Milostenia care nu Il bucura pe Dumnezeu

Milostenia care nu Il bucura pe Dumnezeu Mareste imaginea.

Milostenia nu poate fi numita milostenie, atata timp cat nu este savarsita intocmai cu porunca lui Dumnezeu. Valoarea milosteniei este atat de mare incat de ea poate depinde insasi mantuirea. Cand este savarsita in mod gresit, insa, milostenia nu Il bucura pe Dumnezeu, ci pe diavolul, care pune la temelia acesteia egoismul, slava de sine si mandria.

Potrivit cuvintelor Mantuirorului Iisus Hristos, faptele milei crestine sunt urmatoarele: a satura pe cel flamand; a adapa pe cel insetat; a primi pe cel strain; a imbraca pe cel gol; a cerceta pe cel bolnav; a cerceta pe cel aflat in necazuri si in nevoi (Matei 25, 31-46), precum si oricare alta fapta intemeiata pe compatimire si mila crestina.

Fariseii de odinioara si mass-media

Modalitatea brutala de lucru adoptata de mass-media poate goli de valoare pana si cele mai nobile subiecte, precum campaniile de milostenie si alte fapte asemanatoare. Printre stiri mondene si sportive, o actiune caritabila nu isi gaseste usor locul, ea fiind asezata undeva la coada listei sau intr-un moment de pauza, intre doua subiecte mai atractive.

Consider ca aceasta atitudine publica fata de actele caritative, care denota un soi de indiferenta si o lipsa de interes general, este una mai degraba folositoare celor care le savarsesc, decat suparatoare. Spun acest lucru pentru ca milostenia si generozitatea nu au fost iubite niciodata de popor, cand au fost asociate cu publicitatea si faima.

In toate locurile si in toate timpurile, lumea a dispretuit milostenia facuta cu surle si trambite. Fariseii din vremea Mantuitorul Iisus Hristos, ca si cei din zilele noastre, savarseau multe milostenii, insa intr-un mod josnic, cautand mai ales spre faima proprie decat spre durerile celor nevoiasi.

Pe langa aprecierile venite din partea celor care dobandeau ceva, cu siguranta fariserii erau si dispretuiti de acestia. In fapta lor milostiva, fariseii se foloseau de cei nevoiasi ca de niste trepte, pe care ei puteau creste mai bine in fata celorlalti. Cei nevoiasi sufereau atat pentru accentuarea situatiei lor precare, cat si pentru pretentia fariseilor de a li se multumi in mod public.

Acesti farisei au lasat "ucenici" de-a lungul timpului, care au ajuns pana in zilele noastre. Astfel, din motive de necinste, multi "binefacatori" fac din milostenie o parte a politicii de marketing (publicitate, incredere si vanzare). Pentru aceasta, aproape orice act caritabil adus la cunostinta publicului larg, cu ajutorul mijloacelor mass-media, este imediat suspectat de alte cauze decat cele sustinute. Pentru aceasta, evitarea oricarei publicitati de catre un asemenea eveniment denota tocmai autenticitatea lui.

Discretia si legatura personala

In privinta actelor de caritate, concluzia societatii este urmatoarea: intrajutorarea aproapelui este o chestiune de grup, iar oamenii pot scapa de suferinte si lipsuri sociale numai unindu-se la un loc. Pentru aceasta, orice suferinta colectiva sau personala poate ajunge in presa, pentru ca mai apoi sa fie asociata cu un numar de telefon si cu un cont bancar, in care se fie depuse donatiile. Acest lucru nu este neaparat rau, insa cauza principala a acestei atitudini nu este credinta in Dumnezeu si dragostea sincera de aproapele, ci umanismul secular, care, bazandu-se pe ratiune si justitie, indeamna la solutionarea problemelor sociale in vederea confortului propriu.

Facand o donatie anonima, binefacatorul nu da dovada de compatimire si smerenie, ci de comoditate, nevrand a-si parasi locul confortabil in care se afla. Doar socul simtit in urma intalnirii cu o realitate nemijlocita il poate schimba interior pe daruitor. Durerea si lacrimile, murdaria si mirosul, saracia si neputinta nu pot fi transmise prin mass-media.

Milostenia publica prezinta un dezavantaj major: nu apropie oamenii intre ei si nu creeaza legatura sufleteasca necesara unui asemenea act. Cel care face milostenie da valoare faptei sale in masura in care uneste compatimirea si generozitatea cu discretia. Doar savarsind faptele milei crestine in mod personal si discret, binefacatorul poate avea un contact real cu cel nevoias. Efortul de autodepasire, care se realizeaza prin coborarea celui ce ajuta in nefericirea celui ajutat, nu se regaseste in actele caritative publice.

Pentru ca o fapta de milostenie sa fie cu adevarat ziditoare de suflet si vrednica de rasplata cea vesnica, ea trebuie sa fie savarsita in cel mai bun mod cu putinta, iar acesta a fost aratat de Mantuitorul Iisus Hristos, cand a zis:

"Luati aminte ca faptele dreptatii voastre sa nu le faceti inaintea oamenilor, ca sa fiti vazuti de ei; altfel nu veti avea plata de la Tatal vostru Cel din ceruri. Deci, cand faci milostenie, nu trambita inaintea ta, cum fac fatarnicii, in sinagogi si pe ulite, ca sa fie slaviti de oameni; adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor. Tu insa, cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta sa fie intr-ascuns si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie" (Matei 6, 1-4).

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

Pe aceeaşi temă

01 Martie 2019

Vizualizari: 15466

Voteaza:

Milostenia care nu Il bucura pe Dumnezeu 4.50 / 5 din 8 voturi. 9 review utilizatori.

Comentarii (9)

  • AnaPostat la 2012-10-20 23:07

    Nu-i vorba de mass-media cea binefacatoare pt ca face cunoscute acele cazuri , cat despre omul comod, cel care vede cazul la tv. Asta observ eu ca este subliniat in articol. Hai sa recunoastem ca unii din noi vrem sa fim anonimi pt ca fugim de responsabilitate. Este f bine ca avem gand bun si oferim ceva material suferinzilor, dar sa nu ne justificam frica. Frica de a ne apropia de cel aflat in suferinta. De multe ori cand petreci ceva timp cu o astfel de persoana, descoperi ca pana sa o cunosti ai trait degeaba![ca esti f rasfatat, ca milostenia de pana acum era doar ca sa nu zici ca nu ai facut-o si pe asta, ca abia acum cunosti practic realitatea...si apoi simti frica.Frica de a continua milostenia mai ales cand vezi ca unele persoane suferinde te desfiinteaza pe tine moral si orice teorie de incurajare e “vax albina” pt acelea.] E in regula sa fii anonim fata de ceilalti, dar cred ca este mult mai bine sa ai curajul de a NU fi anonim pt cel pe care il ajuti. Cand iubesti pe cineva, ii esti si prieten/mama/tata/frate fara ezitare. Iar daca nu,situatia e similara cu a copiilor care au parintii plecati in strainatate si care mai primesc doar bani de la ei prin banca.

  • Ionut ArseniePostat la 2012-10-20 22:28

    Trimiteti articolul acesta redactiei „Lumina”, poate inceteaza cu articolele in care „un preot a mancat doi carnati cu bolnavii la usa spitalului”...Intelegeti ce vreau sa spun...

  • Vasa NastaPostat la 2012-10-19 23:46

    Doamne ajuta ! Va multumesc pentru articol ! Sa-l rugam pe bunul Dumnezeu sa ne dea posibilitate sa putem oferi si sa fim alaturi de cei mai lipsiti decat noi ! Amin.

  • cristel alexandruPostat la 2012-10-19 20:02

    ma numesc CRISTEL da milostenia care nu il bucura pe DUMNEZEU incepe din casele crestine si ajunge pana in biserica de exempluvine crestinul de la bisericasi impartepomana celui care i-a dat pomana cand poate f bine sa caute un sarac care sigur nu are se mai intampla de zice;;AM DAT DE POMANA sa dus totul pt ca intra in lauda crestinul care de exemplu se picteaza o biserica si isi plateste pictorul sa-i picteze un sfant in sfanta biserica dar il pune sa-i scrie si numele pe peretii bisericii donatii cu voce tare in biserici etc femeile care au navalit in partea dreapta in biserica si mai au putin si intra in altar femeile care intru inaintea barbatilor la miruit femeile care intra rujate si vopsite in biserica si in capul gol ori cu fusta scurta si crapata etc etc etc

  • cristea alex Postat la 2012-10-19 19:50

    In zilele de astazi este buna si milostenia cu anunturi. Sunt multi oameni bogati si vedete care fac donatii consistente si acte de caritate. Nu vad nimic rau ca aceste donatii sunt cunoscute. Publicitatea indeamna si pe altii sa doneze sau sa le aminteasca de cei nevoiasi.

  • ion chilalauPostat la 2012-10-19 13:30

    Buna ziua.Citesc aproape tot ce apare (mai putin pe cele care le stiu),si sunt tare dezamagit ca inca nu se vede nimic din toate "pildele".Sunt un bun crestin,dar cand vad cate se intampla,sunt foarte dezamagit.Stiu,nu trebuie sa renuntam,dar TREBUIE sa luptam prin alte mijloace.Astept 0 povata de la dv. Cu multumiri ION

  • Laura CuculescuPostat la 2012-10-19 12:14

    Stimate domnule Danalache, Sunt de acord, in mare parte, cu cele scrise de dumneavoastra. Doresc totusi sa-mi exprim parerea conform careia campaniile mediatice prin care sunt prezentate situatii disperate in care se afla semenii nostri, situatii asociate cu un numar de telefon sau un cont bancar, isi au rostul lor binefacator. Sunt convinsa ca sunt cazuri in care oameni, aflati in nevoi de tot felul, nu au ocazia si mijloacele de a-si face cunoscuta situatia decat daca sunt descoperiti, deisgur tot cu ajutorul lui Dumnezeu, de semeni de-ai lor cu posibilitati de a-i ajuta sau de reprezentanti ai mass-media.Sunt de parere ca mediatizarea acestor cazuri sociale este binevenita: adevarata diferenta se face in cazul binefacatorilor si a motivelor care stau la baza milosteniei acestora. Tocmai donatiile anonime care se fac respecta cuvintele Mantuitorului: "Deci, cand faci milostenie, nu trambita inaintea ta, cum fac fatarnicii, in sinagogi si pe ulite, ca sa fie slaviti de oameni". Motivele binefacatorilor sunt cunoscute de Dumnezeu iar ceea ce conteaza este efectul - ajutorul pe care il dam semenilor nevoiasi. Sunt de acord ca milostenia, incepand cu motivele ei si terminand cu efectul, este bine sa fie facuta din inima. Indiferent cate discutii s-ar purta pe acest subiect, totul este binecunoscut de Dumnezeu pe care sa-l rugam sa vegheze asupra gandurilor si facptelor noastre. Doamne-ajuta!

  • CORINA GEORGIUPostat la 2012-10-19 09:18

    Da, cunoastem cu totii acesti farisei ai timpurilor noastre! Sunt unii, patroni de echipe de fotbal, care se dau mari sfinti prin Sf. Munte Athos, daca ajuta financiar pe cei ce-i ies in cale......ies in presa si se lauda cu "Uite ce-am facut eu......cine mai face asa ceva?" Din pacate....ne-a scazut mult credinta si, intr-un fel sau altul, la un momentdat cu totii suntem (mai mult sau mai putin) FARISEI! Bunul D-zeu sa ne-ajute si sa ne fereasca de aceste ispite grozave!

  • Marcu AdrianPostat la 2012-10-19 08:40

    Multumesc

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE