La mîncare şi băutură nu te năpusti, ci la lucrarea lui Dumnezeu sîrguieşte mai degrabă şi, săvîrşind-o pe ea, la mîncare şi băutură nu te gîndi. Tine minte cu tărie înaintea Cui stai, cu Cine vorbeşti, pe Cine cînţi; fii tot în Dumnezeu, fii cu totul numai al Lui, roagă-te din toată inima, cîntă din toată inima, pentru aproapele slujeşte ca pentru tine însuţi: cu bucurie, din toată inima, fără a fi îndoit cu inima şi cu gîndul. Doamne, ajută: fără Tine nu pot să fac nimic (In. 15, 5).

Spre slava preasfîntului nume al Stâpînului, Domnului Iisus Hristos, şi al Stăpînei de Dumnezeu Născătoare. De mii de ori am simţit în inima mea că după împărtăşirea de Sfintele Taine sau după rugăciunea cu osîrdie de acasă, obişnuită sau cu prilejul vreunui păcat, vreunei patimi şi nevoi şi strîmtorări, Domnul, cu rugăciunile Stăpînei, ori Stăpîna însăşi, cu bunătatea Domnului, îmi dădeau, parcă, o nouă fire a duhului, curată, bună, măreaţă, luminoasă, înţeleaptă, binevoitoare, în locul celei necurate, trîndave şi molatice, puţine la suflet, întunecate, tîmpe, rele. In multe rînduri m-am schimbat cu minunată, mare schimbare, spre propria mea mirare, iar adesea şi a altora. Slavă puterii Tale, Doamne! Slavă bunătăţii Tale, Doamne! Slavă îndurărilor Tale, Doamne, pe care le arăţi asupra mea, a păcătosului!

Creştine! Ţine minte şi poartă întotdeauna în gînduri şi în inimă marile cuvinte ale rugăciunii Domneşti: Tatăl nostru Carele eşti în ceruri (ţii minte cine e Tatăl nostru? Dumnezeu este Tatăl nostru, Dragostea noastră; cine sîntem noi? Sîntem copiii Lui, iar întreolaltă fraţi; în ce dragoste trebuie să trăiască întreolaltă copiii unui asemenea Tată? Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele luiAvraam (In. 8,39); şi ce fapte trebuie să facem atunci?)! Sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta. Pîinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi (pîinea este a noastră - de obşte totul -, nu a mea; iubirea de sine trebuie izgonită din inimile copiilor lui Dumnezeu: noi una sîntem), şi ne iartă nouă datoriile noastre (vrei şi îţi place ca Dumnezeu să îţi ierte păcatele? Atunci socoate a fi lucru obişnuit să ierţi şi tu păcatele oamenilor care greşesc împotriva ta, ştiind că dragostea îndelung rabdă şi este milostivă), şi nu ne duce pre noi întru ispită (şi nici tu însuţi nu te băga în ispite; nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel Ce te păzeşte. Domnul este acoperămîntul tău, pe mîna dreaptă a ta (Ps. 120,3,5)), ci ne izbăveşte de cel rău (tu nu te preda singur voii lui, şi Domnul nu te va da pe mina şi numai Lui slujeşte-I) şi puterea (în atotputernica Lui putere nădăjduieşte) şi slava (pentru slava Lui rîvneşte in toate puterile, toată viaţa) în veci satanei va trece grabnic, ca una ce este răpitoare, mincinoasă). Amin. Adevărate sînt toate acestea. Ţine minte mai mult decît orice această rugăciune, şi spune-o cît mai des în mintea ta, şi cugetă cît mai des la ea, ce anume înseamnă în ea fiecare cuvînt, fiecare rostire şi cerere.

Mîntuieşte-ne pe noi, neamul tău, Stăpînă! Mîntuieşte-ne pe noi, cei de un sînge cu tine! Mîntuieşte-ne pe noi, Maica Vieţii şi Maica noastră, a tuturor, măcar că vrednici nu sîntem a te numi Maică a noastră! Intăreşte-ne şi ne mîntuieşte cu rugăciunile tale!

Bună Stăpînă! Arată, acum şi pururea, stăpînirea ta asupra mea şi asupra oamenilor tăi celor ce se tem de Dumnezeu şi au obiceiuri bune, prin izbăvirea noastră, atunci cînd ne rugăm, de gîndurile cele spurcate, viclene şi hulitoare, de toate păcatele şi patimile şi de toate cursele demonilor, ca bună Maică a lui Dumnezeu.

Inchipuind semnul crucii, crede şi ţine minte întotdeauna că pe cruce au fost pironite păcatele tale. Cînd cazi în păcat, îndată osîndeşte-te pe tine însuţi fără făţărnicie şi fă asupră-ţi semnul crucii, zicînd: „Doamne, Cela Ce păcatele noastre le-ai pironit pe cruce! Pironeşte de crucea Ta şi acest păcat al meu şi miluieşte-mă după mare mila Ta (Ps. 50,3)", şi păcatul tău se va ierta. Amin.

Cînd sub ochii tăi oamenii cad în felurite păcate împotriva ta, împotriva Domnului, împotriva aproapelui şi împotriva lor înşile, nu te înrăi asupra lor, fiindcă şi fără tine este multă răutate în lume, ci pară-ţi rău pentru ei din suflet şi dezvinovăţeşte-i atunci cînd te necăjesc, spunînd în sinea ta: „Doamne, iartă-le lor, că îi încurcă păcatul, nu ştiu ce fac! (Lc. 23, 34)."

SFÂNTUL IOAN DIN KRONSTADT
 

• Cantari si rugaciuni adresate Maicii Domnului
  Publicat in : Nasterea Maicii Domnului
• Thicara, o carte de rugaciuni din secolul al XI-lea
  Publicat in : Slujbele de seara

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: