Duminica dupa Botezul Domnului - Sfantul Ioan Gura de Aur

"Este mai mic decat toate semintele, iar daca creste, este mai mare decat toate buruienele” (Matei 13, 32)

Hristos zice ca ceea ce se intampla cu grauntele de mustar, se intampla si cu propovaduirea Evangheliei. Ucenicii Lui erau cei mai slabi dintre toti, cei mai mici dintre toti, dar, totusi, lucrand in ei o putere mare, Evanghelia s-a propovaduit in toata lumea.

La pilda grauntelui de mustar, Domnul adauga inca si pe cea a aluatului, pe care l-a luat femeia si l-a ascuns in trei masuri de faina, pana ce a dospit. Adica, precum aluatul dospeste o cantitate mare de faina, asa Apostolii, zice El, vor intoarce toata lumea.

Si vezi intelepciunea Lui! El alege pilde de la fire spre a arata ca, precum acelea se fac, adica cresterea grauntelui de mustar si dospirea intregii framantaturi, tot asa va fi si cu propovaduirea Evangheliei la toata lumea. Nici unul dintre Apostoli nu putea sa-I stea impotriva si sa-I zica: „Ce vom putea noi, doisprezece, aruncandu-ne intr-o asa mare multime?”. Hristos le spune ca tocmai prin aceea puterea lor va straluci mai mult, ca ei, amestecandu-se cu o multime asa de mare, nu se vor nimici. Precum aluatul dospeste framantatura atunci cand se apropie de faina, si nu numai ca se apropie, ci se si amesteca cu ea, asa si voi, atunci veti birui pe vrajmasii vostri, cand va veti amesteca si va veti topi cu dansii [adica: ii veti ierta si ii veti iubi].

Si precum aluatul, desi se ascunde in faina, nu piere acolo, ci in curand face totul asemenea lui, in acelasi chip va fi si cu propovaduirea Evangheliei. „Asadar nu va temeti – voieste sa zica Hristos -, caci Eu, desi v-am spus mai inainte ca veti trece prin multe necazuri, totusi veti birui si veti straluci”.

Nu te mira ca Domnul, vorbind despre imparatia cerului, a intrebuintat pilda grauntelui de mustar si a aluatului, caci El vorbea catre oameni neinvatati, care prin acest chip de invatatura se intelepteau.

Iar cei necredinciosi trebuie sa recunoasca acum puterea lui Hristos, vazand ca, in adevar, asa s-a facut, precum El a spus. Ei trebuie sa-L cinsteasca pentru doua pricini: Pentru ca a spus mai inainte, si a implinit El insusi.

Inca si astazi amesteca pe adevaratii Sai ucenici in multimea cea mare a lumii, pentru ca acestia sa impartaseasca si altora cunostintele lor cele mai bune.

Nu va tanguiti ca numarul vostru este prea mic, caci puterea cuvintelor cucernice este mare, iar ceea ce o data a dospit va sluji iarasi de aluat pentru altii. Si precum scanteia, aprinzand lemnul, indata se face o flacara mare, si prin aceasta aprinde si altele, asa se intampla si cu vorba cea cucernica, sau predica.

Dar pentru ce Hristos n-a intrebuintat pilda focului, ci a aluatului? Focul nu lucreaza totul prin sine, ci prin mijlocirea lemnului aprins; aici, insa, aluatul lucreaza totul prin sine. Iar daca doisprezece barbati au invatat toata lumea, gandeste ce mare vinovatie avem noi, credinciosii, care, fiind asa de multi, nu putem aduce la calea cea dreapta pe ceilalti, pe cei necredinciosi, care stau inca afara. Si noi putem fi aluat pentru mii de oameni.

Dar vei zice tu: „Aceia erau Apostoli!”. Si apoi, ce? Oare, ei nu erau de aceeasi fire ca si tine? Nu petreceau si ei in cetati? Nu mancau si ei ca noi? Nu lucrau si ei cu mainile lor? Oare, ei erau ingeri si au fost pogorati din cer?

Dar zici tu: „Ei puteau savarsi minuni!”. Dar nu minunile i-au facut pe dansii asa de vrednici de mirare! Si pana cand ne vom sluji de minunile lor, spre a acoperi propria noastra usuratate a mintii? Iata, sunt o multime de sfinti care n-au stralucit prin minuni. Dimpotriva, sunt unii care izgoneau pe demoni, dar au cazut in pacat si nu au fost cinstiti, ci, dimpotriva, au fost pedepsiti.

Dar, oare, ce lucruri atat de mari au facut Apostolii? Au nesocotit toate comorile pamantesti, n-au cautat slava si s-au lepadat de toate cele vremelnice. Daca n-ar fi facut acestea, ci ar fi fost robi ai poftelor, atunci chiar de ar fi sculat mii de morti, totusi nimic nu ar fi folosit. Mai mult, ar fi fost socotiti ca niste amagitori. Viata cea dreapta este cea care straluceste peste toate si atrage harul Sfantului Duh.

Ce minuni a savarsit Ioan Botezatorul de a castigat atatea cetati? Cum ca el n-a savarsit nici o minune, ne spune Evanghelistul Ioan in cuvintele: „Si multi veneau la El si ziceau: Ioan nu a facut nici o minune, dar toate cate a zis Ioan pentru Acesta au fost adevarate” (Ioan 10, 41).

Si prin ce, oare, Ilie se facuse vrednic de mirare? Negresit, prin indrazneala lui inaintea imparatului; negresit, prin ravna lui pentru Dumnezeu; negresit, prin saracia lui, prin cojocul lui, prin pestera lui, caci el, dupa aceea, a facut minuni.

Si pentru care minune s-a uimit diavolul de Iov? Acesta n-a aratat nici o minune, ci o viata stralucita de fapta buna si o rabdare mai tare decat otelul.

Ce morti au inviat, oare, Avraam, Isaac si Iacob? Ce leprosi au curatit? Ba inca minunile par a vatama, daca nu sunt unite cu privegherea si cu smerenia.

Si cand Hristos a dat povatuiri ucenicilor Sai, nu le-a zis: „Faceti minuni, ca sa le vada oamenii”, ci le-a zis: „Asa sa straluceasca lumina voastra inaintea oamenilor, ca sa vada ei faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Inca si lui Petru, El nu i-a zis: „De Ma iubesti, fa minuni”, ci: „Paste oile Mele” (Ioan 21, 15). Si pentru ce, Hristos, cu deosebire, il alese pe dansul, pe Iacov si pe Ioan? Poate pentru minunile lor? O, nu! Toti Apostolii curatau leprosi, inviau morti, si toti dobandisera de la Dansul aceeasi putere. Asadar, pentru ce acesti trei erau deosebiti? Pentru iscusinta sufletului lor.

Vezi ca mai mult decat toate este de trebuinta viata imbunatatita si dovada prin fapte, caci: „Din roadele lor ii veti cunoaste pe dansii” (Matei 7, 16).

Daca te-ar lasa cineva sa alegi: sau morti sa inviezi in numele lui Iisus, sau sa mori pentru numele Lui, tu ce ai alege? Negresit aceasta din urma, caci este o fapta mantuitoare, iar cealalta este doar o minune. Si daca cineva te-ar lasa sa alegi intre puterea de a preface fanul in aur si puterea de a socoti toate bogatiile ca pe fan, nu ai alege, oare, pe aceasta din urma? Negresit, numai aceasta ar castiga pe oameni. Daca ei te-ar vedea facand aur din fan, ar creste numai lacomia lor de avere, si toti ar vrea sa invete acel mestesug, ca Simon Magul (Fapte 8, 19); iar daca te-ar vedea dispretuind bogatiile, repede s-ar slobozi si ei de boala lacomiei lor.

Vezi ca vietuirea valoreaza mult si este un propovaduitor vorbaret? Cand zic vietuirea, nu inteleg ca cineva trebuie sa traiasca in sac si in cenusa, ci inteleg nesocotirea comorilor pamantesti, iubirea aproapelui, milostenia, hranirea celor flamanzi, biruirea maniei, lepadarea de slava desarta, alungarea pizmei. Hristos zice lamurit: „Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima” (Matei 11, 29).

Asadar, daca tu vrei sa te asemeni Apostolilor, nimic nu te opreste. Nu ai nevoie de darul minunilor. Daca ai nimicit pacatul din tine, daca ai sfaramat puterea satanei, ai calcat pe capul lui, ai slabit puterea lui, i-ai imprastiat oastea, atunci ai savarsit cea mai mare minune. Prin aceasta s-au facut mari si Apostolii, precum spune Petru: „Noi am lasat toate, si am urmat Ţie” (Matei 19, 27). Intru aceasta sa urmam si noi lor, sa ne lepadam de cele vremelnice, sa ne daruim lui Hristos, pentru ca noi, impreuna cu Apostolii, sa ne facem partasi vietii vesnice, prin harul si bunatatea lui Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava, in vecii vecilor. Amin.

din volumul “Predici la duminici si sarbatori”
(Sursa: ww.ioanguradeaur.ro)

• Sfantul Ioan Gura de Aur - Despre prietenie
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Invatatura despre Biserica - Sfantul Ioan Gura de Aur
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: