertându-te deloc și necheltuită, alergăm toți să scoatem îmbelșugate binefaceri, bogăție care nu se poate lua. Nu ne lipsi acum pe noi de asemenea nădejdi.

Micimea minții noastre ne îngreunează cu totul, Preanevinovată, ducându-ne în întristare, în lacrimi și osteneli. Ci din aceasta scoate pe cel ce strigă: Dumnezeul părinților noștri binecuvântat ești.

Cântarea a 8-a

Amărăciunile inimii cine le poate risipi cu ușurință, Fecioară, dacă nu singură cu adevărat dumnezeiasca ta rugăciune.

Amarele dureri ale rugătorilor tăi, cine le va potoli? Dacă nu singură tu, Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe doctorul sufletelor.

Tu vindeci sufletele noastre cu totul îndurerate, tu alungi negura ispitelor, Ceea ce ești fără de prihană, cu razele curatei tale mijlociri.

Tu prefaci împrejurările cele cumplite în bucurie, ceea ce ai născut bucuria, Stăpâna lumii, ocrotirea credincioșilor.

Cântarea a 9-a

Născând pe Domnul tuturor cu trup, dăruiește-ne nouă slobozire din chinuri cu dumnezeieștile tale rugăciuni către El, cele bineprimite.

Miluiește, Fecioară, pe robii tăi cei vrednici de milă, slobozindu-i pe ei din toată boala nevindecată, punând frâu atacurilor care vin asupra noastră.

Umple de bucurie și de veselie pe robii tăi, care aleargă la tine din inimă curată, fără de prihană Fecioară, depărtând durerile inimilor.

Pe Dumnezeu, binefăcătorul tuturor și Mântuitorul, cu rugăciunile tale de maică roagă-L să izbăvească din primejdii, Curată, pe toți robii tăi.
 

• De unde apare intristarea?
  Publicat in : Credinta