Pentru crestinii ortodocsi, Postul Nasterii Domnului incepe pe 15 noiembrie. Acest post este o expresie a asteptarii pline de nerabdare a venirii lui Mesia, Hristos. Chiar daca Postul Nasterii Domnului nu este atat de strict precum Postul Sfintelor Pasti, el cuprinde cele trei elemente constituente ale oricarui post: rugaciunea, abstinenta de la mancare si milostenia.
Modul in care sarbatorim Craciunul in zilele noastre, cu toate cumparaturile, oferirea si primirea cadourilor, arata clar ca Postul Nasterii este in mare masura inrudit cu milostenia. Aceasta este perioada din an cand numeroase organizatii de caritate ne cer sprijinul. Oriunde mergem, putem auzi clopoteii Armatei Salvarii reamintindu-ne ca acesta este anotimpul darurilor. Ar trebui sa daruim in numele lui Hristos, a Carui nastere o sarbatorim, in semn de multumire pentru ca Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau, Darul Suprem, pentru mantuirea noastra.
Este clar ca a darui unor oameni de la care asteptam sa primim inapoi in aceeasi masura sau chiar mai mult, nu se considera milostenie. Atunci ce anume se considera?
Pentru intelegerea adevaratului sens al milosteniei, am fost ajutat de pilda Bogatului nemilostiv si a saracului Lazar (Luca 16:19:31).
Pilda spune ca, “imbracat in porfira si vison”, bogatul traia in opulenta in fiecare zi, in timp ce Lazar, “cersetor plin de bube”, bolnav si infometat, zacea la poarta acestuia, bucuros ca putea manca din resturile ramase de la masa bogatului. Cainii care ii lingeau ranile ii aratau mai multa mila decat bogatul care era prea ocupat cu traiul petrecaret.
Dupa ce au murit, pilda spune ca bogatul a mers intr-un loc al “chinurilor, in Iad”, iar saracul Lazar “a fost dus de ingeri in sanurile lui Avraam”. Pilda nu specifica, insa nu lasa indoiala ca decizia luata in cer cu bogatul si Lazar este legata de relatia lor de pe pamant. Din pilda reiese ca Lazar, care avea nevoie si purtare de grija, a fost trimis la bogat pentru ajutor. Bogatul, preocupat cu petrecerile sale zilnice, nu numai ca nu l-a ajutat pe Lazar, ci l-a ignorar cu desavarsire. Din cauza egoismului sau si lipsei compasiunii, bogatul si-a meritat sentinta. Avraam i-a spus acestuia: “Fiule, adu-ti aminte ca ai primit cele bune ale tale in viata ta”.
Daca citim pilda cu luare aminte, vom constientiza ca, in perspectiva vesniciei, bogatul avea de fapt nevoie de ajutor. In viata sa mareata, l-a neglijat nu numai pe Lazar, ci si propriul suflet. Dumnezeu, in iubirea Sa si purtarea de grija pentru fiecare suflet, l-a trimis pe Lazar sa-l ajute pe omul bogat. Lazar, nu omul bogat, este binefacatorul in aceasta poveste. Pentru omul bogat, Lazar a reprezentat o sansa unica, dar ratata, pentru salvarea sufletului sau.
In Matei 25:31-45, Iisus ne spune ca tot ceea ce facem pentru ceilalti - hranindu-i pe cei flamanzi, imbracandu-i pe cei goi, primidu-i pe straini, vizaitandu-i pe bolnavi si pe cei aflati in inchisoare - facem pentru El deopotriva, iar din aceasta pilda, invatam ca orice facem pe pamant pentru cei aflati in nevoie, facem pentru noi in vesnicie.
Parintele Cornel Todeasa
Traducere Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.